Discursul Papei la întâlnirea cu tinerii din Bangladesh

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu tinerii
Dhaka, 2 decembrie 2017

Dragi tineri, dragi prieteni, bună seara!

Vă sunt recunoscător vouă tuturor pentru primirea voastră călduroasă. Îi mulțumesc monseniorului Gervas [Rozario] pentru cuvintele sale respectuoase, lui Upasana și Anthony pentru mărturiile lor. Este ceva unic în tineri: voi sunteți mereu plini de entuziasm, mereu. Și acest lucru este frumos. Și eu simt că reîntineresc de fiecare dată când vă întâlnesc. Upasana, tu ai vorbit despre asta în mărturia ta, ai spus că ești cu adevărat „foarte entuziastă”, și eu pot vedea asta și chiar să percep asta. Acest entuziasm tineresc se leagă cu spiritul de aventură. Unul dintre poeții voștri naționali, Kazi Nazrul Islam, a exprimat asta, definind tineretul țării „neînfricat”, „obișnuit să scoată afară lumina din sânul întunericului”. Este frumos acest lucru! Tinerii sunt mereu gata să se proiecteze înainte, să facă să se întâmple lucrurile și să riște. Vă încurajez să mergeți înainte cu acest entuziasm în circumstanțele bune și în cele rele. A merge înainte, în special în acele momente în care vă simțiți oprimați de probleme și de tristețe și, privind în jurul vostru, pare că Dumnezeu nu apare la orizont.

Dar, mergând înainte, asigurați-vă să alegeți drumul corect. Ce înseamnă? Înseamnă a ști să călătorești în viață, să nu rătăcești fără țintă. Eu vă pun o întrebare: voi călătoriți sau rătăciți? Ce faceți, călătoriți sau rătăciți? Viața voastră nu este fără direcție, are un scop, un scop dat nouă de Dumnezeu. El ne conduce, orientându-ne cu harul său. Este ca și cum ar fi poziționat înlăuntrul nostru un software, care ne ajută să discernem programul său divin și să-i răspundem în libertate. Dar, ca orice software, și el are nevoie să fie în mod constant actualizat. Țineți actualizat programul vostru, dând ascultare Domnului și acceptând provocarea de a face voința sa. Software-ul actualizat. Este un pic trist când software-ul nu este actualizat; și este și mai trist când este stricat și nu folosește.

Anthony, ai făcut referință la această provocare în mărturia ta, când ai spus că sunteți bărbați și femei care „cresc într-o lume fragilă care reclamă înțelepciune”. Ai folosit cuvântul „înțelepciune” și, făcând astfel, ne-ai furnizat cheia. Când se trece de la călătorie la rătăcire fără țintă, toată înțelepciunea este pierdută! Singurul lucru care ne orientează și ne face să mergem înainte pe cărarea corectă este înțelepciunea, înțelepciunea care se naște din credință. Nu este înțelepciunea falsă a acestei lumi. Este înțelepciunea care se întrevede în ochii părinților și ai bunicilor, care și-au pus încrederea lor în Dumnezeu. Fiind creștini, putem vedea în ochii lor lumina prezenței lui Dumnezeu, lumina pe care au descoperit-o în Isus, care este însăși înțelepciunea lui Dumnezeu (cf. 1Cor 1,24). Pentru a primi această înțelepciune trebuie să privim lumea, situațiile noastre, problemele noastre, totul cu ochii lui Dumnezeu. Primim această înțelepciune atunci când începem să vedem lucrurile cu ochii lui Dumnezeu, să-i ascultăm pe alții cu urechile lui Dumnezeu, să iubim cu inima lui Dumnezeu și să evaluăm lucrurile cu valorile lui Dumnezeu.

Această înțelepciune ne ajută să recunoaștem și să respingem falsele promisiuni de fericire. Există atâtea! O cultură care face promisiuni false nu poate elibera, duce numai la un egoism care umple inima de întuneric și amărăciune. În schimb, înțelepciunea lui Dumnezeu ne ajută să știm cum să-i primim și să-i acceptăm pe cei care acționează și gândesc diferit de noi. Este trist atunci când începem să ne închidem în mica noastră lume și ne concentrăm asupra noastră înșine. Atunci ne însușim principiul „cum spun eu sau la revedere”. Și acesta este un principiu rău: „Ori se face cum spun eu ori ciao, la revedere”. Asta nu ajută. Și atunci când folosim acest principiu rămânem încuiați, închiși în noi înșine. Când un popor, o religie sau o societate devin o „mică lume”, pierd ceea ce au mai bun și se prăbușesc într-o mentalitate îngâmfată, aceea a lui „eu sunt bun, tu ești rău”. Tu, Upasana, ai evidențiat consecințele acestui mod de a gândi, când ai spus: „Pierdem direcția și ne pierdem pe noi înșine” și „viața ne devine fără sens”. A spus bine! Înțelepciunea lui Dumnezeu ne deschide spre ceilalți. Ne ajută să privim dincolo de comoditățile noastre personale și de siguranțele false care ne fac să devenim orbi în fața marilor idealuri care fac viața mai frumoasă și vrednică să fie trăită.

Sunt bucuros că, împreună cu catolicii, sunt cu noi mulți tineri prieteni musulmani și de alte religii. Prin faptul că sunteți împreună aici astăzi arătați determinarea voastră în a promova un climat de armonie, unde se întinde mâna spre ceilalți, în pofida diferențelor voastre religioase. Asta îmi amintește de o experiență pe care am avut-o la Buenos Aires, într-o parohie nouă situată într-o zonă extrem de săracă. Un grup de studenți construia câteva camere pentru parohie și preotul m-a invitat să merg ca să-i vizitez. Astfel m-am dus și când am ajuns în parohie preotul mi i-a prezentat pe fiecare unul după altul, spunând: „Acesta este arhitectul, este evreu, acesta este comunist, acesta este catolic practicant” (Salut adresat tinerilor de la Centrul Cultural P.F. Varela, Havana, 20 septembrie 2015). Acei studenți erau toți diferiți, dar toți lucrau pentru binele comun. Acest lucru este important! Nu uitați: diferiți, dar lucrând pentru binele comun, în armonie! Ați înțeles? Aceasta este armonia frumoasă care se percepe aici în Bangladesh. Acei studenți, diferiți între ei, erau deschiși la prietenia socială și determinați să spună „nu” la tot ceea ce ar fi putut să-i distragă de la propunerea de a fi împreună și de a se ajuta reciproc.

Înțelepciunea lui Dumnezeu ne ajută să privim și dincolo de noi înșine pentru a recunoaște bunătatea patrimoniului nostru cultural. Cultura voastră vă învață să-i respectați pe bătrâni. Acest lucru este foarte important. Așa cum am spus mai înainte, bătrânii ne ajută să apreciem continuitatea generațiilor. Duc cu ei amintirea și înțelepciunea trăită prin experiență, care ne ajută să evităm să repetăm greșelile din trecut. Bătrânii au „carisma de a umple distanțele”, deoarece asigură ca valorile cele mai importante să fie transmise copiilor și nepoților. Prin cuvintele lor, prin iubirea lor, prin afectul lor și prin prezența lor, înțelegem că istoria n-a început cu noi, ci că noi suntem parte dintr-o veche „călătorie” și că realitatea este mai mare decât noi. Vorbiți cu părinții voștri și cu bunicii voștri; nu petreceți ziua cu celularul, ignorând lumea din jurul vostru! Vorbiți cu bunicii, ei vă vor da înțelepciune.

Upasana și Anthony, ați încheiat mărturiile voastre cu cuvinte de speranță. Înțelepciunea lui Dumnezeu întărește în noi speranța și ne ajută să înfruntăm viitorul cu curaj. Noi creștinii găsim această speranță în întâlnirea personală cu Isus în rugăciune și în Sacramente, și în întâlnirea concretă cu El în cei săraci, în cei bolnavi, în cei suferinzi și în cei abandonați. În Isus descoperim solidaritatea lui Dumnezeu, care în mod constant merge alături de noi.

Dragi tineri, dragi prieteni, privind fețele voastre sunt plin de bucurie și de speranță: bucurie și speranță pentru voi, pentru țara voastră, pentru Biserică și pentru comunitățile voastre. Fie ca înțelepciunea lui Dumnezeu să poată continua să inspire angajarea voastră de a crește în iubire, în fraternitate și în bunătate. Părăsind astăzi țara voastră, vă asigur de rugăciunea mea pentru ca toți să puteți continua să creșteți în iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele. Și vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine.

Dumnezeu să binecuvânteze Bangladeshul! [Isshór Bangladeshké ashirbád korún]

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 02.12.2017
Publicarea pe acest sit: 02.12.2017
Etichete: , ,

Lasă un răspuns