Discursul Papei la sosirea pe aeroportul din Astana

Discursul Sfântului Părinte la sosirea
pe aeroportul internațional din Astana
sâmbătă, 22 septembrie 2001

Domnule președinte,
Membri ai Corpurilor Diplomatice,
Distinse autorități,
Reprezentanți ai diferitelor credințe religioase,
Iubiți frați și surori!

1. Îi mulțumesc lui Dumnezeu care mi-a călăuzit pașii spre orașul Astana, capitala acestei nobile și întinse țări, aflată în inima Eurasiei. Sărut cu afecțiune acest pământ, care a dat naștere unui stat multi-etnic, moștenitor al numeroaselor și secularelor tradiții spirituale și culturale, aflat acum pe drumul spre noi obiective sociale și economice. Am dorit de mult timp această întâlnire, și mă bucur mult să pot acum să îmbrățișez cu admirație și afecțiune pe toți locuitorii Kazahstanului.

Am început să mă pregătesc în rugăciune pentru întâlnirea de astăzi încă din momentul în care v-am întâlnit la Vatican, domnule președinte al Republicii, moment când de altfel m-ați invitat să vizitez această țară. Acum îl rog pe Domnul ca această zi să fie una binecuvântată pentru iubitul popor al Kazahstanului.

2. Vă mulțumesc, domnule președinte, pentru invitația pe care mi-ați făcut-o atunci, și vă mulțumesc pentru implicarea în pregătirea acestei vizite, cu toate complicatele ei aspecte organizatorice. Vă mulțumesc pentru amabilele cuvinte de bun venit pe care mi le-ați adresat în numele guvernului și al poporului kazah. Salut cu cordialitate autoritățile civile și militare, precum și pe membrii Corpurilor Diplomatice, și, prin ei, transmit salutările mele calde tuturor celor pe care îi reprezintă cu demnitate.

Îi salut pe liderii și credincioșii musulmani, care au o lungă tradiție religioasă în această regiune. Urările mele de bine se îndreaptă de asemenea către toți oamenii de bună voință care sunt angajați în promovarea valorilor morale și spirituale care pot garanta un viitor pașnic pentru toți.

Un salut special transmit Episcopilor și credincioșilor Bisericii Ortodoxe și creștinilor celorlalte Biserici sau comunități eclesiale. Sunt bucuros să repet invitația de a ne conjuga eforturile astfel încât cel de-al treilea mileniu să îi vadă pe discipolii lui Cristos proclamând Evanghelia – mesajul de speranță adresat întregii omeniri – cu un singur glas și o singură inimă.

Înainte de toate, cu afecțiune fraternă, vă îmbrățișez pe voi, dragi Episcopi, preoți, călugări și călugărițe, misionari, cateheți și laici, care formați comunitatea catolică vie din ținutul Kazahstanului. Cunosc dedicarea și entuziasmul vostru; cunosc de asemenea fidelitatea voastră față de Sfântul Scaun Apostolic și mă rog ca Dumnezeu să vă susțină în toată munca voastră dreaptă.

3. Vizita mea are loc la zece ani de la proclamarea independenței Kazahstanului, obținută după o lungă perioadă de întuneric și suferință. Data de 16 decembrie 1991 este înscrisă pentru veșnicie în analele istoriei voastre. Recâștigarea libertății a reaprins în voi încrederea în viitor, și sunt convins că experiența trecutului se va concretiza într-o bogăție de lecții din care să se poată învăța, pentru a merge mai departe cu curaj spre noi orizonturi de pace și progres. Kazahstanul dorește să crească în fraternitate, dialog și bună înțelegere; acestea sunt premize indispensabile pentru construirea de punți de solidaritate și cooperare cu celelalte popoare, națiuni și culturi.

În această direcție, în 1991, Kazahstanul a luat curajoasa inițiativă de a închide poligonul nuclear de la Semipalatinsk, anunțând în același timp respingerea unilaterală a armelor nucleare și aderarea sa la Pactul privind interzicerea totală a experimentelor atomice. La baza acestei decizii stă convingerea că conflictele nu trebuie rezolvate prin recurgerea la arme, ci prin mijloacele pașnice ale negocierii și dialogului. Nu pot decât să încurajez acest tip de angajament, care corespunde pe deplin cu exigențele fundamentale ale solidarității și păcii spre care aspiră tot mai conștient ființele umane.

4. Astăzi, în țara voastră, care este una dintre cele mai mari din regiune, cetățenii aparținând la peste o sută de naționalități și grupuri etnice trăiesc alături unii de alții, Constituția voastră garantându-i fiecăruia aceleași drepturi și libertăți. Spiritul de deschidere și cooperare face parte din tradiția voastră, deoarece Kazahstanul a fost întotdeauna un pământ pe care se întâlnesc și coexistă diferite tradiții și culturi. Astfel au apărut forme culturale importante, exprimate în realizări artistice originale, ca și într-o înfloritoare tradiție literară.

Mă gândesc cu admirație la orașe precum Balasagun, Merke, Kulan, Taraz, Otrar, Turkestan și altele, care au fost odată importante centre culturale și comerciale. În aceste orașe au trăit personalități ilustre ale științei, artei și istoriei, de la Abu Nasr al-Farabi, care a ajutat Europa să îl redescopere pe Aristotel, la binecunoscutul intelectual și poet Abai Kunanbai. Format la școala călugărilor ortodocși, acesta din urmă a cunoscut de asemenea și lumea occidentală, apreciind patrimoniul ei de gândire. El spunea adesea: „Occidentul a devenit Orientul meu”, arătând astfel că contactul cu alte culturi a trezit în el dragostea pentru propria sa cultură.

5. Iubiți locuitori ai Kazahstanului! Învățând din experiențele trecutului vostru îndepărtat și apropiat, și în special din tristele evenimente ale secolului al XX-lea, să puneți întotdeauna la baza angajamentului vostru civil protejarea libertății, drept inalienabil și aspirație profundă a oricărui om. Să recunoașteți în special dreptul la libertatea religioasă, care permite oamenilor să își exprime cele mai intime convingeri. Atunci când într-o societate cetățenii își respectă unul altuia convingerile religioase, promovarea în rândul lor a recunoașterii efective a altor drepturi umane și a unei înțelegeri a valorilor care stau la baza unei coexistențe pașnice și productive este mai ușoară. Ei se simt de fapt legați de conștiința faptului că sunt frați și surori, copii ai unicului Dumnezeu, Creatorul Universului.

Mă rog ca Atotputernicul Dumnezeu să binecuvânteze și să întărească pașii voștri pe acest drum. Fie ca El să vă ajute să creșteți în libertate, unitate și pace. Acestea sunt condițiile necesare pentru instaurarea unui climat favorabil dezvoltării umane integrale, atent la nevoile tuturor, în special ale celor săraci și suferinzi.

6. Drag popor kazah, în fața ta se află o misiune exigentă: construirea unei țări sub semnul progresului adevărat, în solidaritate și pace. Kazahstan, țară a martirilor și a mărturisitorilor, a deportaților și a eroilor, a intelectualilor și a artiștilor, să nu te temi! Dacă cicatricile rănilor de pe trupul tău sunt multe și adânci, dacă în calea reconstruirii materiale și spirituale stau dificultăți și obstacole, vei găsi alinare și încurajare în cuvintele marelui Abai Kunanbai: „Iubirea și dreptatea sunt principii ale omenirii, ele sunt încoronarea operei Celui Preaînalt” (Maxime, capitolul 45).

Iubirea și dreptatea! Fie ca Cel Preaînalt, care călăuzește pașii omului, să facă să strălucească puternic aceste două stele deasupra drumului tău, pământ al Kazahstanului!

Astfel de sentimentele îmi pulsează în inimă acum, la începutul vizitei mele în Astana. Uitându-mă la culorile steagului tău, drag popor kazah, îl rog pe Cel Preaînalt să îți dea darurile pe care acestea le reprezintă: stabilitate și deschidere, simbolizate de albastru; prosperitate și pace, simbolizate de auriu.

Dumnezeu să te binecuvânteze, Kazahstan, pe tine și pe toți locuitorii tăi, și să îți dea un viitor marcat de unitate și pace.

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Oana și Radu Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 22.09.2001
Publicarea pe acest sit: 24.09.2001
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns