Discursul Papei la întâlnirea cu tinerii profesori universitari

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la întâlnirea cu tinerii profesori universitari
Bazilica mănăstirii San Lorenzo de El Escorial
vineri, 19 august 2011

Domnule cardinal arhiepiscop de Madrid,
Venerați Frați întru Episcopat,
Dragi Părinți Augustinieni,
Distinși profesori și profesoare,
Stimate autorități,
Dragi prieteni,

Așteptam cu mare dorință această întâlnire cu voi, tineri profesori din universitățile spaniole, care dați o splendidă colaborare în răspândirea adevărului, în împrejurări care nu sunt întotdeauna ușoare. Vă salut cordial și mulțumesc pentru amabilele cuvinte de bun-venit, precum și pentru muzica interpretată, răsunată în mod minunat în această mănăstire de mare frumusețe artistică, mărturie elocventă de-a lungul secolelor a unei vieți de rugăciune și de studiu. În acest loc emblematic, rațiunea și credința sunt unite armonios în piatra austeră pentru a modela unul din monumentele cele mai renumite din Spania.

De asemenea salut cu afect deosebit pe cei care în aceste zile au participat la Avila la Congresul Mondial al Universităților Catolice, cu tema: „Identitatea și misiunea Universității Catolice”.

Fiind împreună cu voi îmi revin în minte primii mei pași ca profesor la universitatea din Bonn. Atunci când încă se vedeau rănile războiului și erau multe lipsuri materiale, totul era depășit de entuziasmul unei activități pasionante, de contactul cu colegii de la diferitele discipline și de dorința de a da răspuns neliniștilor ultime și fundamentale ale studenților. Această „universitas” pe care am trăit-o, cu profesori și discipoli care împreună caută adevărul în toate științele, sau, așa cum avea să spună Alfons al X-lea Înțeleptul, această „reunire de învățători și discipoli cu voință și obiectiv de a învăța științele” (Siete partidas, partida II, tit. XXXI) face clară semnificația și chiar definiția Universității.

În motoul acestei Zile Mondiale a Tineretului „Înrădăcinați și întemeiați în Cristos, tari în credință” (Col 2,7), veți putea găsi și lumină pentru a înțelege mai bine ființa voastră și misiunea voastră. În acest sens, și așa cum am scris deja în Mesajul meu adresat tinerilor ca pregătire pentru aceste zile, termenii „înrădăcinați, întemeiați și tari” îndreaptă spre fundamente solide pentru viață (cf. nr. 2).

Totuși, unde vor găsi tinerii aceste puncte de referință într-o societate fărâmițată și instabilă? Uneori se consideră că misiunea unui profesor universitar este astăzi în mod exclusiv aceea de a forma profesioniști competenți și eficienți care să poată satisface cererea pieței în orice moment precis. Se afirmă și că singurul lucru care trebuie privilegiat în conjunctura prezentă este pura capacitate tehnică. Desigur, astăzi se extinde această viziune utilitaristă a educației, chiar și a celei universitare, răspândită în special pornind de la domenii extrauniversitare. Totuși, voi care ați trăit ca și mine universitatea și pe care o trăiți acum ca profesori, simțiți fără îndoială dorința de ceva mai elevat care să corespundă tuturor dimensiunilor care constituie omul. Știm că atunci când utilitatea singură și pragmatismul imediat se erijează drept criteriu principal, pierderile pot fi dramatice: de la abuzurile unei științe fără limite, cu mult dincolo de ea însăși, până la totalitarismul politic care se reînsuflețește cu ușurință atunci când se elimină orice referință superioară la simplul calcul de putere. Dimpotrivă, ideea genuină de universitate este exact ceea ce ferește de această viziune reductivă și deformată a umanului.

În realitate, universitatea a fost și încă este chemată să fie mereu casa în care se caută adevărul propriu al persoanei umane. Pentru acest motiv nu întâmplător Biserica a fost cea care a promovat instituția universitară, tocmai pentru că credința creștină ne vorbește despre Cristos ca despre Logosul prin care toate au fost create (cf. In 1,3), și despre ființa umană creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Această veste bună descoperă o raționalitate în toată creația și privește la om ca la o creatură care participă și poate să ajungă să recunoască această raționalitate. De aceea universitatea întrupează un ideal care nu trebuie să se denatureze, nici din cauza ideologiilor închise la dialogul rațional, nici prin servilisme față de o logică utilitaristă de simplă piață, care vede pe om ca simplu consumator.

Iată misiunea voastră importantă și vitală. Voi sunteți cei care aveți cinstea și responsabilitatea de a transmite acest ideal universitar: un ideal pe care l-ați primit de la predecesorii voștri, dintre care mulți au fost urmași ai Evangheliei și care, ca atare, s-au transformat în giganți ai spiritului. Trebuie să ne simțim continuatorii lor într-o istorie cu mult distinctă de a lor, dar în care problemele esențiale ale ființei umane continuă să reclame atenția noastră și ne stimulează să mergem înainte. Cu ei ne simțim uniți la acel lanț de bărbați și femei care s-au angajat să propună și să facă stimată credința în fața inteligenței oamenilor. Și modul de a face asta nu constă numai în a preda, ci și mai mult încă în a trăi, a întrupa, așa cum și însuși Logosul s-a întrupat pentru a-și stabili locuința printre noi. În acest sens tinerii au nevoie de învățători autentici; persoane deschise la adevărul total în diferitele ramuri ale științei, știind să asculte și trăind în cadrul lor acest dialog interdisciplinar; persoane convinse mai ales de capacitatea umană de a înainta în drumul spre adevăr. Tinerețea este timp privilegiat pentru căutarea și întâlnirea cu adevărul. Așa cum a spus deja Platon: „Caută adevărul în timp ce ești tânăr pentru că dacă nu vei face asta după aceea îți va scăpa din mâini” (Parmenide, 135d). Această aspirație înaltă este cea mai prețioasă pe care o puteți transmite în mod personal și vital studenților voștri și nu pur și simplu câteva tehnici instrumentale și anonime, sau câteva date reci, folosite numai în mod funcțional.

De aceea vă încurajez cu căldură să nu pierdeți niciodată această sensibilitate și această dorință puternică pentru adevăr; să nu uitați că învățământul nu este o comunicare aridă de conținuturi, ci o formare a tinerilor pe care va trebui să-i înțelegeți și să-i căutați; în ei în care trebuie să treziți această sete de adevăr pe care o au în adâncul lor și această dorință de a se depăși. Fiți pentru ei stimulent și forță.

Pentru acest motiv este necesar de ținut minte, în primul rând, că drumul spre adevărul deplin angajează și întreaga ființă umană: este un drum al inteligenței și al iubirii, al rațiunii și al credinței. Nu putem înainta în cunoașterea a ceva dacă nu ne mișcă iubirea și nici nu putem iubi ceva în care nu vedem raționalitate, dat fiind faptul că „Nu există inteligența și apoi iubirea: există iubirea bogată în inteligență și inteligența plină de iubire” (Caritas in veritate, 30). Dacă adevărul și binele sunt unite, așa sunt și cunoașterea și iubirea. Din această unitate derivă coerența de viață și de gândire, caracterul exemplar care se cere de la orice bun educator.

În al doilea rând trebuie considerat că adevărul însuși este mereu mai înalt decât țintele noastre. Putem să-l căutăm și să ne apropiem de el, însă nu putem să-l avem total, sau mai bine este el cel care ne posedă și care ne motivează. De aceea, în opera intelectuală și de predare umilința este o virtute indispensabilă, care ne ocrotește de vanitatea care închide accesul la adevăr. Nu trebuie să-i atragem pe studenți la noi înșine, ci să-i îndreptăm spre acel adevăr pe care îl căutăm cu toții. În această misiune vă va ajuta Domnul, care vă cere să fiți simpli și eficienți ca sarea, ca făclia care face lumină fără a face zgomot (cf. Mt 5,13-15).

Toate acestea ne invită să ne îndreptăm mereu privirea spre Cristos, pe chipul căruia strălucește Adevărul care ne luminează, dar care este și calea care ne conduce la plinătatea durabilă, pentru că este Călătorul care este alături de noi și ne susține cu iubirea sa. Înrădăcinați în El, veți fi călăuze bune pentru tinerii noștri. Cu această speranță vă încredințez ocrotirii Fecioarei Maria, Tronul Înțelepciunii, pentru ca Ea să vă facă colaboratori ai Fiului său printr-o viață plină de sens pentru voi înșivă și fecundă de roade, de cunoaștere și de credință, pentru studenții voștri. Mulțumesc.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 19.08.2011
Publicarea pe acest sit: 21.08.2011
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns