Discursul Papei la memorialul de la Ground Zero

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la memorialul de la Ground Zero
New York, 25 septembrie 2015

Trezește în mine diferite sentimente, emoții, faptul a mă afla aici la Ground Zero, unde mii de vieți au fost secerate într-un nesăbuit act de distrugere. Aici durerea este palpabilă. Apa pe care o vedem curgând spre acest centru gol ne amintește toate acele vieți care se aflau sub puterea celor care cred că distrugerea este unicul mod de a rezolva conflictele. Este strigătul silențios al celor care au suferit în carnea lor logica violenței, a urii, a răzbunării. O logică ce poate provoca numai durere, suferință, distrugere, lacrimi. Apa care curge jos este și simbol al lacrimilor noastre. Lacrimi pentru distrugerile de ieri, care se unesc cu cele pentru atâtea distrugeri de astăzi. Acesta este un loc în care plângem, plângem durerea provocată de simțirea neputinței în fața nedreptății, în fața fratricidului, în fața incapacității de a rezolva diferențele noastre dialogând. În acest loc plângem pentru pierderea nedreaptă și gratuită de nevinovați, pentru că nu putem găsi soluții pentru binele comun. Este apă care ne amintește plânsul de ieri și plânsul de azi.

În urmă cu câteva minute am întâlnit câteva familii ale primilor ajutători căzuți la datorie. În întâlnire am putut să constat încă o dată cum distrugerea nu este niciodată impersonală, abstractă sau numai de lucruri; ci faptul că mai ales are o față și o istorie, este concretă, are nume. În rude se poate vedea fața durerii, o durere care ne lasă amuțiți și strigă la cer.

Dar, la rândul lor, ei au știu să-mi arate cealaltă față a acestui atentat, cealaltă față a durerii lor: puterea iubirii și a amintirii. O amintire care nu ne lasă goi. Numele atâtor persoane dragi sunt scrise aici unde era bazele turnurilor și astfel le putem vedea, atinge și niciodată să nu le mai uităm.

Aici în mijlocul durerii sfâșietoare, putem atinge cu mâna capacitatea de bunătate eroică de care este capabilă și ființa umană, forța ascunsă la care trebuie să facem apel mereu. În momentul de durere mai mare, de suferință, voi ați fost martori ai celor mai mari acte de dăruire și de ajutor. Mâini întinse, vieți oferite. Într-o metropolă care poate să pară impersonală, anonimă, de mari singurătăți, ați fost capabili să arătați solidaritatea puternică a ajutorului reciproc, a iubirii și a jertfei personale. În acel moment nu era o chestiune de sânge, de origine, de cartier, de religie sau de opțiune politică; era chestiune de solidaritate, de urgență, de fraternitate. Era chestiune de umanitate. Pompierii din New York au intrat în turnurile care se prăbușeau fără a acorda atâta atenție propriei vieți. Mulți au căzut la datorie și cu jertfa lor au salvat viața atâtora.

Acest loc de moarte se transformă și într-un loc de viață, de vieți salvate, un cântec care ne face să afirmăm că viața a fost destinată mereu să triumfeze asupra profeților distrugerii, asupra morții, că binele va învinge mereu asupra răului, că reconcilierea și unitatea vor învinge asupra urii și asupra diviziunii.

În acest loc de durere și de amintire, mă umple de speranță oportunitatea de a mă asocia liderilor care reprezintă multele religii care îmbogățesc viața acestui oraș. Sper ca prezența noastră aici să fie un semn puternic al voințelor noastre de a împărtăși și a reafirma dorința de a fi forțe de reconciliere, forțe de pace și dreptate în această comunitate și în orice parte a lumii. În diferențe, în discrepanțe este posibil să se trăiască o lume de pace. În fața oricărei tentative de a face uniformi este posibil și necesar să ne reunim din diferitele limbi, culturi, religii și să dăm glas la tot ceea ce vrea să împiedice asta. Împreună astăzi suntem invitați să spunem: „nu” oricărei tentative care uniformizează și „da” unei diferențe acceptate și reconciliate.

Pentru acest scop avem nevoie să alungăm sentimentele noastre de ură, de răzbunare, de supărare. Și știm că acest lucru este posibil numai ca un dar din cer. Aici, în acest loc al amintirii, fiecare în maniera sa, dar împreună, vă propun să facem un moment de tăcere și rugăciune. Să cerem cerului darul de a ne angaja pentru cauza păcii. Pace în casele noastre, în familiile noastre, în școlile noastre, în comunitățile noastre. Pace în acele locuri unde războiul pare să nu aibă sfârșit. Pace pe acele fețe care nu au cunoscut altceva decât durere. Pace în această vastă lume pe care Dumnezeu ne-a dat-o drept casă a tuturor și pentru toți. Numai pace. Să ne rugăm în tăcere.

[moment de tăcere]

Astfel viața celor dragi ai noștri nu va fi o viață care se va termina în uitare, ci va fi prezentă ori de câte ori luptăm pentru a fi profeți de reconstrucție, profeți de reconciliere, profeți de pace.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 25.09.2015
Publicarea pe acest sit: 26.09.2015
Etichete: , ,

Lasă un răspuns