Discursul Papei la sosirea în Bolivia

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la sosirea în La Paz, Bolivia
Aeroportul internațional El Alto
miercuri, 8 iulie 2015

Domnule președinte,
Stimate autorități,
Frați întru episcopat,
Iubiți frați și surori,
Bună seara!

La începutul acestei vizite pastorale, vreau să adresez salutul meu tuturor bărbaților și femeilor din Bolivia, cu cele mai bune urări de pace și prosperitate. Îi mulțumesc președintelui statului plurinațional Bolivia pentru primirea călduroasă și fraternă pe care mi-a rezervat-o și pentru cuvintele sale respectuoase de bun-venit. Mulțumesc și domnilor miniștri și autorităților statului, ale forțelor armate și ale poliției naționale, care au avut bunătatea de a veni ca să mă primească. Fraților mei întru episcopat, preoților, călugărilor și călugărițelor, credincioșilor creștini, întregii Biserici peregrine din Bolivia, vreau să exprim sentimentele mele de fraternă comuniune în Domnul. Port în inimă în special pe fiii acestei țări care din multiple motive nu sunt aici și au trebuit să caute o „altă țară” care să-i primească, un alt loc unde mama noastră pământ să-i facă rodnici și să le dea posibilități de viață.

Sunt bucuros să fiu în această țară de o frumusețe singulară, binecuvântată de Dumnezeu în diferitele sale zone: podișul, văile, ținuturile amazoniene, deșerturile, lacurile incomparabile; preambulul Constituției sale a pecetluit asta în mod poetic: „În timpuri imemoriale s-au ridicat munți, s-au creat fluvii, s-au format lacuri. Amazonia noastră, Chaco al nostru, podișul nostru, câmpiile noastre și văile se acoperă de plante și de flori”, și acest lucru îmi amintește că „lumea este ceva mai mult decât o problemă de rezolvat, este un mister bucuros pe care-l contemplăm în bucurie și în laudă” (Enciclica Laudato si’, 12). Dar este mai ales o țară binecuvântată în oamenii săi, cu realitatea sa culturală și etnică variată, care constituie o mare bogăție și un apel permanent la respect reciproc și la dialog: popoare originare milenare și popoare originare contemporane; câtă bucurie ne dă faptul să știm că limba castellano adusă în aceste ținuturi, conviețuiește astăzi cu 36 de dialecte originare, amestecându-se – așa cum fac în florile naționale kantuta și patujú roșul și galbenul – pentru a da frumusețe și unitate în diferență. În această țară și în acest popor s-a înrădăcinat cu putere vestea Evangheliei, care de-a lungul anilor a iluminat conviețuirea, contribuind la dezvoltarea poporului și promovând cultura.

Ca oaspete și pelerin, vin pentru a întări credința celor care cred în Isus Cristos înviat, pentru ca aceia care credem în El, în timp ce suntem pelerini în această viață, suntem martori ai iubirii sale, ferment al unei lumi mai bune, și colaborăm la construirea unei societăți mai drepte și solidare.

Bolivia face pași importanți pentru a include ample sectoare în viața economică, socială și politică a țării; poate să se bazeze pe o Constituție care recunoaște drepturile indivizilor, ale minorităților, ale mediului și pe instituții sensibile față de aceste realități. Toate acestea cer un spirit de colaborare civilă, de dialog și de participare în indivizi și în actorii sociali cu privire la chestiunile care îi interesează pe toți. Progresul integral al unui popor cuprinde creșterea persoanelor în valori și convergența cu privire la idealuri comune care reușesc să unească voințele fără a exclude și a respinge pe nimeni. Dacă creșterea este numai materială, se riscă mereu să se creeze din nou diferențe noi, ca belșugul unora să se construiască pe lipsurile altora. De aceea, în afară de transparența instituțională, coeziunea socială cere un efor în educare cetățenilor.

În aceste zile mi-ar plăcea să încurajez vocația discipolilor lui Cristos de a comunica bucuria Evangheliei, de a fi sare a pământului și lumină a lumii. Glasul păstorilor, care trebuie să fie profetic, vorbește societății în numele maicii Biserici – pentru că Biserica este mamă – și vorbește pornind de la opțiunea sa preferințială și evanghelică pentru cei din urmă, pentru cei rebutați, pentru cei excluși: aceasta este opțiunea preferențială a Bisericii. Caritatea fraternă, expresie vie a poruncii noi a lui Isus, se exprimă în programe, opere și instituții care caută promovarea integrală a persoanei, precum și îngrijirea și protejarea celor mai vulnerabili. Nu se poate crede în Dumnezeu Tatăl fără a vedea un frate în fiecare persoană și nu poate fi urmat Isus fără a ne da viața pentru cei pentru care El a murit pe cruce.

Într-o epocă în care de atâtea ori se tinde să se uite sau să se confunde valorile fundamentale, familia merită o atenție specială din partea responsabililor binelui comun, pentru că este celula fundamentală a societății, care aduce legături solide de unire pe care se bazează conviețuirea umană și, cu nașterea și educarea copiilor, asigură reînnoirea și viitorul societății.

Biserica simte o preocupare deosebită și față de tineri care, angajați în credință și în mari idealuri, sunt promisiune de viitor, „santinele care anunță lumina zorilor și noua primăvară a Evangheliei”, spunea sfântul Ioan Paul al II-lea (Mesaj pentru a XVIII-a Zi Mondială a Tineretului, 6). A avea grijă de copii, a face în așa fel încât tineretul să se angajeze în idealuri nobile, este garanție de viitor pentru o societate; și Biserica vrea o societate care își are propria asigurare atunci când valorizează și îi stimează pe bătrânii săi, care sunt cei care ne aduc înțelepciunea popoarelor; a-i păzi pe cei care astăzi sunt rebutați pentru atâtea interese care pun în centrul vieții economice pe dumnezeul ban; sunt rebutați copiii și tinerii care sunt viitorul unei țări și bătrânii care sunt amintirea poporului; de aceea trebuie să se aibă grijă de ei, trebuie protejați, sunt viitorul nostru. Biserica face alegerea de a da viață unei „culturi bogate în amintire” care să garanteze bătrânilor nu numai calitatea vieții în ultimii lor ani ci căldura, așa cum exprimă bine Constituția voastră.

Domnule președinte, iubiți frați, mulțumesc pentru că sunteți aici. Aceste zile ne vor permite să avem adevărate momente de întâlnire, dialog și celebrare a credinței. Fac asta bucuros și mulțumit că mă aflu în această patrie care se definește pacifistă, patrie a păcii, care promovează cultura păcii și dreptul la pace.

Pun această vizită sub ocrotirea Preasfintei Fecioare de Copacabana, Regina Boliviei, și îi cer ei ca să-i ocrotească pe toți copiii săi. Multe mulțumiri și Domnul să vă binecuvânteze. Jallalla Bolivia!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 08.07.2015
Publicarea pe acest sit: 09.07.2015
Etichete: , ,

Lasă un răspuns