Discursul Papei la întâlnirea de la Universitatea Molise

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnire cu lumea muncii și a industriei
Aula Magna a Universității de Studii Molise
Campobasso, 5 iulie 2014

Domnule rector,
Autorități, studenți, personal din universitate, profesori,
Frați și surori din lumea muncii,

Vă mulțumesc pentru primirea voastră. Vă mulțumesc mai ales pentru că ați împărtășit cu mine realitatea pe care o trăiți, trudele și speranțele. Domnul rector a preluat expresia pe care eu am spus-o odată: că Dumnezeul nostru este Dumnezeul surprizelor. Este adevărat, în fiecare zi face una. Așa este, Tatăl nostru. Dar am spus un alt lucru despre Dumnezeu, pe care-l preiau acum: Dumnezeu care strică schemele. Și dacă noi nu avem curajul de a strica schemele, niciodată nu vom merge înainte pentru că Dumnezeu nostru ne determină la asta: să fim creativi în ce privește viitorul.

Vizita mea în Molise începe de la această întâlnire cu lumea muncii, însă locul în care ne aflăm este Universitatea. Și acest lucru este semnificativ: exprimă importanța cercetării și a formării și pentru a răspunde la noile întrebări complexe pe care actuala criză economică le pune, pe planul local, național și internațional. Acest lucru îl mărturisea puțin mai înainte tânărul agricultor cu alegerea sa de a-și lua licența în agronomie și de a lucra pământul „prin vocație”. Faptul de a rămâne agricultor pe pământ nu înseamnă a rămâne fixat, înseamnă a face un dialog, un dialog rodnic, un dialog creativ. Este dialogul omului cu pământul său pe care-l face să înflorească, îl face să devină rodnic pentru noi toți. Acest lucru este important. Un parcurs formativ bun nu oferă soluții ușoare, ci ajută să se aibă o privire mai deschisă și mai creativă pentru a valoriza mai bine resursele teritoriului.

Împărtășesc pe deplin ceea ce a fost spus despre „păstrarea” pământului, pentru ca să dea rod fără să fie „exploatat”. Aceasta este una dintre cele mai mari provocări ale epocii noastre: să ne convertim la o dezvoltare care să știe să respecte creația. Eu văd America – patria mea, de asemenea: atâtea păduri, defrișate, care devin pământ care nu se poate cultiva, care nu poate da viață. Acesta este păcatul nostru: exploatăm pământul și nu-l lăsăm ca el să ne dea ceea ce are înăuntru, cu ajutorul nostru al cultivării.

O altă provocare a reieșit din vocea aceste bune mame muncitoare, care a vorbit și în numele familiei sale: soțul, copilul mic și copilul în sânul ei. Apelul său este un apel pentru loc de muncă și în același timp pentru familie. Mulțumesc pentru această mărturie! De fapt, este vorba de a încerca să se concilieze timpurile de lucru cu timpurile familiei. Dar vă voi spune un lucru: când merg la confesional și spovedesc – acum nu atât de mult așa cum făceam în cealaltă dieceză -, când vine o mamă sau un tată tânăr, întreb: „Câți copii ai?”, și-mi spune. Și pun o altă întrebare mereu: „Spune-mi: tu te joci cu copiii tăi?”. Majoritatea răspund: „Ce spuneți, părinte?” – „Da, da: tu te joci? Pierzi timp cu copiii tăi?”. Pierdem această capacitate, această înțelepciune de a ne juca împreună cu copiii noștri. Situația economică ne determină la asta, să pierdem asta. Vă rog, a pierde timpul cu copiii noștri! Duminica: dumneavoastră [se adresează muncitoarei] ați făcut referință la această duminică de familie, la a pierde timpul… Acesta este un punct „critic”, un punct care ne permite să discernem, să evaluăm calitatea umană a sistemului economic în care ne aflăm. În cadrul acestui ambient se situează și problema duminicii de muncă, care nu-i interesează numai pe credincioși, ci îi interesează pe toți, ca alegere etică. Acest spațiu al gratuității îl pierdem. Întrebarea este: la ce anume vrem să dăm prioritate? Duminica liberă de muncă – cu excepția treburilor necesare – afirmă că prioritatea nu este dată economicului, ci umanului, gratuitului, relațiilor nu comerciale ci familiale, amicale, pentru credincioși relației cu Dumnezeu și cu comunitatea. Probabil că a venit momentul de a ne întreba dacă libertatea de a lucra duminica este o adevărată libertate. Pentru că Dumnezeul surprizelor și Dumnezeul care strică schemele face surprize și strică schemele pentru ca noi să devenim mai liberi: este Dumnezeul libertății.

Dragi prieteni, astăzi aș vrea să unesc glasul meu cu acela al atâtor muncitori și întreprinzători din acest teritoriu cerând ca să se poată realiza și un „pact pentru muncă”. Am văzut că în Molise se încearcă să se răspundă la drama șomajului punând împreună forțele în mod constructiv. Atâtea locuri de muncă ar putea să fie recuperate printr-o strategie concordată cu autoritățile naționale, un „pact pentru muncă” care să știe să profite de oportunitățile oferite de normativele naționale și europene. Vă încurajez să mergeți înainte pe acest drum, care poate aduce roade bune aici precum și în alte regiuni.

Aș vrea să revin asupra unui cuvânt pe care tu [se adresează muncitorului] l-ai spus: demnitate. A nu avea loc de muncă nu înseamnă numai a nu avea necesarul pentru a trăi, nu. Noi putem mânca în fiecare zi: mergem la Caritas, mergem la această asociație, mergem la club, mergem acolo și ne dau de mâncare. Dar aceasta nu este problema. Problema este a nu duce pâinea acasă: acest lucru e grav, și acest lucru ia demnitatea! Acest lucru ia demnitatea. Și problema mai gravă nu este foamea – chiar dacă problema există. Problema mai gravă este demnitatea. Pentru aceasta trebuie să muncim și să apărăm demnitatea noastră, pe care o dă locul de muncă.

În sfârșit, aș vrea să vă spun că m-a uimit faptul că mi-ați dăruit o pictură care reprezintă tocmai o „maternitate”. Maternitatea comportă travaliu, dar travaliul nașterii este orientat spre viață, este plin de speranță. Așadar nu numai că vă mulțumesc pentru acest dar, ci vă mulțumesc și mai mult pentru mărturia pe care el o conține: aceea a unui travaliu plin de speranță. Mulțumesc! Și aș vrea să adaug un fapt istoric, care mi s-a întâmplat. Când eu eram provincial al iezuiților, era nevoie să trimit în Antartide un capelan ca să trăiască acolo 10 luni pe an. M-am gândit și a mers unul, părintele Bonaventura De Filipis. Dar, știți, era născut la Campobasso, era de aici! Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 05.07.2014
Publicarea pe acest sit: 06.07.2014
Etichete: ,

Lasă un răspuns