Discursul Papei la schimbarea de secretar de stat

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat superiorilor și oficialilor din
Secretariatul de Stat cu ocazia salutului dat
Cardinalului Tarcisio Bertone și a luării în posesie
a noului secretar de stat, Mons. Pietro Parolin
Biblioteca Secretariatului de Stat,
marți, 15 octombrie 2013

Dragi prieteni, bună ziua!

Ne-am adunat pentru a-i mulțumi Cardinalului Tarcisio Bertone, care astăzi părăsește funcția de secretar de stat, și pentru a adresa bun-venit Monseniorului Parolin, dar va fi un bun-venit „in absentia”, pentru că el va lua în posesie noua sa funcție câteva săptămâni mai târziu față de data de astăzi, din cauza unei mici intervenții chirurgicale la care a trebuit să se supună.

1. În acest moment este un sentiment de recunoștință cel pe care aș vrea să-l împărtășesc cu voi toți. Dragă Cardinal Tarcisio, cred că interpretez și gândul iubitului meu predecesor Papa Benedict al XVI-lea prezentându-vă cea mai vie mulțumire pentru munca desfășurată în acești ani. Văd în Dumneavoastră înainte de toate pe fiul lui don Bosco. Cu toții suntem marcați de istoria noastră. Gândindu-mă la lunga Dvs slujire adusă Bisericii, atât în învățământ cât și în slujirea de Episcop diecezan și în munca din Curie, până la funcția de secretar de stat, mi se pare că firul roșu este constituit tocmai de vocația sacerdotală saleziană, care v-a marcat încă din fragedă copilărie și care v-a făcut să desfășurați toate funcțiile primite, fără deosebire, cu profundă iubire față de Biserică, mare generozitate și cu acel tipic amestec salezian care unește un sincer spirit de ascultare și o mare libertate de inițiativă și de inventivitate personală.

2. Pentru orice salezian, iubirea față de Biserică se exprimă în manieră cu totul deosebită în iubirea față de succesorul lui Petru. A se simți la inima Bisericii, tocmai pentru că este cu papa. Și tocmai pentru că este cu papa, a fi părtaș de vastitatea misiunii Bisericii întregi și de amplitudinea dinamismului său evanghelizator. Și aici vin la al doilea aspect pe care doresc să-l subliniez: atitudinea de fidelitate necondiționată și de lealitate absolută față de Petru, caracteristică distinctivă a mandatului dumneavoastră ca secretar de stat, atât față de Papa Benedict al XVI-lea cât și față de mine, în aceste luni. Am putut să observ aceasta în multe ocazii și vă sunt profund recunoscător pentru aceasta.

3. În sfârșit, doresc să vă mulțumesc și pentru curajul și răbdarea cu care ați trăit contrarietățile pe care a trebuit să le înfruntați. Sunt multe! Printre visele relatate de don Bosco tinerilor săi este și cel al trandafirilor: vă amintiți? Sfântul vede un umbrar plin de trandafiri și începe să intre în el, urmat de mulți discipoli. Însă, treptat ce intră în el, împreună cu trandafirii, care acoperă tot umbrarul, apar spini foarte ascuțiți, care rănesc și provoacă mari dureri. Cine privește din exterior vede numai trandafirii, în timp ce don Bosco și discipolii care merg în interior simt spinii: mulți se descurajează, dar Fecioara Maria îi îndeamnă pe toți să persevereze și la sfârșit sfântul se întoarce cu ai săi, într-o grădină foarte frumoasă. Visul ar vrea să reprezinte truda educatorului, dar cred că se poate aplica și la orice slujire de responsabilitate în Biserică. Dragă Cardinal Bertone, în acest moment îmi place să cred că, deși au fost spinii, Fecioara Ajutătoare cu siguranță nu a făcut să lipsească ajutorul ei și nu va face să lipsească în viitor: fiți sigur! Urarea pe care toți v-o facem este ca Dvs să puteți continua să vă bucurați de comorile care v-au marcat vocația: prezența lui Isus Euharistie, asistența Sfintei Fecioare Maria, prietenia Papei. Cele trei mari iubiri ale lui don Bosco: acestea trei.

Și cu aceste gânduri adresăm și – „in absentia” – cel mai cordial bun-venit secretarului nou. El cunoaște foarte bine familia de la secretariatul de stat, a lucrat aici mulți ani, cu pasiune și competență și cu acea capacitate de dialog și de trăsătură umană care sunt o caracteristică a sa. Într-un anumit sens este ca o întoarcere „acasă”.

Aș vrea să închei mulțumindu-vă vouă tuturor pentru slujirea zilnică pe care o desfășurați, adesea în mod ascuns și anonim; este prețioasă pentru slujirea mea. Vă invit pe toți să vă rugați pentru mine – am atâta nevoie – și aș vrea ca să fiți siguri de rugăciunea mea și de prietenia mea, de apropierea mea și de recunoștința mea pentru această muncă pe care o faceți. Asupra voastră și asupra celor dragi ai voștri invoc binecuvântarea Domnului. Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 15.10.2013
Publicarea pe acest sit: 15.10.2013
Etichete: ,

Lasă un răspuns