Discursul Papei la întâlnirea cu tinerii de la reabilitare

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la întâlnirea cu tinerii din programul de reabilitare
de la Universitatea Notre Dame din Sydney
vineri, 18 iulie 2008

Dragi prieteni tineri,

Sunt bucuros să fiu astăzi împreună cu voi aici, la Darlinghurst, și îi salut cu căldură pe toți cei care iau parte la programul „Alive”, precum și personalul care îl conduce. Mă rog ca voi să puteți beneficia cu toții de asistența oferită prin Agenția de Servicii Sociale a Arhidiecezei de Sydney și pentru ca lucrarea bună de aici să continue mult timp în viitor.

Numele programului pe care îl urmați ne provoacă următoarea întrebare: ce vrea să însemne cu adevărat „viu”, a trăi viața din plin? Este ceva ce dorim cu toții, în special când suntem tineri, și aceasta o vrea Cristos pentru noi. De fapt, el a spus: „Am venit pentru ca ei să aibă viață și să o aibă din plin” (Ioan 10,10). Instinctul primar al oricărei ființe vii este să rămână în viață, să crească, să se dezvolte și să transmită altora darul vieții. Este deci natural să ne întrebăm cum este mai bine să facem aceasta.

Pentru oamenii Vechiului Testament, această întrebare era la fel de urgentă cum este pentru noi astăzi. Fără îndoială ascultau cu atenție atunci când Moise le-a spus: „viață și moarte ți-am pus eu astăzi înainte, și binecuvântare și blestem. Alege viața ca să trăiești tu și urmașii tăi. Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, să asculți glasul Lui și să te lipești de El; căci în aceasta este viața ta” (Deuteronom 30,19-20). Era clar ceea ce aveau de făcut: trebuiau să se îndepărteze de ceilalți dumnezei și să îl adore pe Dumnezeul adevărat care s-a revelat lui Moise – și trebuiau să asculte poruncile Lui. Ați putea crede că în lumea de astăzi este puțin probabil ca oamenii să adore alți dumnezei. Dar uneori oamenii adoră „alți dumnezei” fără să își dea seama. Falșii „dumnezei”, orice nume ar avea sau orice formă le-am atribui, sunt aproape întotdeauna strâns legați de adorarea a trei lucruri: bunurile materiale, iubirea posesivă sau puterea. Lăsați-mă să vă explic ce vreau să spun.

Bunurile materiale, în sine, sunt lucruri bune. Nu am putea supraviețui mult timp fără bani, haine și adăpost. Trebuie să mâncăm pentru a rămâne în viață. Dar dacă suntem lacomi, dacă refuzăm să împărtășim ceea ce avem cu cei înfometați și săraci, atunci transformăm posedarea acestor bunuri într-un dumnezeu fals. Câte voci din societatea noastră materialistă nu ne spun că fericirea se găsește procurându-ne cât mai multe bunuri și de obiecte de lux! Dar aceasta transformă bunurile într-un dumnezeu fals. În loc să aducă viața, ele aduc moartea.

Iubirea autentică este evident ceva bun. Fără ea cu greu ar merita viața să fie trăită. Ea împlinește nevoia noastră cea mai profundă, și atunci când iubim, devenim mai deplin noi înșine, mai umani. Dar cât de ușor poate fi ea transformată într-un dumnezeu fals! Oamenii cred adesea că iubesc, când de fapt sunt posesivi sau manipulatori. Uneori oamenii îi tratează pe ceilalți ca pe niște obiecte pentru a-și satisface propriile nevoi, și nu ca persoane care trebuie iubite și prețuite. Cât de ușor este să fim înșelați de numeroasele voci din societatea noastră care susțin o abordare permisivă a sexualității, fără a acorda atenție modestiei, respectului de sine sau valorilor morale care dau calitate relațiilor umane! Aceasta este o adorare a unui dumnezeu fals. În loc să aducă viața, aduce moartea.

Puterea pe care Dumnezeu ne-a dat-o de a modela lumea din jurul nostru este cu siguranță ceva bun. Folosită în mod corespunzător și responsabil, ea ne permite să transformăm viețile oamenilor. Fiecare comunitate are nevoie de conducători buni. Dar cât de tentant este să te agheți de putere de dragul ei, să cauți dominarea celorlalți sau să exploatezi mediul natural pentru interese egoiste! Aceasta înseamnă a transforma puterea într-un dumnezeu fals. În loc să aducă viața, aduce moartea.

Cultul bunurilor materiale, cultul iubirii posesive și cultul puterii îi conduce adesea pe oameni la „a se juca de-a Dumnezeu”: a încerca să preia controlul total, fără să dea nici o atenție înțelepciunii sau poruncilor pe care Dumnezeu ni le-a făcut cunoscute. Aceasta este calea care conduce la moarte. Dimpotrivă, adorarea unicului Dumnezeu adevărat înseamnă a recunoaște în El izvorul a toată bunătatea, a ne încredința Lui pe noi înșine, a ne deschide forței vindecătoare a harului Său și a asculta de poruncile Sale: aceasta este calea pentru a alege viața.

O bună ilustrare a ceea ce înseamnă a ne întoarce de pe calea morții și a merge pe calea vieții se găsește într-o pagină din Evanghelie pe care sunt sigur că toți o cunoașteți bine: parabola fiului risipitor. Când acel tânăr a părăsit casa tatălui său, la începutul povestirii, era în căutarea plăcerilor iluzorii promise de „dumnezeii” falși. A risipit moștenirea sa într-o viață destrăbălată și a sfârșit în sărăcie abjectă și mizerie. Când a ajuns cel mai jos posibil, înfometat și abandonat, a înțeles cât de nebun a fost când și-a părăsit tatăl iubitor. Cu umilință s-a întors și a cerut iertare. Plin de bucurie, tatăl l-a îmbrățișat și a exclamat: „Acest fiu al meu era mort și a revenit la viață, era pierdut și a fost găsit” (Luca 15,24).

Mulți dintre voi au experimentat personal prin ce a trecut tânărul acela. Poate că ați făcut alegeri pe care acum le regretați, alegeri care v-au condus pe o cale care, oricât de atrăgătoare părea atunci, v-a adâncit doar într-o mai mare mizerie și abandonare. Alegerea drogurilor sau a alcoolului, intrarea în activități criminale sau autodistrugătoare pot să fi părut la un moment dat o cale de ieșire dintr-o situație dificilă sau confuză. Știți însă acum că, în loc să aducă viața, au adus moartea. Recunosc curajul vostru de a vă întoarce pe calea vieții, întocmai ca tânărul din parabolă. Ați acceptat ajutorul – de la prieteni sau familie, de la personalul programului „Alive”: de la cei cărora le pasă cu adevărat de binele și fericirea voastră.

Dragi prieteni, vă văd ca ambasadori ai speranței pentru cei care se află în situații similare. Voi puteți să îi convingeți de nevoia de a alege calea vieții și de a abandona calea morții, pentru că vorbiți din experiență. În toate Evangheliile, cei care au făcut alegeri greșite sunt în mod special iubiți de Isus, pentru că, atunci când și-au recunoscut greșelile, au fost mai deschiși mesajului Său vindecător. Într-adevăr, Isus a fost adesea criticat de cei care se considerau pe sine drepți, pentru că petrecea prea mult timp cu astfel de oameni. „De ce mănâncă Învățătorul vostru împreună cu vameșii și păcătoșii?”, întrebau ei. Și El răspundea: „Nu cei sănătoși au nevoie de medic, ci bolnavii… Nu am venit să îi chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși” (cf. Matei 9,11-13). Ei erau cei mai dispuși să își refacă viețile, cei mai dispuși să îl asculte pe Isus și să devină discipolii Săi. Voi puteți merge pe urmele lor, și voi puteți să vă apropiați în mod deosebit de Isus tocmai pentru că ați ales să vă întoarceți la El. Puteți fi siguri că, întocmai ca tatăl din povestea fiului risipitor, Isus vă primește cu brațele larg deschise. El vă oferă iubirea Sa necondiționată – și în prietenia profundă cu El veți găsi plinătatea vieții.

Am menționat anterior că atunci când iubim, noi ducem la împlinire nevoia noastră cea mai profundă și devenim mai deplin noi înșine, mai umani. A iubi este lucrul pentru care am fost programați, pentru care am fost proiectați de Creatorul nostru. Natural, nu vorbesc de relații trecătoare, superficiale, ci vorbesc despre iubirea adevărată, însăși inima învățăturii morale a lui Isus: „Să îl iubești pe Domnul Dumnezeu tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din toată puterea ta” și „Să îl iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (cf. Marcu 12,30-31). Acesta este, dacă vreți, programul înscris în interiorul fiecărei persoane umane, doar dacă avem înțelepciunea și generozitatea de a trăi după el, doar dacă suntem dispuși să ne jertfim propriile preferințe pentru a ne pune în slujba celorlalți, pentru a ne da viața pentru binele altora, și în primul rând pentru Isus, care ne-a iubit și și-a dat viața pentru noi. Aceasta sunt oamenii sunt chemați să facă, aceasta este ceea ce înseamnă să fii realmente „viu”.

Dragi tineri, mesajul meu pentru voi astăzi este același pe care Moise l-a propus la vremea lui. „Alege viața ca să trăiești tu și urmașii tăi, în iubire pentru Domnul Dumnezeu”. Lăsați Duhul Său să vă conducă pe calea vieții, pentru a asculta de poruncile Sale, pentru a urma învățăturile Sale, pentru a lăsa în urmă alegerile greșite care conduc doar la moarte și pentru ca să vă angajați într-o prietenie pe viață cu Isus Cristos. Cu puterea Duhului Sfânt, alegeți viața și alegeți iubirea, și fiți martori în fața lumii ai bucuriei pe care o aduce. Aceasta este rugăciunea mea pentru fiecare dintre voi în această Zi Mondială a Tineretului. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: Radu și Oana Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 18.07.2008
Publicarea pe acest sit: 18.07.2008
Etichete: , , , , ,

Lasă un răspuns