Discursul Papei la sosirea în Camerun

Discursul Sanctității Sale Papa Benedict al XVI-lea
la sosirea pe aeroportul internațional Nsimalen
Yaounde, Camerun, marți, 17 martie 2009

Domnule președinte,
distinși reprezentanți ai autorităților civile,
Excelența Dvs Cardinal Tumi,
dragi mei frați întru episcopat,
dragi frați și surori,

Vă mulțumesc pentru primirea pe care mi-ați organizat-o. Și vă mulțumesc Dvs, domnule președinte, pentru cuvintele amabile. Apreciez mult invitația primită de a vizita Camerunul și pentru aceasta doresc să îmi exprim recunoștința față de Dvs și față de președintele Conferinței Episcopale Naționale, Arhiepiscopul Tonye Bakot. Vă salut pe toți cei care m-ați onorat cu prezența voastră cu această ocazie, și vreau să știți cât sunt de bucuros să fiu aici, cu voi, pe pământul african, prima oară de la alegerea mea pe Scaunul lui Petru. Îi salut cu căldură pe frații mei Episcopi, precum și clerul și pe laicii reuniți aici. Salutul meu se îndreaptă și spre reprezentanții guvernului, spre autoritățile civile și membrii corpurilor diplomatice. Dat fiind că această țară, ca atâtea altele din Africa, se apropie de aniversarea a 50 de ani de la câștigarea independenței, doresc să mă alătur felicitărilor și urărilor pe care prietenii voștri din lumea întreagă vi le vor adresa cu acea fericită ocazie. Salut cu recunoștință și prezența membrilor altor confesiuni creștine și pe adepții a diferite alte religii. Unindu-vă cu noi astăzi ați oferit o dovadă clară a bunăvoinței și armoniei care există în această țară între oamenii de diferite tradiții religioase.

Vin între voi ca păstor, vin să îi întăresc pe frații și surorile mele în credință. Acesta a fost rolul pe care Cristos l-a încredințat lui Petru la Cina cea de Taină și este și rolul succesorilor lui Petru. Când Petru a predicat mulțimilor din Ierusalim, la Rusalii, erau prezenți acolo și călători veniți din Africa. Iar mărturia atâtor mari sfinți de pe acest continent, ai primelor secole de creștinism – Sf. Ciprian, Sf. Monica, Sf. Augustin, Sf. Atanasiu, ca să amintesc doar câțiva – reprezintă o garanție a locului special pe care Africa îl are în istoria Bisericii. De atunci și până acum, valuri de misionari și de martiri au continuat să dea mărturie despre Cristos în Africa, iar astăzi Biserica este binecuvântată cu aproape o sută cincizeci de milioane de membri. Cât de potrivit este deci ca Succesorul lui Petru să vină în Africa, să celebreze cu voi credința în Cristos, dătătoare de viață, care îi susține și îi hrănește pe atâția dintre fiii și fiicele acestui mare continent!

Am fost aici în Yaounde în 1995, când venerabilul meu predecesor, Papa Ioan Paul al II-lea, a promulgat exortația apostolică post-sinodală „Ecclesia in Africa”, rodul primei Adunări Speciale pentru Africa a Sinodului Episcopilor, desfășurată în Roma cu un an înainte. Aniversarea acelui istoric moment a fost celebrată cu mare solemnitate în acest oraș nu cu mult timp în urmă. Eu am venit aici pentru a prezenta „instrumentum laboris” (instrumentul de lucru) pentru a doua Adunare Specială, ce va avea loc la Roma în octombrie acest an. Părinții Sinodali vor reflecta asupra temei: „Biserica din Africa în slujba reconcilierii, dreptății și păcii: ‘Voi sunteți sarea pământului… voi sunteți lumina lumii’ (Mateu 5,13-14)”. La aproape zece ani din noul mileniu, acest moment de har este o chemare către toți Episcopii, preoții, persoanele consacrate și laicii continentului să se dedice din nou misiunii Bisericii de a aduce speranță în inimile populației africane, și astfel populației întregii lumi.

Chiar și în mijlocul celor mai mari suferințe, mesajul creștin aduce mereu speranță. Viața Sfintei Iosefina Bakhita ne oferă un exemplu strălucitor de transformare pe care o poate aduce o întâlnire cu Dumnezeu cel Viu într-o situație foarte dificilă și nedreaptă. În fața suferinței sau violenței, sărăciei sau foametei, corupției sau abuzului de putere, un creștin nu poate să rămână niciodată tăcut. Mesajul mântuitor al Evangheliei trebuie să fie proclamat cu tărie și claritate, pentru ca lumina lui Cristos să poată să strălucească în întunericul vieților oamenilor. Aici în Africa, dar și în multe alte părți ale lumii, numeroși bărbați și femei tânjesc să asculte un cuvânt de speranță și mângâiere. Conflictele locale lasă în urmă mii de oameni fără locuință sau în sărăcie, orfani sau văduvi. Într-un continent care, în vremurile trecute, a văzut atâția dintre oamenii lui răpiți și vânduți peste mare să lucreze ca sclavi, traficul de ființe umane de astăzi, în special cu femei și copii nevinovați, a devenit o nouă formă de sclavie. Într-o perioadă de criză alimentară, de agitație financiară și de schimbări climatice îngrijorătoare, Africa suferă în mod disproporționat: tot mai mulți și mai mulți dintre oamenii ei cad pradă foametei, sărăciei și bolii. Ei strigă după reconciliere, dreptate și pace, și aceasta este ceea ce Biserică le oferă. Nu noi forme de opresiune economică sau politică, ci glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu (cf. Romani 8,21). Nu impunerea de modele culturale ce ignoră drepturile nenăscuților, ci apa pură și vindecătoare a Evangheliei vieții. Nu rivalități interetnice sau interreligioase, ci dreptatea, pacea și bucuria Împărăției lui Dumnezeu, atât de bine descrisă de Papa Paul al VI-lea ca civilizația iubirii (cf. mesaj Regina Coeli, Duminica Rusaliilor, 1970).

Aici în Camerun, unde peste un sfert din populație este catolică, Biserica este bine poziționată în îndeplinirea misiunii ei de a aduce vindecare și reconciliere. La Centrul Cardinal Leger voi putea să văd eu însumi grija pastorală pentru bolnavi și suferinzi a acestei Biserici locale; este îmbucurător în special faptul că persoanele afectate de SIDA pot aici să fie tratate în mod gratuit. Educația este un alt element cheie al slujirii Bisericii, iar acum vedem eforturile generațiilor de profesori misionari aducând roade în activitatea Universității Catolice pentru Africa Centrală, un semn de mare speranță pentru viitorul regiunii.

Camerun este cu adevărat un pământ al speranței pentru mulți dintre locuitorii Africii Centrale. Mii de refugiați din zonele afectate de război au fost bine primiți aici. Este un pământ al vieții, cu un guvern care vorbește în apărarea drepturilor nenăscuților. Este un pământ al păcii: prin rezolvarea pe calea dialogului a disputei privind peninsula Bakassi, Camerun și Nigeria au arătat lumii că diplomația răbdătoare poate într-adevăr să aducă roade. Este un pământ al tinereții, binecuvântat cu o generație tânără plină de vitalitate și dornică să construiască o lume mai dreaptă și mai pașnică. Cu adevărat este descrisă ca „Africa în miniatură”, cu peste două sute de grupuri etnice diferite ce trăiesc în armonie. Acestea sunt toate motive de laudă și de mulțumită lui Dumnezeu.

Venind astăzi în mijlocul vostru, mă rog ca Biserica de aici și din întreaga Africă să continue să crească în sfințenie, în slujirea reconcilierii, dreptății și păcii. Mă rog ca lucrările celei de-a doua Adunări Speciale pentru Sinodul Episcopilor să aprindă darurile pe care Duhul le-a revărsat asupra Bisericii din Africa. Mă rog pentru fiecare dintre voi, pentru familiile voastre și pentru cei dragi vouă, și vă cer să vă uniți cu mine în rugăciune pentru toți oamenii acestui vast continent. Dumnezeu să binecuvânteze Camerunul! Și Dumnezeu să binecuvânteze Africa!

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: Radu Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 17.03.2009
Publicarea pe acest sit: 17.03.2009
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns