Discursul Papei la prânzul de solidaritate din Bologna

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la prânzul de solidaritate cu săracii, refugiații, deținuții
Bazilica „Sfântul Petroniu”, Bologna, 1 octombrie 2017

Iubiți frați și surori,

Ce bucurie să vă văd așa de mulți în această casă! Este chiar precum casa Mamei noastre, casa milostivirii, Biserica ce-i primește pe toți, în special pe cei care au nevoie de un loc.

Sunteți în centrul acestei case. Biserica vă vrea în centru. Nu pregătește un loc oarecare sau diferit: în centru și împreună. Biserica este a tuturor, îndeosebi a celor săraci. Suntem cu toții invitați, numai prin har. Este un mister de iubire gratuită a lui Dumnezeu care ne vrea ai săi, aici, nu prin merit, ci prin iubirea sa.

În această casă în mod normal se celebrează misterul Euharistiei, masa pe care este depusă pâinea și vinul care devin Trupul și Sângele lui Isus, frânt și vărsat pentru multitudinea de oameni pe care El îi iubește. Ce stranie este matematica lui Dumnezeu: se înmulțește numai dacă se împarte! Să pregătim mereu o masă de iubire pentru cel care are nevoie.

Caritatea nu este niciodată în sens unic, este întotdeauna circulară și toți dăruiesc și primesc ceva. Toți primim și toți știm și putem să dăruim mult. Isus nu respinge pe nimeni, nu disprețuiește. Lui îi este sete și ne cere să-i dăm să bea pentru că merge cu noi și suferă cu noi. Și chiar noi avem acea găleată, eventual un pic uzată, care poate să-i dea apă, care este inima noastră! Viața noastră este mereu prețioasă și toți avem ceva de dat altora.

La sfârșit vi se va da hrana cea mai prețioasă, Evanghelia, Cuvântul acelui Dumnezeu pe care toți îl purtăm în inimă, care pentru noi creștinii are fața bună a lui Isus. Este pentru voi! Este adresată chiar celui care are nevoie! Luați-o toți și purtați-o ca semn, sigiliu personal de prietenie a lui Dumnezeu care se face pelerin și fără loc pentru a-l pregăti tuturor.

Toți suntem călători, cerșetori de iubire și de speranță, și avem nevoie de acest Dumnezeu care se face apropiat și se revelează în frângerea pâinii.

Această pâine de iubire pe care astăzi o împărtășim purtați-o și voi altora. Dăruiți tuturor simpatie și prietenie. Este angajarea pe care o putem avea cu toții. Este o mare nevoie de asta. Voi aveți o sensibilitate deosebită în a percepe dimensiunea umană pentru că știți ce este fragilitatea, nevoia de a întinde mâinile, de a se lăsa ajutat punând deoparte orgoliul.

„Tatăl nostru” pe care-l vom recita la sfârșit este cu adevărat rugăciunea săracilor. De fapt, cererea de pâine exprimă încredințarea în mâinile lui Dumnezeu pentru necesitățile primare ale vieții noastre. Ceea ce Isus ne-a învățat cu această rugăciune exprimă și cuprinde glasul celui care suferă datorită precarității existenței și datorită lipsei de cele necesare. Discipolilor care îi cereau lui Isus să-i învețe să se roage El a răspuns cu cuvintele săracilor care se adresează unicului Tată în care toți se recunosc ca frați. „Tatăl nostru” este o rugăciune care se exprimă la plural: pâinea care se cere este „a noastră”, și asta comportă împărtășire, participare și responsabilitate comună. În această rugăciune toți recunoaștem exigența de a depăși orice formă de egoism pentru a avea acces la bucuria primirii reciproce.

Astăzi putem să împărtășim pâinea noastră cea de toate zilele. Și toți vrem să-i mulțumim lui Dumnezeu.

[Tatăl nostru]

Să ne binecuvânteze Domnul, pe noi toți, să binecuvânteze mâncarea, să-i binecuvânteze pe cei care au pregătit-o și să ne ajute să mergem înainte pe drumul vieții. Și poftă bună!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 01.10.2017
Publicarea pe acest sit: 02.10.2017
Etichete: ,

Lasă un răspuns