Discursul Papei la sosirea în Bosnia-Herţegovina

Discursul Papei Ioan Paul al II-lea,
la sosirea în Bosnia-Herțegovina
duminică, 22 iunie 2003

Iluștri membri ai Președenției Bosniei și Herțegovinei,
Venerați frați întru episcopat,
Distinse autorități,
Iubiți frați și surori!

1. Cu suflet recunoscător pentru invitația primită, mă întorc după șase ani în Bosnia și Herțegovina și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat să reîntâlnesc oameni din totdeauna foarte dragi inimii mele.
Le mulțumesc domnilor membri ai Președenției Bosniei și Herțegovinei pentru salutul cordial pe care mi l-au adresat și pentru tot ceea ce au făcut, împreună cu autoritățile, pentru ca vizita mea să fie posibilă.
Îl salut pe iubitul frate Mons. Franjo Komarica, Episcop de Banja Luka, împreună cu ceilalți membri ai acestui episcopat și cu credincioșii întregii Biserici Catolice. Îi salut și pe frații și surorile din Biserica Ortodoxă Sârbă și din alte comunități eclesiale, precum și pe credincioșii evrei și islamici.
2. Știind că, prin intermediul radioului și al televiziunii, pot pătrunde în casele voastre, vă salut și vă îmbrățișez pe voi toți, iubiți locuitori din diferite părți ale Bosniei și Herțegovinei. Cunosc încercarea îndelungată pe care ați trăit-o, povara suferinței care însoțește zi de zi viața voastră, tentația de descurajare și de resemnare pe care o trăiți. Mă alătur vouă pentru a cere Comunității internaționale, care a făcut deja mult, să continue să vă stea alături pentru a vă permite să ajungeți curând la o situație de deplină securitate în dreptate și bună înțelegere.
Fiți voi înșivă primii constructori ai viitorului vostru! Tenacitatea caracterului vostru, bogatele tradiții umane, culturale și religioase care vă disting sunt adevărata voastră bogăție. Nu vă resemnați! Desigur, revenirea nu este ușoară. Cere sacrificiu și constanță, cere artă în a semăna și răbdare. Dar voi știți că revenirea este totuși posibilă. Aveți încredere în ajutorul lui Dumnezeu și aveți încredere și în capacitatea întreprinzătoare a omului.
3. Pentru ca societatea să capete un chip cu adevărat uman și pentru ca toți să poată înfrunta viitorul cu încredere, este necesar ca omul să fie refăcut din interior, vindecând rănile și realizând o adevărată purificare a memoriei prin iertare reciprocă. În adâncul inimii se află rădăcina oricărui bine și, din păcate, a oricărui rău (cf. Mc 7,21-23). Acolo trebuie să se producă schimbarea, prin care se va putea reînnoi țesutul social și se vor putea instaura relații umane deschise spre colaborare între puterile active din țară.
În acest sens, o mare responsabilitate le revine acelora care, prin voința electorilor, exercită în mod democratic guvernarea: să nu renunțe din cauza dificultăților de moment la o lucrare atât de indispensabilă, și nici să nu se lase copleșiți de interese politice.
Biserica Catolică intenționează să aducă contribuția sa la această acțiune comună prin angajarea efectivă a fiilor săi, în particular prin diferite inițiative de educație, asistență și promovare umană proprii ei, în practicarea liberă a misiunii sale specifice.
4. Peste puțin timp, în timpul celebrării Sfintei Liturghii, voi avea bucuria de a-l înscrie în rândul fericiților pe tânărul Ivan Merz, născut chiar aici la Banja Luka, exemplu luminos de viață creștină și de angajare apostolică.
Fie ca prin rugăciunea lui să confirme urarea Papei pentru Bosnia și Herțegovina; fie ca problemele existente să poată afla o soluționare fericită, iar țara să vadă acceptată în mod pozitiv aspirația sa de a face parte dintr-o Europă unită, într-un context de prosperitate, de libertate și de pace.

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Cristina Grigore
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 22.06.2003
Publicarea pe acest sit: 22.06.2003
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns