Discursul Papei la sinagoga din Roma

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la vizita la sinagoga din Roma
17 ianuarie 2016

Iubiți frați și surori,

Sunt fericit că mă aflu astăzi cu voi în aceste Templu Major. Mulțumesc pentru cuvintele lor respectoase lui dr. Di Segni, lui dr. Dureghello și avocatului Gattegna; și vă mulțumesc vouă tuturor pentru primirea călduroasă, mulțumesc! Todà rabbà!

În prima mea vizită la această Sinagogă ca Episcop de Roma, doresc să vă exprim vouă, extinzându-l la toate comunitățile ebraice, salutul fratern de pace al acestei Biserici și al întregii Biserici catolice.

Relațiile noastre sunt foarte mult la inima mea. Deja la Buenos Aires obișnuiam să merg în sinagogi și să întâlnesc comunitățile adunate acolo, să urmăresc îndeaproape sărbătorile și comemorările ebraice și să aduc mulțumire Domnului, care ne dăruiește viața și care ne însoțește pe drumul istoriei. În cursul timpului, s-a creat o legătură spirituală, care a favorizat nașterea de autentice raporturi de prietenie și a inspirat și o angajare comună. În dialogul interreligios este fundamental ca să ne întâlnim ca frați și surori în fața Creatorului nostru și Lui să-i aducem laudă, ca să ne respectăm și să ne apreciem reciproc și să încercăm să colaborăm. Și în dialogul ebraico-creștin există o legătură unică și specială, în virtutea rădăcinilor ebraice ale creștinismului: așadar, evreii și creștinii trebuie să se simtă frați, uniți de același Dumnezeu și de un bogat patrimoniu spiritual comun (cf. Declarația Nostra aetate, 4), pe care să se bazeze și să continue să construiască viitorul.

Cu această vizită a mea merg pe urmele Predecesorilor mei. Papa Ioan Paul al II-lea a venit aici în urmă cu treizeci de ani, la 13 aprilie 1986; și Papa Benedict al XVI-lea a fost printre voi în urmă cu șase ani. Ioan Paul al II-lea, cu acea ocazie, a creat frumoasa expresie „frați mai mari” și de fapt voi sunteți frații noștri și surorile noastre mai mari în credință. Toți aparținem unei familii unice, familia lui Dumnezeu, care ne însoțește și ne ocrotește ca popor al său. Împreună, evrei și catolici, suntem chemați să ne asumăm responsabilitățile noastre pentru acest oraș, aducând contribuția noastră, înainte de toate spirituală, și favorizând rezolvarea diferitelor probleme actuale. Îmi doresc ca să crească tot mai mult apropiere, cunoașterea reciprocă și stima dintre cele două comunități ale noastre de credință. Pentru aceasta este semnificativ că eu am venit printre voi chiar astăzi, 17 ianuarie, când Conferința Episcopală Italiană celebrează „Ziua dialogului dintre catolici și evrei”.

Am comemorat de puțin timp a 50-a aniversare a Declarației Nostra aetate a Conciliului al II-lea din Vatican, care a făcut posibil dialogul sistematic dintre Biserica catolică și ebraism. La 28 octombrie 2015, în Piața Sfântul Petru, am putut să salut și un mare număr de reprezentanți ebraici și m-am exprimat astfel: „O recunoștință specială față de Dumnezeu merită adevărata transformare pe care a avut-o în acești 50 de ani raportul dintre creștini și evrei. Indiferența și opoziția s-au schimbat în colaborare și bunăvoință. Din dușmani și străini am devenit prieteni și frați. Conciliul, cu declarația Nostra aetate, a trasat calea: «da» pentru redescoperirea rădăcinilor ebraice ale creștinismului; «nu» pentru orice formă de antisemitism și condamnare a oricărei injurii, discriminări și persecuții care derivă din ea”. Nostra aetate a definit teologic pentru prima dată, în manieră explicită, relațiile Bisericii catolice cu ebraismul. Desigur ea nu a rezolvat toate chestiunile teologice care ne privesc, dar a făcut referință la ele în manieră încurajatoare, furnizând un stimulent foarte important pentru reflecții ulterioare, necesare. În această privință, la 10 decembrie 2015, Comisia pentru raporturile religioase cu ebraismul a publicat un nou document, care înfruntă chestiunile teologice reieșite în ultimele decenii trecute de la promulgarea lui Nostra aetate. De fapt, dimensiunea teologică a dialogului ebraico-catolic merită să fie tot mai aprofundată și doresc să-i încurajez pe toți cei care s-au angajat în acest dialog să continue în acest sens, cu discernământ și perseverență. Tocmai dintr-un punct de vedere teologic apare clar legătură indisolubilă care-i unește pe creștini și pe evrei. Creștinii, pentru a se înțelege pe ei înșiși, nu pot să nu facă referință la rădăcinile ebraice, și Biserica, deși mărturisește mântuirea prin credința în Cristos, recunoaște irevocabilitatea Vechii Alianțe și iubirea constantă și fidelă a lui Dumnezeu față de Israel.

Împreună cu chestiunile teologice, nu trebuie să pierdem din vedere marile provocări pe care lumea de astăzi trebuie să le înfrunte. Cea a unei ecologii integrale este de acum prioritară și noi, creștini și evrei, putem și trebuie să oferim întregii omeniri mesajul Bibliei cu privire la îngrijirea creației. Conflicte, războaie, violențe și nedreptăți deschid răni adânci în omenire și ne cheamă să întărim angajarea pentru pace și dreptate. Violența omului asupra omului este în contradicție cu orice religie demnă de acest nume și îndeosebi cu cele trei mari religii monoteiste. Viața este sacră, ca dar al lui Dumnezeu. Porunca a cincea a Decalogului spune: „Să nu ucizi” (Ex 20,13). Dumnezeu este Dumnezeul vieții și vrea mereu s-o promoveze și s-o apere; și noi, creați după chipul și asemănarea sa, suntem ținuți să facem același lucru. Fiecare ființă umană, fiind creatură a lui Dumnezeu, este fratele nostru, independent de originea sa sau de apartenența sa religioasă. Fiecare persoană trebuie privită cu bunăvoință, așa cum face Dumnezeu, care își întinde mâna sa milostivă la toți, independent de credința lor și de proveniența lor, și care se îngrijește de cei care au mai mare nevoie de El: săracii, bolnavii, marginalizații, cei lipsiți de apărare. Acolo unde viața este în pericol, suntem chemați și mai mult s-o ocrotim. Nici violența nici moartea nu vor avea vreodată ultimul cuvânt în fața lui Dumnezeu, care este Dumnezeul iubirii și al vieții. Noi trebuie să-l rugăm cu insistență pentru ca să ne ajute să practicăm în Europa, în Țara Sfântă, în Orientul Mijlociu, în Africa și în orice altă parte a lumii logica păcii, a reconcilierii, a iertării, a vieții.

Poporul ebraic, în istoria sa, a trebuit să experimenteze violența și persecuția, până la exterminarea evreilor europeni în timpul lui Shoah. Șase milioane de persoane, numai pentru că aparțineau poporului ebraic, au fost victime ale celei mai inumane barbarii, săvârșită în numele unei ideologii care voia să-l înlocuiască pe Dumnezeu cu omul. La 16 octombrie 1943, peste o mie de bărbați, femei și copii din comunitatea ebraică din Roma au fost deportați la Auschwitz. Astăzi doresc să-i amintesc cu inima, în mod deosebit: suferințele lor, angoasele lor, lacrimile lor nu trebuie să fie uitate niciodată. Și trecutul trebuie să ne folosească drept lecție pentru prezent și pentru viitor. Shoah ne învață că este nevoie mereu de vigilență maximă, pentru a putea interveni tempestiv în apărarea demnității umane și a păcii. Aș vrea să exprim apropierea mea de fiecare martor al Shoah încă vie; și adresez salutul meu special vouă, care sunteți aici prezenți.

Iubiți frați mai mari, trebuie într-adevăr să fim recunoscători pentru tot ceea ce a fost posibil de realizat în ultimii cincizeci de ani, pentru că între noi au crescut și s-au aprofundat înțelegerea reciprocă, încrederea reciprocă și prietenia. Să-l rugăm împreună pe Domnul pentru ca să conducă drumul nostru spre un viitor bun, mai bun. Dumnezeu are pentru noi proiecte de mântuire, așa cum spune profetul Ieremia: „Căci eu știu gândurile pe care le am față de voi – oracolul Domnului -, gânduri de pace, nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o speranță” (Ier 29,11). Fie ca Domnul să ne binecuvânteze și să ne ocrotească. Să facă să strălucească fața sa asupra noastră și să ne dăruiască harul său. Să-și îndrepte asupra noastră fața sa și să ne dăruiască pacea (cf. Num 6,24-26). Shalom alechem!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 17.01.2016
Publicarea pe acest sit: 18.01.2016
Etichete: ,

Lasă un răspuns