Discursul Papei la sosirea în Liban

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la sosirea pe aeroportul Rafiq Hariri,
din Beirut, Liban
vineri, 14 septembrie 2012

Domnule președinte,
Domnilor președinți ai Parlamentului
și ai Consiliului de Miniștri,
Sanctitățile Voastre,
Membri ai corpurilor diplomatice,
Autorități civile și religioase,
Dragi prieteni,

A fost o onoare pentru mine să accept invitația Dvs, domnule președinte, și cea a Patriarhilor catolici și a Episcopilor libanezi, de a vă vizita țara. Această dublă invitație demonstrează, dacă mai era necesar, scopul dublu al vizitei mele în țara voastră. Ea subliniază excelentele relații care au existat dintotdeauna între Liban și Sfântul Scaun și caută să contribuie la întărirea lor. Această vizită vine de asemenea să răspundă vizitelor pe care le-ați făcut la Roma în noiembrie 2008, și mai recent în februarie 2011, urmată, după nouă luni, de cea a primului ministru.

În timpul celei de-a doua noastre întâlniri, a avut loc binecuvântarea magnificei statui a Sf. Maron. Prezența sa tăcută în laterala Bazilicii San Pietro amintește constat de Liban în chiar locul unde Apostolul Petru a fost așezat spre odihna veșnică. Mărturisește o străveche moștenire spirituală, confirmând venerația poporului libanez față de primul dintre Apostoli și față de Succesorii lui. Tocmai pentru a sublinia marea devoțiune față de Simon Petru, Patriarhii maroniți își adaugă Boutros (în traducere: Petru) la numele lor. Este minunat să vedem cum, din Sanctuarul petrin, Sf. Maron mijlocește în continuu pentru țara Dvs și pentru întregul Orient Mijlociu. Permiteți-mi de pe acum să vă mulțumesc, domnule președinte, pentru tot ce ați făcut ca șederea mea între voi să fie un succes.

Un alt motiv al vizitei mele este importantul eveniment eclezial al semnării și înmânării Exortației apostolice post-sinodale a Adunării Speciale pentru Orientul Mijlociu a Sinodului Episcopilor, „Ecclesia in Medio Oriente”. Mulțumesc tuturor Patriarhilor catolici care au venit, în special Patriarhului emerit, preaiubitului Cardinal Nasrallah Boutros Sfeir, și succesorului său, Patriarhul Bechara Boutros Rai. Transmit salutările mele fraterne tuturor Episcopilor din Liban, precum și celor care au călătorit pentru a se ruga alături de mine și pentru a primi acest document din chiar mâinile Papei. Prin ei, extind salutările mele părintești asupra tuturor creștinilor din Orientul Mijlociu. Adresată tuturor, Exortația se dorește să fie o călăuză pentru anii care vor veni. Sunt bucuros de asemenea că în aceste zile voi avea ocazia să mă întâlnesc cu numeroși reprezentanți ai comunității catolice din țara voastră, dar și să celebrăm și să ne rugăm împreună. Prezența, angajamentul și mărturia lor reprezintă o contribuție validă și sunt foarte apreciate în viața de zi cu zi a locuitorilor iubitei voastre țări.

Doresc apoi să îi salut cu căldură pe Patriarhii și Episcopii ortodocși care au venit să mă întâmpine, precum și pe reprezentanții celorlalte comunități religioase din Liban. Dragi prieteni, prezența voastră arată stima și cooperarea pe care, în spirit de respect reciproc, doriți să o promovați în rândul tuturor credincioșilor. Vă mulțumesc pentru eforturile voastre și sunt sigur că veți continua să căutați acele căi care conduc la unitate și înțelegere. Nu pot uita evenimentele triste și dureroase care au afectat frumoasa voastră țară în ultimii ani. Reușita libanezilor de a conviețui laolaltă demonstrează cu siguranță Orientului Mijlociu și restului lumii că, în cadrul unei națiuni, poate să existe colaborare între diferitele Biserici, toate membre ale aceleiași unice Biserici Catolice, spirit fratern de comuniune cu ceilalți creștini, și în același timp conviețuire și dialog respectuos între creștini și frații lor de alte religii.

Asemenea mie, și voi știți că acest echilibru, care este prezentat pretutindeni ca un exemplu, este extrem de delicat. Uneori pare a fi asemenea unui arc foarte tensionat sau supus la presiuni care adesea sunt partizane, chiar egoiste, contrare și străine armoniei și bunăvoinței libaneze. Aici sunt testate adevărata moderare și marea înțelepciune. Iar rațiunea trebuie să depășească pasiunile unilaterale pentru a promova mai marele bine al tuturor. Oare nu considera marele rege Solomon, care l-a cunoscut pe Hiram, regele Tirului, că înțelepciunea este virtutea supremă? De aceea el a pledat pentru ea cu insistență la Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a dat o inimă inteligentă și înțeleaptă (1Regi 3,9-12).

Am venit și să spun cât de importantă este prezența lui Dumnezeu în viața fiecăruia și cum stilul de conviețuire, această ospitalitate de care țara voastră dorește să dea mărturie, se va aprofunda doar dacă are la bază deschiderea față de celălalt și atitudinea binevoitoare, și dacă își are rădăcinile în Dumnezeu, care dorește ca toți oamenii să fie frați. Lăudatul echilibru libanez, care se dorește să fie pe mai departe o realitate, va continua prin bunăvoința și angajamentul tuturor libanezilor. Doar atunci va sluji ca model pentru locuitorii întregii regiuni și ai restului lumii. Nu este doar o sarcină umană, ci un dar al lui Dumnezeu care trebuie căutat cu insistență, păstrat cu orice preț și consolidat cu hotărâre.

Legăturile dintre Liban și Succesorul lui Petru sunt străvechi și profunde. Domnule președinte, iubiți prieteni, am venit în Liban ca pelerin al păcii, ca prieten al lui Dumnezeu și prieten al oamenilor. Cristos spune: „Salami o-tikum”, „Pacea Mea o dau vouă” (Ioan 14,27). Și privind dincolo de țara voastră, am venit de asemenea, simbolic, pentru toate țările din Orientul Mijlociu, ca pelerin al păcii, ca prieten al lui Dumnezeu și prieten al tuturor locuitorilor tuturor țărilor din regiune, de orice origini și credințe. Și lor le spune Cristos: „Salami o-tikum”. Bucuriile și durerile voastre sunt constant prezente în rugăciunile Papei, și îi cer lui Dumnezeu să vă însoțească și să vă mângâie. Vă asigur că mă rog în mod special pentru numeroasele persoane care suferă în această regiune. Statuia Sf. Maron îmi amintește de ceea ce trăiți și suferiți.

Domnule președinte, știu că țara Dvs îmi pregătește o primire frumoasă, caldă, primirea care este făcută unui frate iubit și respectat. Știu că țara Dvs dorește să fie demnă de urarea libaneză „Ahlan wa Sahlan” [„Bine ați venit!”]. Ea este deja, și de acum înainte va fi și mai mult. Sunt fericit să fiu aici cu voi. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. (Le yo barek al-Rab jami’a kom!) Mulțumesc!

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: Oana și Radu Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 14.09.2012
Publicarea pe acest sit: 14.09.2012
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns