Discursul Papei la întâlnirea cu tinerii din Sardinia

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea papei cu tinerii
Largo Carlo Felice, Cagliari,
duminică, 22 septembrie 2013

Dragi tineri din Sardinia!

Se pare că sunt câțiva tineri aici, nu-i așa? Câțiva! Câțiva sau mulți? Sunt mulți!

Mulțumesc că ați venit mulți la această întâlnire! Și mulțumesc „purtătorilor de cuvânt”. Văzându-vă, mă face să mă gândesc la Ziua Mondială a Tineretului de la Rio de Janeiro: unii dintre voi erați acolo, dar mulți cu siguranță ați urmărit la televizor sau pe internet. A fost o experiență foarte frumoasă, o sărbătoare a credinței și a fraternității, care umple de bucurie. Aceeași bucurie pe care o simțim astăzi. Îi mulțumim Domnului și Fecioarei Maria, Stăpâna Noastră de Bonaria: ea este cea care ne-a făcut să ne întâlnim aici. Rugați-vă des ei, este o mamă bună, vă asigur de asta! Unele din „întrebările” [it. pregunte] voastre, din întrebări… dar, și eu vorbesc un dialect aici! Unele din întrebările voastre sunt pe aceeași direcție. Eu mă gândesc la Evanghelia de pe malul lacului Galileii, unde trăiau și lucrau Simon – pe care Isus îl va numi după aceea Petru – și fratele său Andrei, împreună cu Iacob și Ioan, și ei frați, cu toții pescari. Isus este înconjurat de mulțimea care voia să asculte cuvântul său; îi vede pe acei pescari lângă bărci în timp ce-și curățau năvoadele. Urcă în barca lui Simon și îi cere să se îndepărteze un pic de țărm și astfel, stând așezat în barcă, vorbește oamenilor; Isus, în barcă, vorbește oamenilor. Când a terminat, îi spune lui Simon să înainteze în larg și să arunce năvoadele. Această cerere este o încercare pentru Simon – auziți bine cuvântul: o „încercare” – pentru că el și ceilalți tocmai se întorseseră după o noapte de pescuit care a mers rău. Simon este un om practic și sincer și îi spune imediat lui Isus: „Învățătorule, ne-am trudit toată noaptea și nu am prins nimic”.

1. Acesta este primul punct: experiența eșecului. În întrebările voastre era această experiență: sacramentul Mirului – cum se cheamă acest sacrament? Mirul… nu-i așa! S-a schimbat numele: „Sacramentul lui adio”. Primesc acesta și pleacă din Biserică: e adevărat sau nu? Aceasta este o experiență de eșec. Cealaltă experiență de eșec: tinerii care nu sunt în parohie: ați vorbit despre asta, voi. Această experiență a eșecului, ceva care merge rău, o dezamăgire. În tinerețe sunteți proiectați înainte, dar uneori se întâmplă să trăiți un eșec, o frustrare: este o încercare, și este importantă! Și acum eu vreau să vă pun o întrebare vouă, dar nu răspundeți cu glas tare, ci în tăcere. Fiecare în inima sa să se gândească, gândiți-vă la experiențele de eșec pe care voi le-ați experimentat, gândiți-vă. Este sigur: cu toții avem astfel de experiențe, cu toții avem.

În Biserică avem de atâtea ori această experiență: preoții, cateheții, animatorii se străduiesc mult, dedică atâtea energii, se implică total, și la sfârșit nu văd rezultate mereu corespunzătoare eforturilor lor. Au spus asta și „purtătorii voștri de cuvânt”, în primele două întrebări. Făceau referință la comunitățile în care credința apare un pic stinsă, nu mulți credincioși participă activ la viața Bisericii, se văd creștini uneori obosiți și triști și mulți tineri, după ce au primit Mirul, pleacă. Sacramentul de rămas bun, de adio, așa cum am spus eu. Este o experiență de eșec, o experiență care ne lasă goi, ne descurajează. Este adevărat sau nu? [Da, răspund tinerii] Este adevărat sau nu? [Da, răspund iarăși].

2. În fața acestei realități, pe bună dreptate voi vă întrebați: ce anume putem face? Desigur un lucru care nu trebuie făcut este acela de a vă lăsa învinși de pesimism și de neîncredere. Creștini pesimiști: este urât acest lucru! Voi tinerii nu puteți și nu trebuie să fiți fără speranță, speranța face parte din ființa voastră. Un tânăr fără speranță nu este tânăr, a îmbătrânit prea repede! Speranța face parte din tinerețea voastră! Dacă voi nu aveți speranță, gândiți-vă serios, gândiți-vă serios… Un tânăr fără bucurie și fără speranță este îngrijorător: nu este un tânăr. Și atunci când un tânăr nu are bucurie, când un tânăr simte neîncrederea vieții, când un tânăr pierde speranța, unde merge să găsească un pic de liniște, un pic de pace? Fără încredere, fără speranță, fără bucurie? Voi știți, acești vânzători de moarte, cei care vând moarte îți oferă un drum pentru momentul când voi sunteți triști, fără speranță, fără încredere, fără curaj! Te rog, nu vinde tinerețea ta acestora care vând moarte! Voi mă înțelegeți ce vorbesc! Voi toți înțelegeți asta: nu vindeți!

Să ne întoarcem la scena din Evanghelie: Petru, în acel moment critic, se joacă pe sine însuși. Ce anume ar fi putut să facă? Ar fi putut să cedeze oboselii și neîncrederii, gândind că este inutil și că este mai bine să se retragă și să meargă acasă. În schimb ce face? Cu curaj, iese din el însuși și alege să se încreadă în Isus. Spune: „Bine: la cuvântul tău voi arunca năvoadele”. Atenție! Nu spune: după forțele mele, după calculele mele, după experiența mea de pescar expert, ci „La cuvântul tău”, la cuvântul lui Isus! Și rezultatul este o pescuire incredibilă, năvoadele se umplu, așa încât aproape că se rupeau.

Acesta este al doilea punct: încrederea în Isus, încrederea în Isus. Și când spun acest lucru, eu vreau să fiu sincer și să vă spun: eu nu vin aici să vă vând o iluzie. Eu vin aici să spun: există o Persoană care poate să te ducă înainte: încrede-te în el! Este Isus! Încrede-te în Isus! Și Isus nu este o iluzie! Încredere în Isus. Domnul este mereu cu noi. Vine pe malul mării vieții noastre, se apropie de eșecurile noastre, de fragilitatea noastră, de păcatele noastre, pentru a le transforma. Nu încetați niciodată să vă repuneți în joc, ca niște buni sportivi – unii dintre voi știu bine asta din experiență – care știu să înfrunte truda antrenamentului pentru a obține rezultate! Dificultățile nu trebuie să vă înspăimânte, ci să vă determine să mergeți mai departe. Să simțiți adresate vouă cuvintele lui Isus: Înaintați în larg și aruncați năvoadele, tineri din Sardinia! Înaintați în larg! Fiți tot mai docili față de cuvântul Domnului: el, cuvântul său, urmarea lui face rodnică angajarea voastră de mărturie. Când eforturile pentru a trezi credința printre prietenii voștri par inutile, ca truda nocturnă a pescarilor, amintiți-vă că se schimbă totul cu Isus. Cuvântul Domnului a umplut năvoadele și cuvântul Domnului face eficace munca misionară a discipolilor. A-l urma pe Isus este angajant, înseamnă a nu vă mulțumi cu ținte mici, de importanță modestă, ci a ținti sus cu curaj!

Nu este bine – nu este bine – a ne opri la acel „n-am prins nimic”, ci a merge mai departe, a merge la acel „înaintează în larg și aruncă năvoadele” din nou, fără a înceta! Isus repetă asta fiecăruia dintre voi. Și el e cel care va da forța! Există amenințarea plângerii, a resemnării. Astea le lăsăm celor care o urmează pe „zeița plângere”! Voi, o urmați pe „zeița plângere”? Vă plângeți încontinuu, ca la un priveghi funebru? Nu, tinerii nu pot să facă asta! „Zeița plângere” este o înșelăciune: te face s-o iei pe drumul greșit. Când totul pare oprit și stătut, când problemele personale ne neliniștesc, greutățile sociale nu găsesc răspunsurile corespunzătoare, nu este bine să ne lăsăm învinși. Drumul este Isus: a-l face să urce în „barca” noastră și să înaintăm în larg cu El! El este Domnul! El schimbă perspectiva vieții. Credința în Isus conduce la o speranță care merge dincolo, la o certitudine întemeiată nu numai pe calitățile și abilitățile noastre, ci pe cuvântul lui Dumnezeu, pe invitația care vine de la el. Fără a face prea multe calcule umane și a nu vă preocupa să verificați dacă realitatea care vă înconjoară coincide cu siguranțele voastre. Înaintați în larg, ieșiți din voi înșivă; a ieși din mica noastră lume și a ne deschide lui Dumnezeu, a ne deschide tot mai mult și fraților. A ne deschide lui Dumnezeu ne deschide la alții! A ne deschide lui Dumnezeu și a ne deschide la alții. A face pași dincolo de noi înșine, mici pași, dar faceți-i. Mici pași, ieșind din voi înșivă spre Dumnezeu și spre ceilalți, deschizând inima la fraternitate, la prietenie, la solidaritate.

3. Al treilea – și termin: este un pic lung! -: „Aruncați-vă năvoadele pentru pescuit” (v. 4). Dragi tineri din Sardinia, al treilea lucru pe care vreau să vi-l spun, și astfel răspund la celelalte două întrebări, este că și voi sunteți chemați să deveniți „pescari de oameni”. Nu ezitați să vă dedicați viața voastră pentru a mărturisi cu bucurie Evanghelia, în special celor de vârsta voastră. Eu vreau să vă povestesc o experiență personală. Ieri am avut a 60-a aniversare a zilei în care am auzit glasul lui Isus în inima mea. Dar acest lucru îl spun nu pentru ca să faceți un tort, aici, nu, nu o spun pentru asta. Ci este o amintire: 60 de ani de la acea zi. Nu o uit niciodată. Domnul m-a făcut să simt cu putere că trebuia să merg pe drumul acela. Aveam 17 ani. Au trecut câțiva ani înainte ca această decizie, această invitație, să fie concretă și definitivă. După ce au trecut atâția ani cu câteva succese, de bucurie, dar atâția ani de eșecuri, de fragilități, de păcat… 60 de ani pe drumul Domnului, în urma lui, alături de el, mereu cu el. Vă spun numai asta: nu mi-a părut rău! Nu mi-a părut rău! Dar de ce? Pentru că eu mă simt Tarzan și sunt puternic pentru a merge înainte? Nu, nu mi-a părut rău pentru că mereu, chiar și în momentele cele mai întunecate, în momentele de păcat, în momentele de fragilitate, în momentele de eșec, l-am privit pe Isus și am avut încredere în el și el nu m-a lăsat singur. Încredeți-vă în Isus: el mereu merge înainte, el merge cu noi! Dar, auziți, el nu dezamăgește niciodată. El este fidel, este un însoțitor fidel. Gândiți-vă, aceasta este mărturia mea: sunt fericit de acești 60 de ani cu Domnul. Dar un lucru în plus: mergeți înainte.

Am vorbit prea lung? [Nu, răspund tinerii] Să rămânem uniți în rugăciune. Și să mergem în această viață cu Isus: asta au făcut sfinții.

Sfinții sunt așa: nu se nasc deja perfecți, deja sfinți! Devin sfinți pentru că, asemenea lui Simon Petru, se încred în cuvântul Domnului și „înaintează în larg”. Ținutul vostru a dat atâtea mărturii, chiar recente: fericitele Antonia Mesia, Gabriela Sagheddu, Iozefina Nicoli; slujitorii lui Dumnezeu Edvige Carboni, Simonetta Tronci și părintele Antonio Loi. Sunt persoane obișnuite, care în loc să se plângă, au „aruncat năvoadele pentru pescuit”. Imitați exemplul lor, încredințați-vă mijlocirii lor și fiți mereu bărbați și femei de speranță! Fără plângeri! Fără descurajare! Fără a vă trânti la pământ, fără a merge să cumpărați mângâiere de moarte: fără! Mergeți înainte cu Isus! El nu eșuează niciodată, el nu dezamăgește, el este leal!

Rugați-vă pentru mine! Și sfânta Fecioară Maria să vă însoțească.

Înainte de binecuvântare, papa Francisc a adăugat aceste cuvinte:

Dragi tineri,

Înainte de a da binecuvântarea eu voiam să vă spun un alt lucru. Când eu spuneam să mergeți înainte cu Isus, este pentru a construi, pentru a face lucruri bune, pentru a duce înainte viața, a-i ajuta pe alții, pentru a construi o lume mai bună și de pace. Dar există alegeri greșite, alegeri greșite, pentru că există alegeri de distrugere. Astăzi, în Pakistan, datorită unei alegeri greșite, de ură, de război, a fost făcut un atentat și au murit 70 de persoane. Acest drum nu e bun, nu folosește. Numai calea păcii, care construiește o lume mai bună! Dar dacă n-o faceți voi, dacă n-o faceți voi, n-o va face altul! Asta este problema, și aceasta este întrebarea pe care v-o las: „Sunt dispus, sunt dispusă să iau un drum pentru a construi o lume mai bună?”. Numai asta. Și să ne rugăm un Tatăl Nostru pentru toate aceste persoane care au murit în acest atentat din Pakistan. Tatăl Nostru…

Fie ca sfânta Fecioară Maria să ne ajute mereu să lucrăm pentru o lume mai bună, să luăm calea construirii, calea păcii, și niciodată calea distrugerii și calea războiului.

Să vă binecuvânteze Atotputernicul Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.

Vă rog, rugați-vă pentru mine. Și la revedere!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 22.09.2013
Publicarea pe acest sit: 23.09.2013
Etichete: , ,

Lasă un răspuns