Discursul Papei la sosirea în Cuba

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la sosirea pe aeroportul Jose Marti
Havana, Cuba, 19 septembrie 2015

Domnule președinte,
Stimate autorități,
Frați întru episcopat,
Domnilor și doamnelor,

Multe mulțumiri, domnule președinte, pentru primirea dumneavoastră și cuvintele respectuoase de bun venit în numele guvernului și al întregului popor cubanez. Salutul meu se îndreaptă și spre autorități și spre membrii corpului diplomatic care au avut bunăvoința să fie prezenți în această împrejurare.

Mulțumesc pentru primirea lor fraternă cardinalului Jaime Ortega y Alamino, arhiepiscop de La Habana, monseniorului Dionisio Guillermo García Ibáñez, arhiepiscop de Santiago de Cuba și președinte al Conferinței Episcopale, celorlalți episcopi și întregului popor cubanez.

Mulțumesc tuturor celor care s-au străduit în pregătirea acestei vizite pastorale. Aș vrea să vă cer, domnule președinte, să transmiteți sentimentele mele de considerație specială și respect fratelui dumneavoastră Fidel. În afară de asta, aș vrea ca salutul meu să ajungă în mod deosebit la toate acele persoane pe care, din diferite motive, nu voi putea să le întâlnesc și la toți cubanezii răspândiți în lume.

Așa cum ați amintit dumneavoastră, domnule președinte, anul acesta 2015 se celebrează a 80-a aniversare a stabilirii relațiilor diplomatice neîntrerupte dintre Republica Cuba și Sfântul Scaun. Providența îmi permite să ajung astăzi în această iubită națiune, mergând pe urmele de neșters ale drumului deschis de memorabilele vizite apostolice pe care le-au făcut în această insulă cei doi predecesori ai mei, sfântul Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea. Știu că amintirea lor trezește recunoștință și afect în poporul și în autoritățile din Cuba. Astăzi reînnoim aceste legături de cooperare și prietenie pentru ca Biserica să continue să însoțească și să încurajeze poporul cubanez în speranțele sale, în preocupările sale, cu libertate și cu toate mijloacele necesare pentru a face să ajungă vestirea Împărăției până la periferiile existențiale ale societății.

În afară de asta, această călătorie apostolică este în coincidență cu primul centenar al proclamării Fecioarei Carității del Cobre ca patroană a Cubei, din partea lui Benedict al XV-lea. Veteranii războiului de independență, mișcați de sentimente de credință și de patriotism, au fost cei care au cerut ca Fecioara mambisa [cubaneză] să fie patroana Cubei ca națiune liberă și suverană. Din acel moment, ea a însoțit istoria poporului cubanez, susținând speranța care păzește demnitatea persoanelor în situațiile mai dificile și apărând promovarea a tot ceea ce conferă demnitate ființei umane. Devoțiunea crescândă față de Fecioara Carității del Cobre este o mărturie vizibilă a prezenței Fecioarei în sufletul poporului cubanez. În aceste zile voi avea ocazia să merg la Sanctuarul del Cobre ca fiu și ca pelerin, să o rog pe Mama noastră pentru toți fiii săi cubanezi și pentru această iubită națiune, pentru ca să parcurgă cărări de dreptate, de pace, de libertate și de reconciliere.

Din punct de vedere geografic, Cuba este un arhipelag care are deschidere spre toate direcțiile, cu o extraordinară valoare ca o „cheie” între nord și sud, între est și vest. Vocația sa naturală este aceea de a fi punct de întâlnire pentru ca toate popoarele să fie în prietenie, așa cum a visat José Martí, „dincolo de strâmtorile istmurilor și barierele mărilor” (Conferința Monetară a Republicilor din America, în: Obras escogidas II, La Habana, 1992, 505). Tot această dorință a fost a sfântului Ioan Paul al II-lea cu apelul său arzător: „Cuba să se deschidă cu toate posibilitățile sale magnifice față de lume și lumea să se deschidă față de Cuba” (Discurs la sosire, 21 ianuarie 1998, 5).

De câteva luni, suntem martori ai unui eveniment care ne umple de speranță: procesul de normalizare a relațiilor dintre două popoare, după ani de îndepărtare. Este un proces, este un semn al prevalenței culturii întâlnirii, a dialogului, a „sistemului valorizării universale… asupra sistemului, mort pentru totdeauna, de dinastie și de grup”, spunea José Martí (ibid.). Încurajez pe responsabilii politici să continue pe acest drum și să dezvolte toate potențialitățile sale, ca dovadă a înaltei slujiri pe care sunt chemați s-o presteze în favoarea păcii și a bunăstării popoarelor lor și a întregii Americi, și ca exemplu de reconciliere pentru întreaga lume. Lumea are nevoie de reconciliere în această atmosferă de al treilea război mondial „pe bucăți” pe care o trăim.

Încredințez aceste zile mijlocirii Fecioarei Carității del Cobre, a fericiților Olallo Valdés și José López Pieteira și a venerabilului Félix Varela, mare propagator al iubirii dintre cubanezi și dintre toate ființele umane, pentru ca să crească legăturile noastre de pace, solidaritate și respect reciproc.

Din nou, multe mulțumiri, domnule președinte.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 19.09.2015
Publicarea pe acest sit: 21.09.2015
Etichete: , ,

Lasă un răspuns