Discursul Papei la sosirea în Cuba

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XI-lea
la ceremonia de sosire în Cuba
pe aeroportul internațional Antonio Maceo
Santiago de Cuba, 26 martie 2012

Domnule Președinte,
Domnilor Cardinali și Frați întru Episcopat,
Distinse autorități,
Membri ai corpului diplomatic,
Doamnelor și domnilor,
Dragi prieteni cubanezi,

Vă mulțumesc, domnule Președinte, pentru primirea dumneavoastră și pentru cuvintele dumneavoastră de bun-venit, cu care ați voit să transmiteți și sentimentele de respect din partea guvernului și a poporului cubanez față de Succesorul lui Petru. Salut autoritățile care ne însoțesc, precum și membrii corpului diplomatic prezenți aici. Adresez un salut cordial Arhiepiscopului de Santiago de Cuba și Președinte al Conferinței Episcopale, mons. Dionisio Guillermo García Ibáñez, Arhiepiscopului de La Habana, domnul Cardinal Jaime Ortega y Alamino, și celorlalți Frați Episcopi din Cuba, cărora le manifest toată apropierea mea spirituală. În sfârșit, salut cu tot afectul inimii mele pe credincioșii cubanezi, acolo unde se află. Vă țin mereu foarte prezenți în inima mea și în rugăciunea mea și încă și mai mult în zilele în care se apropia momentul atât de mult dorit de a vă vizita și care, grație bunătății divine, am putut să-l realizez.

Venind între voi, nu pot să neglijez amintirea vizitei istorice în Cuba a Predecesorului meu, fericitul Ioan Paul al II-lea, care a lăsat o urmă de neșters în sufletul cubanezilor. Pentru mulți, care cred sau nu cred, exemplul său și învățăturile sale constituie o călăuză luminoasă care îi orientează fie în viața personală fie în realizarea publică a slujirii binelui comun al națiunii. De fapt, trecerea sa prin insulă a fost ca o adiere dulce de aer proaspăt care a dat nouă vigoare Bisericii din Cuba, trezind în mulți o conștiință reînnoită a importanței credinței, încurajând să deschidă inimile lui Cristos și, în același timp, a luminat speranța și a stimulat dorința de a lucra cu îndrăzneală pentru un viitor mai bun. Unul din roadele importante ale acelei vizite a fost inaugurarea unei noi faze în relațiile dintre Biserică și statul cubanez, cu un spirit de mai mare colaborare și încredere, chiar dacă încă rămân multe aspecte în care se poate și trebuie înaintat, în special cât privește contribuția de care nu se poate face abstracție pe care religia este chemată să o desfășoare în domeniul public al societății.

Sunt deosebit de fericit să mă unesc la bucuria voastră motivată de celebrarea celui de-al patru sutelea aniversar al descoperirii imaginii binecuvântate a Fecioarei Carității „del Cobre”. Figura sa singulară a fost, încă de la început, foarte prezentă fie în viața personală a cubanezilor fie în marile evenimente ale țării, în mod special în timpul independenței sale, fiind venerată de toți ca adevărată mamă a poporului cubanez. Devoțiunea față de „la Virgen Mambisa” a susținut credința și a încurajat apărarea și promovarea a ceea ce face demnă condiția umană și drepturile sale fundamentale, și continuă să facă asta și astăzi cu mai multă forță, dând astfel mărturie vizibilă a rodniciei predicării Evangheliei în aceste ținuturi și a rădăcinilor creștine profunde care dau viață celei mai profunde identități a sufletului cubanez. Mergând pe urma atâtor pelerini în decursul acestor secole, doresc și eu să merg la „El Cobre” ca să mă prostern la picioarele Maicii lui Dumnezeu, pentru a-i mulțumi pentru intervențiile sale în favoarea tuturor fiilor săi cubanezi și a cere mijlocirea sa, pentru ca să conducă parcursurile acestei națiuni iubite pe cărările dreptății, ale păcii, ale libertății și ale reconcilierii.

Vin în Cuba ca pelerin al carității, pentru a-i întări pe frații mei în credință și a-i încuraja în speranța care se naște din prezența iubirii lui Dumnezeu în viețile noastre. Port în inima mea aspirațiile juste și dorințele legitime ale tuturor cubanezilor, oriunde s-ar afla, suferințele și bucuriile lor, preocupările și dorințele lor cele mai nobile, în mod special ale tinerilor și ale bătrânilor, ale adolescenților și ale copiilor, ale bolnavilor și ale muncitorilor, ale deținuților și ale rudelor lor, precum și ale celor săraci și nevoiași.

Multe părți din lume trăiesc astăzi un moment de deosebită dificultate economică, pe care nu puțini sunt de acord că este situată într-o profundă criză de tip spiritual și moral, care l-a lăsat pe om fără valori și lipsit de apărare în fața ambiției și a egoismului anumitor puteri care nu țin cont de binele autentic al persoanelor și al familiilor. Nu se poate continua îndelung în aceeași direcție culturală și morală care a provocat situația dureroasă pe care o experimentează atâția. Dimpotrivă, adevăratul progres are nevoie de o etică ce situează în centru persoana umană și ține cont de exigențele sale cele mai autentice, în mod special de dimensiunea sa spirituală și religioasă. Pentru aceasta, în inima și în mintea multora se conturează tot mai mult certitudinea că regenerarea societăților și a lumii cere oameni drepți și cu convingeri morale ferme și înalte valori de fond care să nu fie manipulabile de interese limitate și care să răspundă la natura imutabilă și transcendentă a ființei umane.

Dragi prieteni, sunt convins că, în acest moment așa de important al istoriei sale, Cuba privește deja la ziua de mâine și pentru aceasta se străduiește să reînnoiască și să lărgească orizonturile sale; la aceasta va coopera acel imens patrimoniu de valori spirituale și morale care au plăsmuit identitatea sa cea mai genuină și care se află sculptate în opera și în viața multor părinți eminenți ai patriei, cum ar fi fericitul José Olallo y Valdés, slujitorul lui Dumnezeu Félix Varela sau renumitul José Martí. Biserica, la rândul său, a știut să contribuie cu angajare la promovarea acestor valori prin misiunea sa pastorală generoasă și neobosită și reînnoiește propunerile sale de a continua să lucreze fără încetare pentru a-i sluji mai bine pe toți cubanezii.

Îl rog pe Domnul ca să binecuvânteze cu îmbelșugare această țară și pe fiii săi, îndeosebi pe cei care se simt dezavantajați, pe cei marginalizați și pe cei care suferă în trup și în spirit, pentru ca, prin mijlocirea Stăpânei Noastre a Carității „del Cobre”, să dea tuturor un viitor plin de speranță, de solidaritate și de înțelegere. Multe mulțumiri.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 26.03.2012
Publicarea pe acest sit: 27.03.2012
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns