Discursul Papei la schimbul de felicitări de Crăciun

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu membrii Curiei Romane
pentru schimbarea felicitărilor de Crăciun
Vatican, 22 decembrie 2013

Domnilor cardinali,
Venerați frați întru episcopat și preoție,
Iubiți frați și surori,

Mulțumesc din inimă pentru cuvintele sale cardinalului decan. Mulțumesc!

Domnul ne-a acordat să parcurgem încă o dată drumul Adventului și am ajuns rapid la ultimele zile care preced Crăciunul, zile încărcate de un climat spiritual unic, format din sentimente, din amintiri, din semne liturgice sau altele, cum ar fi ieslea… În acest climat se situează și tradiționala întâlnire cu voi, superiori și oficiali din Curia Romană, care colaborați zilnic în slujba Bisericii. Vă salut pe toți cordial. Și permiteți-mă să-l salut în mod deosebit pe Mons. Pietro Parolin, care a început de puțin timp slujirea sa de secretar de stat și are nevoie de rugăciunile noastre!

În timp ce inimile noastre sunt toate pătrunse de recunoștință față de Dumnezeu, care atât de mult ne-a iubit încât la dăruit pentru noi pe Fiul, unicul născut, este frumos să dăm spațiu și recunoștinței între noi. Și eu simt nevoia, la acest prim Crăciun al meu ca episcop de Roma, să spun un mare „mulțumesc” vouă, fie tuturor drept comunitate de muncă, fie fiecăruia personal. Vă mulțumesc pentru slujirea voastră de fiecare zi: pentru grijă, râvnă, creativitate; pentru angajarea, nu întotdeauna ușoară, de a colabora în funcție, de a vă asculta, de a vă confrunta, de a valoriza diferitele personalități și calități în respectul reciproc.

În mod deosebit doresc să exprim recunoștința mea celor care în această perioadă își termină slujirea lor și ies la pensie. Știm bine că preoții și episcopii nu ies niciodată la pensie, ci din funcție, și este corect, și pentru a se dedica un pic mai mult rugăciunii și îngrijirii sufletelor, începând de la propriul suflet! Așadar, un „mulțumesc” special, din inimă, pentru voi, iubiți frați care părăsiți Curia, în special pentru voi care ați lucrat aici timp de atâția ani și cu atâta dăruire, în ascuns. Acest lucru este într-adevăr vrednic de admirație. Eu îi admir mult pe acești monseniori care urmează modelul vechilor membri ai Curiei, persoane exemplare… Dar și astăzi avem astfel de persoane! Persoane care lucrează cu competență, cu precizie, abnegație, ducând înainte cu grijă datoria lor zilnică. Aș vrea aici să numesc pe vreunul dintre acești frați ai noștri, pentru a le exprima admirația mea și recunoștința mea, dar știm că într-o listă primii care se notează sunt cei care lipsesc și, făcând aceasta, risc să uit pe vreunul și să comit astfel o nedreptate și o lipsă de caritate. Însă vreau să spun acestor frați că ei constituie o mărturie foarte importantă în drumul Bisericii.

Și sunt un model, și din acest model și din această mărturie scot caracteristicile oficialului din Curie, și cu atât mai mult ale superiorului, pe care aș vrea să le subliniez: profesionalitatea și slujirea.

Profesionalitatea, care înseamnă competență, studiu, actualizare… Aceasta este o condiție fundamentală pentru a lucra în Curie. Desigur, profesionalitatea se formează și în parte se și dobândește; dar cred că, tocmai pentru ca să se formeze și pentru ca să fie bine însușită este nevoie ca să existe de la început o bază bună.

Și a doua caracteristică este slujirea, slujire adusă papei și episcopilor, Bisericii universale și Bisericilor particulare. În Curia Romană se învață, „se respiră” în mod special această dublă dimensiune a Bisericii, această întrepătrundere între universal și particular; și cred că este una dintre cele mai frumoase experiențe ale celui care trăiește și lucrează la Roma: „a simți” Biserica în acest mod. Când nu există profesionalitate, se alunecă lent spre zona mediocrității. Practicile devin raporturi de „cliché” și comunicări fără plămadă de viață, incapabile să genereze orizonturi de măreție. Pe de altă parte, când atitudinea nu este de slujire față de Bisericile particulare și față de episcopii lor, atunci crește structura Curiei ca o vamă birocratică apăsătoare, inspectoare și investigatoare, care nu permite acțiunea Duhului Sfânt și creșterea poporului lui Dumnezeu.

La aceste două calități, profesionalitate și slujire, aș vrea să adaug o a treia, care este sfințenia vieții. Știm bine că aceasta este cea mai importantă în ierarhia valorilor. De fapt, este și la baza calității muncii, a slujirii. Și aș vrea să spun aici că în Curia Romană au fost și sunt sfinți. Am spus aceasta public de mai multe ori, pentru a-i mulțumi Domnului. Sfințenie înseamnă viață cufundată în Duh, deschidere a inimii către Dumnezeu, rugăciune constantă, umilință profundă, caritate fraternă în raporturile cu colegii. Înseamnă și apostolat, slujire pastorală discretă, fidelă, dusă înainte cu zel în contact direct cu poporul lui Dumnezeu. Acest lucru este indispensabil pentru un preot. Sfințenia în Curie înseamnă și obiecție de conștiință. Da, obiecție de conștiință în fața bârfelor. Noi, pe bună dreptate, insistăm mult pe valoarea obiecției de conștiință, dar poate că trebuie s-o exercităm și pentru a ne apăra de o lege nescrisă din ambientele noastre care din păcate este aceea a bârfelor. Așadar, să facem cu toții obiecție de conștiință; și fiți atenți că nu vreau să fac numai un discurs moral! Pentru că bârfele dăunează calității persoanelor, dăunează calității muncii și a ambientului.

Iubiți frați, să ne simțim cu toții uniți în această ultimă bucată de drum spre Betleem. Ne poate face bine să medităm asupra rolului sfântului Iosif, așa de tăcut și așa de necesar alături de sfânta Fecioară Maria. Să ne gândim la el, la grija sa față de soția sa și față de prunc. Acest lucru ne spune mult despre slujirea noastră adusă Bisericii! Așadar, să trăim acest Crăciun aproape în mod spiritual de sfântul Iosif. Ne va face bine tuturor acest lucru!

Vă mulțumesc mult pentru munca voastră și mai ales pentru rugăciunile voastre. Într-adevăr, mă simt „purtat” de rugăciuni și vă cer să continuați să mă susțineți așa. Și eu vă amintesc Domnului și vă binecuvântez, dorindu-vă un Crăciun de lumină și de pace fiecăruia dintre voi și celor dragi ai voștri. Crăciun fericit!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 21.12.2013
Publicarea pe acest sit: 22.12.2013
Etichete: ,

Lasă un răspuns