Discursul Papei la sosirea în Angola

Discursul Sanctității Sale Papa Benedict al XVI-lea
la ceremonia de sosire pe aeroportul Fevereiro
Luanda, vineri, 20 martie 2009

Domnule președinte,
Distinse autorități civile și militare,
Dragi frați Episcopi,
Dragi prieteni angolezi,

Cu sincere sentimente de respect și prietenie am pășit pe pământul acestei nobile și tinere națiuni în cadrul unei vizite pastorale în cadrul căreia intenționez să mă adresez întregului continent african, chiar dacă a trebuit să îmi reduc itinerariul la Yaounde și Luanda. Aș dori ca toți să știe că, cu toate acestea, port aproape la inimă și în rugăciunile mele Africa în general și poporul din Angola în special, pe care îl încurajez cu căldură să continue pe drumul construirii păcii și reconstruirii țării și a instituțiilor ei.

Domnule președinte, încep mulțumindu-vă pentru amabila invitație de a vizita Angola și pentru cuvintele calde de bun venit pe care tocmai mi le-ați adresat. Vă rog să primiți saluturile mele respectuoase și cele mai bune urări din partea mea, urări ce le extind asupra celorlalte autorități care au venit să participe la primirea mea. Salut întreaga Biserică Catolică din Angola în persoana Episcopilor prezenți aici și le mulțumesc tuturor prietenilor angolezi pentru primirea afectuoasă pe care au organizat-o. Celor care ascultă la radio și televizor le ofer de asemenea salutul meu cordial, sigur pe binecuvântarea Cerului asupra misiunii comune ce ne-a fost încredințată tuturor: de a construi împreună o societate mai liberă și mai pașnică, marcată de o mai mare solidaritate.

Cum aș putea să nu amintesc de faimosul vizitator care a binecuvântat Angola în iunie 1992, preaiubitul meu predecesor Papa Ioan Paul al II-lea? Un neobosit misionar al lui Isus Cristos până la marginile pământului, el ne-a arătat calea spre Dumnezeu, invitându-i pe toți oamenii de bunăvoință să asculte de conștiințele bine formate și să construiască o societate a dreptății, a păcii și a solidarității, în iubire și iertare reciprocă. La rândul meu, vă amintesc că vin dintr-o țară unde pacea și solidaritatea sunt dragi inimilor locuitorilor, în special celor care, asemenea mie, au cunoscut războiul și diviziunea dintre membrii familiei aceleiași națiuni ca urmare a ideologiilor inumane și distructive care, sub falsa aparență a viselor și iluziilor, au apăsat din greu jugul opresiunii asupra oamenilor. Puteți de aceea înțelege cât de conștient sunt de dialog ca metodă de depășire a oricărui conflict și tensiune, metodă de a face din fiecare națiune – inclusiv a voastră – o casă a păcii și fraternității. Trebuie deci să apelați la moștenirea spirituală și culturală pentru a lua cele mai bune valori pe care le posedă Angola, mergând să vă întâlniți fără frică, fiind de acord să împărtășiți unii cu alții resursele personale, atât spirituale cât și materiale, pentru binele comun.

Cum ar putea gândurile noastre să nu se îndrepte spre oamenii din provincia Kunene, care au fost afectați de ploi torențiale și de inundații, provocând multe decese și lăsând multe familii fără adăpost în urma distrugerii caselor lor? Aș dori în aceste momente să îi asigur pe acești locuitori de solidaritatea mea, adresându-le și încurajarea de a avea încredere în pornirea de la început, cu ajutorul tuturor semenilor.

Dragi angolezi, țara voastră este bogată iar națiunea voastră puternică. Folosiți-vă de aceste avantaje pentru a construi pacea și înțelegerea între oameni, bazate pe loialitate și egalitate, care pot să promoveze în Africa un viitor pașnic de solidaritate după care fiecare tânjește și la care fiecare are dreptul. În acest sens vă cer: nu cedați legii celui mai puternic! Dumnezeu a făcut ființele umane capabile să zboare deasupra tendințele lor naturale cu aripile rațiunii și credinței. Dacă lăsați aceste aripi să vă poarte în sus, veți recunoaște imediat în vecinul vostru un frate sau o soră, născuți cu aceleași drepturi umane fundamentale. Din păcate în granițele Angolei mai există încă mulți săraci care cer ca drepturile lor să fie respectate. Numărul mare de angolezi care trăiesc sub pragul sărăciei absolute nu trebuie uitat. Nu le dezamăgiți așteptările!

Este o sarcină uriașă, cerând o serioasă participare civică din partea fiecăruia. Trebuie să implice întreaga societate angoleză; dar societatea trebuie să crească mai puternică și mai articulată, atât în elementele ei constitutive cât și în dialogul cu guvernul, înainte să poată să facă față provocării. Înainte să poată să fie o societate cu adevărat preocupată de binele comun, trebuie să aibă valori comune, împărtășite de toți. Sunt convins că Angola modernă va putea să găsească aceste valori în Evanghelia lui Isus Cristos, așa după cum s-a întâmplat mai de mult, pe vremea celebrului vostru strămoș, Dom Alphonsus I Mbemba-a-Nzinga. Prin eforturile lui, acum cinci sute de ani, a apărut un regat creștin în Mbanza Congo, care a supraviețuit până în secolul al XVIII-lea. Din cenușa lui, la trecerea între secolul XIX și XX, a putut apare o Biserică ce continuă să crească până în ziua de astăzi; fie Dumnezeu lăudat pentru aceasta! Acesta este motivul principal al vizitei mele în Angola: pentru a fi împreună cu una dintre cele mai vechi comunități catolice din Africa subecuatorială, pentru a-i întări credința în Domnul Înviat și pentru a mă alătura fiilor și fiicelor ei în rugăciunea ca acest timp de pace, dreptate și fraternitate să se dovedească a fi unul durabil, permițând comunității să își îndeplinească misiunea pe care Dumnezeu i-a încredințat-o pentru binele poporului în cadrul familiei națiunilor. Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze Angola!

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: Radu Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 20.03.2009
Publicarea pe acest sit: 24.03.2009
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns