Discursul Papei la rugăciunea ecumenică din biserica patriarhală din Istanbul

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la rugăciunea ecumenică
din biserica patriarhală din Istanbul
sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Sanctitate, Frate preaiubit,

Seara aduce mereu cu sine un sentiment amestecat de recunoștință pentru ziua trăită și de încredințare trepidantă în fața nopții care coboară. În această seară sufletul meu este plin de recunoștință față de Dumnezeu, care îmi dă harul să mă aflu aici să mă rog cu Sanctitatea Voastră și cu această Biserică soră, la sfârșitul unei zile intense de vizită apostolică; și în același timp sufletul meu este în așteptarea zilei în pe care din punct de vedere liturgic am început-o: sărbătoarea sfântului Andrei apostolul, care este Fondatorul și Patronul acestei Biserici.

Prin cuvintele profetului Zaharia, Domnul ne-a dăruit încă o dată, în această rugăciune de seară, fundamentul care se află la baza îndreptării noastre între o zi de azi și de mâine, stânca tare pe care putem să ne mișcăm pașii noștri cu bucurie și cu speranță; acest fundament de stâncă este promisiunea Domnului: „Iată, eu îl salvez pe poporul meu din țara de unde răsare și din țara de unde apune soarele… în adevăr și dreptate” (8,7.8).

Da, venerate și iubit Frate Bartolomeu, în timp ce Vă exprim mulțumirea mea profundă pentru fraterna dumneavoastră primire, simt că bucuria noastră este mai mare pentru că izvorul este mai departe, nu este în noi, nu este în angajarea noastră și în eforturile noastre, care trebuie să existe și ele, ci este în încrederea comună în fidelitatea lui Dumnezeu, care pune temelia pentru reconstruirea templului său care este Biserica (cf. Zah 8,9). „Iată sămânța păcii” (Zah 8,12); iată sămânța bucuriei. Acea pace și acea bucurie pe care lumea nu le poate da, dar pe care Domul Isus le-a promis discipolilor săi, și le-a dăruit lor ca Înviat, în puterea Duhului Sfânt.

Andrei și Petru au ascultat această promisiune, au primit acest dar. Erau frați de sânge, dar întâlnirea cu Cristos i-a transformat în frați în credință și în caritate. Și în această seară fericită, în această rugăciune de ajun, aș vrea să spun mai ales: frați în speranță – și speranța nu dezamăgește! Ce har, Sanctitate, să putem fi frați în speranța Domnului Înviat! Ce har – și ce responsabilitate – să putem merge împreună în această speranță, sprijiniți de mijlocirea sfinților frați apostoli Andrei și Petru! Și să știm că această speranță comună nu dezamăgește, pentru că nu este întemeiată pe noi și pe sărmanele noastre puteri, ci pe fidelitatea lui Dumnezeu.

Cu această speranță bucuroasă, plină de recunoștință și de așteptare trepidantă, vă exprim Sanctității Voastre, tuturor celor prezenți și Bisericii din Constantinopol urarea mea cordială și fraternă pentru sărbătoarea Sfântului Patron. Și vă cer o favoare: să mă binecuvântați pe mine și Biserica din Roma.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 29.11.2014
Publicarea pe acest sit: 30.11.2014
Etichete: , ,

Lasă un răspuns