Discursul Papei la primirea la Casa Albă

Discursul Sanctității Sale Papa Benedict al XVI-lea
la primirea la Casa Albă
Washington, miercuri, 16 aprilie 2008

Domnule președinte,

Vă mulțumesc pentru cuvintele amabile de bun venit pe care mi le-ați formulat în numele poporului Statelor Unite ale Americii. Apreciez profund invitația Dumneavoastră de a vizita această mare țară. Venirea mea coincide cu un moment important al vieții comunității catolice din America, respectiv celebrarea celui de-al doilea centenar al înălțării la rangul de Mitropolie Arhidiecezană a primei Dieceze a țării, Baltimore, și fondarea sediilor de New York, Boston, Philadelphia și Louisville. Sunt apoi fericit să fiu oaspete al tuturor americanilor. Vin ca prieten și vestitor al Evangheliei, ca unul care respectă mult această vastă societate pluralistă. Catolicii americani au oferit, și continuă să ofere, o excelentă contribuție la viața țării lor. Pregătindu-mă să încep vizita, am speranța că prezența mea va fi izvor de reînnoire și de speranță pentru Biserica din Statele Unite și să întărească determinarea catolicilor de a contribui în mod și mai responsabil la viața națiunii, mândri de a-i fi cetățeni.

Încă de la începuturile Republicii, căutarea libertății a fost călăuzită în America de convingerea că principiile care guvernează viața politică și socială sunt intim legate de o ordine morală, bazată pe stăpânirea lui Dumnezeu Creator. Redactorii documentelor constitutive ale acestei națiuni s-au bazat pe atare convingere când au proclamat „adevărul evident prin sine însuși” că toți oamenii sunt creați egali și dotați cu drepturi inalienabile, bazate pe legea de natură și pe Dumnezeul acestei naturi. Cursul istoriei americane evidențiază dificultățile, luptele și marea determinare intelectuală și morală care au fost necesare pentru a forma o societate care să încorporeze cu fidelitate asemenea nobile principii. De-a lungul acelui proces, care a plăsmuit sufletul națiunii, credințele religioase a fost o inspirație constantă și o forță de orientare, ca de exemplu în lupta împotriva sclaviei și în mișcarea pentru drepturile civile. Și în timpul nostru, în special în momentele de criză, americanii continuă să își afle energia în aderarea la acest patrimoniu de idealuri și aspirații împărtășite.

În următoarele zile aștept cu bucurie să întâlnesc nu numai comunitatea catolică a Americii, dar și alte comunități creștine și reprezentanți ai numeroaselor tradiții religioase prezente în această țară. Din punct de vedere istoric, nu numai catolicii, ci toți credincioșii au găsit aici libertatea de a-l adora pe Dumnezeu potrivit preceptelor conștiinței lor, fiind în același timp acceptați ca parte ai unei confederații în care fiecare individ și fiecare grup își poate face auzită proprie voce. Acum, când națiunea trebuie să înfrunte chestiuni politice și etice din ce în ce mai complexe, am încrederea că americani vor putea găsi în credințele lor religioase un izvor prețios de discernământ și o inspirație pentru a continua dialogul rezonabil, responsabil și respectuos în efortul de a edifica o societate mai umană și mai liberă.

Libertatea nu este numai un dar, ci și un apel la responsabilitatea personală. Americanii o știu din experiență – aproape fiecare oraș al acestei țări posedă monumentele sale care aduc omagiu tuturor celor care și-au jertfit viața în apărarea libertății, atât în propria țară cât și în altă parte. Apărarea libertății cheamă la a cultiva virtutea, autodisciplina, sacrificiul pentru binele comun și un simț de responsabilitate față de cei mai puțin favorizați. În afară de aceasta cere curajul de a se angaja în viața civilă, purtând în dezbaterea publică în mod rezonabil propriile credințe religioase și valorile proprii cele mai profunde. Într-un cuvânt, libertatea este mereu nouă. Este vorba de o provocare pusă fiecărei generații, și trebuie să fie constant învinsă în favoarea cauzei binelui (cf Spe salvi 24). Puțini au înțeles aceasta atât de lucid ca Papa Ioan Paul al II-lea, de venerată memorie. În reflecția sa asupra valorii spirituale a libertății asupra totalitarismului în Polonia natală și în Europa orientală, el ne-a amintit cum istoria evidențiază, în atâtea ocazii, că „într-o lume fără adevăr, libertatea își pierde propriul fundament” și o democrație fără valori își poate pierde însuși sufletul ei (cf Centesimus annus, 46). Aceste cuvinte profetice, fac ecou într-un anume mod convingerii președintelui Washington, exprimată în discursul său de adio, că religia și moralitatea constituie „factori de sprijin indispensabili” pentru prosperitatea politică.

Biserica, din partea sa, dorește să contribuie la construirea unei lumi din ce în ce mai demne de persoana umană, creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (cf Gen 1,26-27). Ea este convinsă că credința aruncă o lumină nouă asupra tuturor lucrurilor și că Evanghelia revelează nobila vocație și sublimul destin al fiecărui bărbat și al fiecărei femei (cf Gaudium et spes, 10). Pe lângă aceasta, credința ne oferă forța pentru a răspunde vocației noastre înalte și speranța care ne inspiră să lucrăm pentru o societate din ce în ce mai justă și fraternă. Democrația poate înflori – așa cum Părinții voștri fondatori știau bine – numai atunci când liderii politici și cei pe care ei îi reprezintă sunt călăuziți de adevăr și poartă înțelepciunea, generată din principiul moral, în deciziile care privesc viața și viitorul națiunii.

De mai bine de un secol, Statele Unite ale Americii au desfășurat un rol important în comunitatea internațională. Vinerea viitoare, cu voia lui Dumnezeu, voi avea onoarea să adresez un cuvânt Organizației Națiunilor Unite, unde sper să încurajez eforturile pentru a face această instituție o voce și mai eficientă pentru așteptările legitime ale tuturor popoarelor lumii. În această privință, la a 60-a aniversare a Declarației Universale a Drepturilor Omului, exigența unei solidarități globale este mai urgentă decât oricând, dacă se vrea ca toți să poată trăi în mod adecvat demnității lor, ca frați și surori care locuiesc în una și aceeași casă, în jurul mesei pe care bunătatea lui Dumnezeu a pregătit-o pentru toți fiii săi. America s-a dovedit întotdeauna generoasă în a veni în întâmpinarea nevoilor umane imediate, promovând dezvoltarea și oferind alinare victimelor catastrofelor naturale. Am încredere că această preocupare pentru ampla familie umană va continua să găsească expresie în a susține eforturile pline de răbdare ale diplomației internaționale menite să rezolve conflictele și să promoveze progresul. Astfel, generațiile viitoare vor fi în măsură să trăiască într-o lume unde adevărul, libertatea și justiția pot înflori – o lume unde demnitatea și drepturile date de Dumnezeu fiecărui bărbat, femeie și copil, să fie luate în considerație, protejate și promovate efectiv.

Domnule Președinte, dragi prieteni: în timp ce mă pregătesc să încep vizita în Statele Unite, vreau să exprim încă o dată recunoștința mea pentru invitația pe care mi-ați adresat-o, bucuria de a fi în mijlocul vostru, și rugăciunea mea fierbinte ca Dumnezeu cel Atotputernic să întărească această națiune și poporul său pe căile dreptății, prosperității și păcii. Dumnezeu să binecuvânteze America!

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: Radio Vatican
Copyright: Libreria Editrice Vaticana
Publicarea în original: 16.04.2008
Publicarea pe acest sit: 16.04.2008
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns