Discursul Papei la întâlnirea ecumenică din Praga

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la întâlnirea ecumenică de la Palatul Arhiepiscopal din Praga
duminică, 27 septembrie 2009

Dragi Cardinali,
Excelențele Voastre,
Frați și surori în Cristos,

Sunt recunoscător Atotputernicului Dumnezeu pentru ocazia pe care mi-a dat-o să vă întâlnesc pe voi, cei care reprezentați diferitele comunități creștine din această țară. Îi mulțumesc președintelui Consiliului Ecumenic al Bisericilor din Republica Cehă pentru amabilele cuvinte de bun venit, pe care mi le-a adresat în numele vostru. Dragii mei prieteni, Europa continuă să treacă prin mari schimbări. Este greu de crezut că au trecut doar două decenii de la căderea fostelor regimuri, moment ce a permis trecerea dificilă, dar productivă, spre structuri politice cu o participare mai largă. În această perioadă, creștinii s-au unit cu alte persoane de bună voință pentru a ajuta la reconstruirea unei ordini politice drepte, continuând să se implice în dialog și astăzi pentru a netezi noi căi de înțelegere reciprocă, de colaborare pentru pace și de progres pentru binele comun.

Cu toate acestea, încercările de marginalizare a influenței creștinismului asupra vieții publice – uneori sub pretextul că învățăturile ei sunt dăunătoare bunăstării societății – apar în forme noi. Acest fenomen ne invită la un moment de reflecție. După cum sugeram în enciclica mea despre speranța creștină, separarea artificială a Evangheliei de viața intelectuală și publică trebuie să ne împingă la a ne angaja într-o reciprocă „auto-critică a modernității” și „auto-critică a creștinismului modern”, tocmai cu gândul la speranța pe care fiecare o poate oferi omenirii (cf. Spe Salvi, nr. 22). Am putea să ne întrebăm: ce are Evanghelia să spună Republicii Cehe și chiar întregii Europe astăzi, într-o perioadă marcată de proliferarea viziunilor asupra lumii? Creștinismul are multe de oferit, atât la nivel practic cât și la nivel etic, pentru că Evanghelia nu încetează să inspire oamenii să se dăruiască în slujirea fraților și surorilor. Puțini ar pune la îndoială acest lucru. Și totuși, cei care își fixează privirea asupra lui Isus din Nazaret, cu ochii credinței, știu că Dumnezeu oferă o realitate mai profundă care nu este totuși separabilă de „economia” carității în acțiune în această lume (cf. Caritas in Veritate, nr. 2): El oferă mântuirea.

Termenul „mântuire” este plin de conotații, dar el exprimă ceva fundamental și universal despre dorința umană de bunăstare și deplinătate. El trimite la dorința arzătoare de reconciliere și comuniune care vine în mod spontan din străfundurile spiritului uman. Este adevărul central al Evangheliei și țelul vizat de fiecare efort de evanghelizare și asistență pastorală. În același timp este criteriul spre care creștinii își îndreaptă atenția în mod constant, în timp ce se străduiesc să vindece rănile diviziunilor trecutului. În acest sens, Sfântul Scaun a fost bucuros să găzduiască un Simpozion Internațional în 1999 despre Jan Hus, pentru a facilita o discuție despre complexa și turbulenta istorie religioasă a acestei țări și a Europei în general (cf. Papa Ioan Paul al II-lea, Discurs la Simpozionul Internațional despre Jan Hus, 1999). Mă rog ca astfel de inițiative să aducă roade nu doar în căutarea unității creștine, dar și pentru binele întregii societăți europene.

Suntem încrezători pentru că știm că proclamarea de către Biserică a mântuirii în Isus Cristos este mereu veche și mereu nouă, impregnată de înțelepciunea trecutului și plină de speranță pentru viitor. Europa, ascultând istoria creștinismului, își aude propria istorie. Noțiunile ei de dreptate, libertate și responsabilitate socială, împreună cu instituțiile culturale și juridice înființate pentru a conserva aceste idei și pentru a le transmite generațiilor viitoare, sunt modelate de moștenirea ei creștină. Cu adevărat, amintirile trecutului ei îi animă aspirațiile pentru viitor. Tocmai de aceea creștinii sunt inspirați de exemplul unor personalități precum Sf. Adalbert și a Sf. Agnes de Boemia. Angajamentul lor pentru răspândirea Evangheliei a fost motivată de convingerea că creștinii nu trebuie să se ascundă de teama lumii ci să împărtășească cu încredere comoara adevărurilor care le-au fost încredințate. La fel și creștinii de astăzi, deschizându-se realităților actuale și susținând tot ce este bun în societate, trebuie să aibă curajul să îi invite pe oameni la o convertire radicală care să vină ca urmare a întâlnirii cu Cristos și care să aducă o viață nouă de har.

Din această perspectivă, înțelegem mai clar de ce creștinii au obligația să se alăture altora în a aminti Europei de rădăcinile ei. Nu pentru că aceste rădăcini s-ar fi veștejit. Dimpotrivă! Este pentru că ele continuă – în moduri subtile dar cu toate acestea rodnice – să ofere continentului susținere spirituală și morală, ce îi permite să intre într-un dialog semnificativ cu popoare de alte culturi și religii. Tocmai pentru că Evanghelia nu este o ideologie, ea nu presupune blocarea evoluției realităților socio-politice în scheme rigide. În schimb transcende vicisitudinile acestei lumi și aruncă o lumină nouă asupra demnității persoanei umane din orice epocă. Dragi prieteni, să îi cerem Domnului să insufle în noi un spirit de curaj pentru a împărtăși adevărurile mântuitoare și perene care au modelat și continuă să modeleze progresul social și cultural al acestui continent.

Mântuirea adusă de suferința, moartea, învierea și înălțarea la cer a lui Isus nu doar ne transformă pe cei ce credem în El, ci ne invită să împărtășim această Veste Bună cu alții. Luminați de darurile cunoașterii, înțelepciunii și înțelegerii (cf. Isaia 11,1-2; Ieșirea 35,31), primite de la Duhul Sfânt, fie ca puterea noastră de a înțelege adevărurile primite de la Isus Cristos să ne impulsioneze să lucrăm fără încetare pentru unitatea pe care El o dorește pentru toți copiii Săi renăscuți prin Botez, și pentru întreaga rasă umană. Cu aceste sentimente, și cu afecțiune fraternă pentru voi și pentru membrii comunităților voastre, vă transmit cele mai profunde mulțumiri și vă încredințez Dumnezeului Atotputernic, care este fortăreața, tăria și eliberarea noastră (cf. Psalmul 144,2). Amin.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: Radu Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 27.09.2009
Publicarea pe acest sit: 27.09.2009
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns