Discursul Papei la întâlnirea cu tinerii în Asuncion

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu tinerii pe splaiul Costanera
Asuncion, Paraguay, 12 iulie 2015

[discursul pregătit și înmânat]

Dragi tineri,

Îmi dă mare bucurie să mă pot întâlni cu voi în acest climat de sărbătoare. Să pot asculta mărturiile voastre și să împărtășesc entuziasmul și iubirea voastră față de Isus.

Mulțumesc monseniorului Ricardo Valenzuela, responsabil al pastorației tineretului, pentru cuvintele sale. Mulțumesc, Manuel și Liz, pentru curajul în împărtășirea experiențelor voastre și a mărturiilor voastre în această întâlnire. Nu este ușor de vorbit despre lucruri personale, cu atât mai puțin în fața atâtor oameni. Voi ați împărtășit cea mai mare comoară pe care o aveți, istoriile voastre, viața voastră și cum a intrat Isus în ea. Pentru a răspunde la întrebările voastre mi-ar place să subliniez câteva dintre lucrurile pe care le-ați împărtășit.

Manuel, tu ne-ai spus ceva precum: „Astăzi simt o mare dorință de a-i sluji pe alții, am voința de a mă depăși”. Ai trecut prin momente foarte dificile, situații foarte dureroase, însă astăzi ai mult voință de a sluji, de a ieși, de a împărtăși viața cu alții.

Liz, nu este deloc ușor a fi mamă pentru proprii părinți și cu atât mai puțin când unui este tânăr, însă, câtă înțelepciune și câtă maturitate există în cuvintele tale când ne-ai spus: „Astăzi mă joc cu ei, le schimb scutecele, sunt toate lucruri pe care astăzi le ofer lui Dumnezeu și abia restitui tot ceea ce mama mea a făcut pentru mine”.

Voi tinerii paraguaieni sunteți într-adevăr curajoși!

Ați împărtășit și cu alții așa cum ați făcut pentru a putea merge înainte, unde ați găsit forțele. Amândoi ați spus: „În parohie”. În prietenii din parohie și în reculegerile spirituale care erau organizate acolo. Două chei foarte importante: prietenii și reculegerile spirituale.

Prietenii. Prietenia este unul dintre darurile cele mai mari pe care o persoană, pe care un tânăr poate să-l aibă și poate să-l ofere. Este adevărat. Cât de dificil este a trăi fără prieteni! Și observați că va fi unul dintre lucrurile cele mai frumoase pe care-l spune Isus: „v-am numit pe voi prieteni pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute” (In 15,15). Unul dintre secretele cele mai mari ale creștinului se înrădăcinează în faptul de a fi prieteni, prieteni ai lui Isus. Când unul îl iubește pe cineva, îi stă alături, se îngrijește de el, îl ajută, îi spune ceea ce gândește, da, dar nu-l abandonează. Așa se comportă Isus cu noi, nu ne abandonează niciodată. Prietenii se suportă, se însoțesc, se ocrotesc. Așa este Domnul cu noi. Ne suportă.

Reculegerile spirituale. Sfântul Ignațiu face o meditație vestită numită a celor două steaguri. Descrie pe de o parte steagul diavolului și de cealaltă parte steagul lui Cristos. Cam ca două echipe cu tricouri diferite, și ne întreabă în care ne-ar plăcea să jucăm.

Cu această meditație, ne face să ne imaginăm cum ar fi să aparținem unei echipe sau celeilalte. Ar fi ca și cum ne-ar întreba: Cu cine vrei să joci în viață? Și spune sfântul Ignațiu că diavolul pentru a recruta jucători le promite celor care vor juca împreună cu el bogăție, onoruri, glorie, putere. Vor fi vestiți. Toți îi vor adora.

Pe de altă parte, ne prezintă stilul de joc al lui Isus. Nu drept ceva fantastic. Isus nu ne prezintă o viață de stele, de celebrități, ci dimpotrivă ne spune că a juca împreună cu El este o invitație la umilință, la iubire, la slujirea față de aproapele. Isus nu ne minte. Ne ia în serios.

În Biblie, diavolul este numit tatăl minciunii. Ceea ce îți promitea, sau mai bine zis te făcea să crezi că făcând anumite lucruri vei fi fericit. Și apoi îți dădeai seama că nu erai deloc fericit, că ai mers după ceva care departe de a-ți procura fericirea, te-a făcut să te simți mai gol, mai trist. Prieteni: diavolul este un „vânzător de fum”. Îți promite, îți promite, dar nu-ți dă nimic, nu menține niciodată din ceea ce promite. Este un rău platnic. Te face să dorești lucruri care nu depinde de el, ca tu să le obții sau nu. Te face să-ți pui speranța în ceva care nu te va face niciodată fericit. Acesta este jocul său, strategia sa. A vorbi mult, a promite mult și a nu face nimic. Este un mare „vânzător de fum” pentru că tot ceea ce ne propune este rod al dezbinării, al competiției cu alții, a strivirii capului altora pentru a obține lucrurile noastre. Este un „vânzător de fum” pentru că, pentru a obține toate acestea, singurul drum este a-i pune deoparte pe prietenii tăi, a nu suporta pe nimeni. Pentru că totul se bazează pe aparență. Te face să crezi că valoarea ta depinde de cât posezi.

Dimpotrivă, îl avem pe Isus, care ne oferă jocul său. Nu ne vinde fum, nu ne promite aparent lucruri mari. Nu ne spune că fericirea se găsește în bogăție, în putere, în orgoliu. Dimpotrivă. Ne arată că drumul este un altul. Acest director tehnic le spune jucătorilor săi: Fericiți, fericiți cei săraci în duh, cei care plâng, cei blânzi, cei cărora le este foame și sete de dreptate, cei milostivi, cei curați cu inima, cei care lucrează pentru pace, cei persecutați pentru dreptate. Și termină spunându-le, bucurați-vă pentru toate acestea (cf. Mt 5,1-12).

De ce? Pentru că Isus nu ne minte. Ne indică o cale care este viață și adevăr. El este marea dovadă a acestui lucru. Este stilul său, modul său de a trăi viața, prietenia, relația cu Tatăl. Și la asta ne invită. Să ne simțim fii. Fii iubiți.

El nu-ți vinde fum. Pentru că știe că fericirea, cea adevărată, cea care umple inima, nu se află în hainele scumpe pe care le îmbrăcăm, în încălțămintea pe care o purtăm, în eticheta unei anumite mărci. El știe că fericirea adevărată se află în faptul de a fi sensibili, în a învăța să plângem cu cei care plâng, în a fi aproape de cei care sunt triști, în a da o mână de ajutor, o îmbrățișare. Cine nu știe să plângă, nu știe să râdă și prin urmare nu știe să trăiască. Isus știe că în această lume cu așa de multă competiție, invidie și agresivitate, adevărata fericire derivă din faptul de a învăța să fim răbdători, să-i respectăm pe alții, să nu condamnăm și nici să nu judecăm pe nimeni. Cine se înfurie pierde, spune proverbul. Nu încredințați inima furiei, supărării. Fericiți cei care au milostivire. Fericiți cei care știu să se pună în pielea celuilalt, care au capacitatea de a îmbrățișa, de a ierta. Toți am experimentat uneori acest lucru. Toți ne-am simțit iertați în vreo ocazie. Cât de frumos este! Este ca și cum ne-am întoarce la viață, este ca și cum am avea o nouă oportunitate. Nu există nimic mai frumos decât a avea noi oportunități. Este ca și cum viața ar începe din nou. Pentru aceasta, fericiți cei care sunt purtători de viață nouă, de oportunități noi. Fericiți cei care lucrează pentru asta, care luptă pentru asta. Greșeli facem cu toții, efori, cu miile. Pentru aceasta, fericiți cei care sunt capabili să-i ajute pe alții în erorile lor, în greșelile lor. Care sunt adevărați prieteni și nu abandonează pe nimeni. Ei sunt cei curați cu inima, cei care reușesc să vadă dincolo de contrarietățile imediate și depășesc dificultățile. Fericiți cei care văd mai ales ceea ce este bun în ceilalți.

Liz, tu ai nominalizat-o pe Chikitunga, această slujitoare a lui Dumnezeu paraguaiană. Ai spus că era ca sora ta, prietena ta, modelul tău. Ea, ca atâția alții, ne arată că drumul Fericirilor este un drum de plinătate, un drum posibil, real. Care umple inima. Ei sunt prietenii noștri și modele care de acum au terminat să joace în acest „teren”, dar devin acei jucători indispensabili pe care unul îi observă pentru a da tot ce-i mai bun din el. Ei sunt dovada că Isus nu este un „vânzător de fum”, că propunerea sa este de plinătate. Dar, mai ales, este o propunere de prietenie, de prietenie adevărată, acea prietenie de care toți avem nevoie. Prieteni în stilul lui Isus. Însă nu pentru a rămâne în noi înșine, ci pentru a merge „pe teren”, pentru a merge să facem alți prieteni. Pentru „a contagia” prietenia lui Isus în lume, oriunde vă aflați, la muncă, la studiu, la distracție, pe watsapp, facebook sau twitter. Când mergeți să dansați, sau bând o băutură bună. În piață sau jucând o partidă pe terenul din cartier. Acolo stau prietenii lui Isus. Nu vânzând fum, ci cu perseverență. Perseverența de a ști că suntem fericiți, pentru că avem un Tată în ceruri.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 12.07.2015
Publicarea pe acest sit: 13.07.2015
Etichete: , ,

Lasă un răspuns