Discursul Papei la întâlnirea cu tinerii angolezi

Discursul Sanctității Sale Papa Benedict al XVI-lea
la întâlnirea cu tinerii pe stadionul Dos Coqueiros
Luanda, sâmbătă, 21 martie 2009

Iubiți prieteni!

Ați venit în număr mare, reprezentând pe mulți alții care sunt în mod spiritual uniți cu voi, pentru a-l întâlni pe Succesorul lui Petru și, împreună cu mine, să proclamăm în fața tuturor bucuria de a crede în Isus Hristos și să reînnoim angajamentul de a fi ucenici fideli ai Săi în acest timp. O întâlnire identică a avut loc în acest oraș, în data de 7 iunie 1992, cu iubitul Papă Ioan Paul al II-lea. Cu aspecte puțin diferite, dar cu aceeași dragoste în inimă, iată-l în fața voastră pe actualul Succesor al lui Petru, care vă îmbrățișează pe toți în Isus Hristos, care „este același ieri, astăzi și întotdeauna” (Evrei 13,8).

Mai întâi de toate, doresc să vă mulțumesc pentru această sărbătoare pe care mi-o faceți, pentru această sărbătoare care sunteți voi, pentru prezența voastră și bucuria voastră. Adresez un salut afectuos veneraților frați întru episcopat și întru preoție și pe cei implicați în pastorația tineretului. Din inimă le mulțumesc și îi salut pe cei care au pregătit această întâlnire, în mod particular Comisia episcopală pentru Tineret și Vocații cu președintele ei, Mons. Kanda Almeida, căruia îi mulțumesc pentru cuvintele cordiale de primire pe care mi le-a adresat. Îi salut pe toți tinerii, catolici și ne-catolici, care caută un răspuns la problemele lor, dintre care unele au fost cu siguranță expuse de către reprezentanții voștri, ale căror cuvinte le-am ascultat cu recunoștință. Îmbrățișarea pe care le-am dat-o lor este valabilă și pentru voi.

A-i întâlni pe tineri este de folos tuturor! Ei au câteodată atâtea dificultăți, dar poartă cu sine atâta speranță, atâta entuziasm, atâta dorință de a o lua de la început. Tineri prieteni, voi păstrați în voi înșivă dinamica viitorului. Vă invit să priviți viitorul cu ochii apostolului Ioan: „Și am văzut cer nou și pământ nou (…) și am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei. Și am auzit din tron un glas puternic care zicea: ‘Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii!‘” (Apocalips 21,1-3). Preaiubiți prieteni, Dumnezeu face diferența. Plecând de la senina intimitate dintre Dumnezeu și cuplul omenesc în grădina Edenului, trecând la gloria divină care iradia din Cortul Adunării în mijlocul poporului lui Israel în timpul străbaterii deșertului, și până la întruparea Fiului lui Dumnezeu care s-a unit în mod indisolubil omului în Isus Hristos. Acest Isus reia străbaterea deșertului uman trecând prin intermediul morții și ajunge la înviere, trăgând după sine către Dumnezeu întreaga omenire. Acum Isus nu se mai găsește închis într-un loc și într-un timp determinat, ci Spiritul Său, Spiritul Sfânt, emană din El și intră în inimile noastre, unindu-ne astfel cu Isus însuși, cu El și cu Tatăl – cu Dumnezeu unul și întreit.

Da, iubiții mei! Dumnezeu face diferența… Mai mult! Dumnezeu ne face diferiți, ne face noi. Aceasta este promisiunea pe care El însuși ne-o face: „Iată, noi le facem pe toate” (Apocalips 21,5). Și este adevărat! Ne-o spune sfântul apostol Pavel: „Dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi. Și toate acestea sunt de la Dumnezeu, Care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos” (2Corinteni 5,17-18). Fiind urcat la Cer și fiind intrat în veșnicie, Isus Hristos a devenit Domnul tuturor timpurilor. De aceea, poate să se facă tovarășul nostru în prezent, purtând cartea zilelor noastre în mâna Sa: în ea susține cu fermitate trecutul, cu izvoarele și fundamentele ființei noastre; în ea păstrează cu gelozie viitorul, lăsându-ne să întrevedem răsăritul cel mai frumos al vieții noastre care iradiază de la el, sau cu alte cuvinte învierea în Dumnezeu. Viitorul omenirii noi este Dumnezeu, o anticipare a acestui fapt este tocmai Biserica. Când aveți posibilitatea, citiți cu atenție istoria: veți putea să vă dați seama că Biserica, odată cu trecerea anilor, nu îmbătrânește; dimpotrivă devine tot mai tânără, pentru că merge în întâmpinarea Domnului, apropiindu-se în fiecare zi tot mai mult de adevăratul și unicul izvor de unde izvorăște tinerețea, regenerarea, forța vieții.

Prieteni care mă ascultați, viitorul este Dumnezeu. Așa cum am auzit cu puțin înainte, El „va șterge orice lacrimă din ochii lor și moarte nu va mai fi; căci cele dintâi au trecut” (Apocalips 21,4). Între timp, văd prezenți aici unii dintre miile de tineri angolezi mutilați ca și consecință a războiului și a minelor, mă gândesc la nenumăratele lacrimi pe care fiecare dintre voi le-a vărsat pentru pierderea rudelor, și nu este dificil să-ți imaginezi norii negri care acoperă încă cerul viselor voastre cele mai frumoase… Citesc în inima voastră o îndoială, pe care voi mi-o adresați mie: „Aceasta este ceea ce avem. Ceea ce ne spui tu nu se vede! Promisiunea are garanția dumnezeiască – și noi credem -, dar Dumnezeu când se va ridica pentru a reînnoi toate lucrurile?” Răspunsul lui Isus este același pe care El l-a dat ucenicilor Săi: „Să nu se tulbure inima voastră; credeți în Dumnezeu, credeți și în Mine. În casa Tatălui Meu multe locașuri sunt. Iar de nu, v-aș fi spus: Mă duc să vă gătesc loc?” (Ioan 14,1-2). Dar voi, preaiubiți tineri, insistați: „De acord! Dar când se va întâmpla aceasta?” La o întrebare asemănătoare pusă de apostoli, Isus a răspuns: „Nu este al vostru a ști anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa. Ci veți lua putere, venind Spiritul Sfânt peste voi, și Îmi veți fi Mie martori (…) până la marginile pământului” (Fapte 1,7-8). Priviți la Isus care nu ne lasă fără răspunsuri; ne spune în mod clar un lucru: reînnoirea începe dinlăuntru; veți primi puterea de Sus. Puterea dinamică a viitorului se găsește înlăuntrul vostru.

Se găsește înlăuntru… dar cum? Așa cum viața este înlăuntrul unei semințe: așa a explicat Isus într-un ceas critic al ministerului său. Slujirea Sa cu mare entuziasm, deoarece lumea vedea bolnavii vindecați, demonii alungați, Evanghelia anunțată; dar, pe de altă parte, lumea continua să meargă ca și înainte: romanii dominau încă; viața era dificilă în curgerea zilelor, cu toate că erau aceste semne, acele frumoase cuvinte. Și entuziasmul se stingea, până acolo că mulți dintre ucenici îl abandonaseră pe Învățător (cf. Ioan 6,66), care predica dar nu schimba lumea. Și toți se întrebau: în fond, ce valoare are acest mesaj? Ce ne aduce acest Profet al lui Dumnezeu? Atunci Isus a vorbit despre un semănător care semăna pe câmpia lumii, și a explicat apoi că sămânța este Cuvântul Său (cf. Marcu 4,3-20), sunt vindecările înfăptuite: cu adevărat puțin lucru comparativ cu enormele carențe și dificultăți din realitatea de fiecare zi. Și totuși, în sămânță este prezent viitorul, pentru că sămânța poartă înlăuntrul său pâinea de mâine, viața de mâine. Sămânța apare ca un nimic, dar este prezența viitorului, este promisiunea prezentă deja astăzi; când cade în pământ bun dă roade de treizeci, șaizeci și chiar de o sută de ori pe atâta.

Prietenii mei, voi sunteți o sămânță aruncată de Dumnezeu în pământ; ea poartă în inimă o forță de Sus, forța Spiritului Sfânt. Totuși, pentru a trece de la promisiunea vieții la rod, singura cale posibilă este a oferi viața pentru dragoste, a muri pentru dragoste. A spus-o însuși Isus: „Cel ce își iubește viața sa, o va pierde; iar cel ce își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică” (cf. Ioan 12,24-25). Astfel a vorbit Isus, și așa a făcut: răstignirea Sa pare falimentul total, dar nu este! Isus, însuflețit de forța „unui Spirit veșnic, s-a adus pe sine însuși fără prihană lui Dumnezeu” (Evrei 9,14). Și în acest fel, căzut adică în pământ, El a putut să dea roade în orice timp și de-a lungul tuturor timpurilor. Și în mijlocul vostru se găsește Pâinea cea nouă, Pâinea vieții viitoare, Preasfânta Euharistie care ne hrănește și face să înmugurească viața trinitară în inimile oamenilor.

Tineri prieteni, semințe dotate cu forța aceluiași Spirit veșnic, înmugurite la căldura Euharistiei, în care se realizează testamentul Domnului: El se dăruiește pentru noi și noi îi răspundem dăruindu-ne celorlalți din dragoste pentru El. Aceasta este calea vieții; dar va fi posibil să o parcurgem doar cu condiția unui dialog constant cu Domnul și a unui dialog adevărat între voi. Cultura socială dominantă nu vă ajută să trăiți Cuvântul lui Isus și nici dăruirea de voi înșivă la care El vă invită după planul Tatălui. Preaiubiți prieteni, forța se găsește înlăuntrul vostru, așa cum era în Isus care spunea: „Tatăl care rămâne întru Mine face lucrările Lui. Și cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu și mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl” (Ioan 14,10.12). De aceea, nu vă fie frică să luați decizii definitive. Generozitatea nu vă lipsește – o știu! Dar în fața riscului de a vă angaja pentru toată viața, atât în căsătorie cât și într-o viață specială de consacrare, vă încearcă teama: „Lumea trăiește într-o continuă mișcare și viața este plină de posibilități. Pot să dispun în acest moment de întreaga mea viață ignorând lucrurile neprevăzute pe care ea mi le rezervă? Oare nu se va întâmpla ca, printr-o decizie definitivă, să îmi joc libertatea și mă leg cu propriile mele mâini?” Acestea sunt îndoielile care vă asaltează și actuala cultură individualistă și hedonistă le exasperează. Dar când tânărul nu se decide, cade în pericolul de a rămâne un veșnic copil!

Eu vă spun: Curaj! Îndrăzniți să luați decizii definitive, pentru că în realitate acestea sunt singurele care nu distrug libertatea, ci creează direcția justă, permițând să se meargă înainte și să se ajungă la ceva mare în viață. Nu există nici o îndoială că viața are valoare numai dacă aveți curajul aventurii, încrederea că Domnul nu vă va lăsa niciodată singuri. Tineret angolez, eliberează înlăuntrul tău Spiritul Sfânt, puterea de Sus! Cu încredere în această putere, ca și Isus, riscă acest salt, ca să spunem așa, în definitiv și, cu acesta, oferă o posibilitate vieții! Astfel se vor crea între voi insule, apoi oaze și apoi mari suprafețe de cultură creștină, în care va deveni vizibil acel „oraș sfânt care coboară din cer, de la Dumnezeu, gata ca și o mireasă împodobită pentru mirele său”. Aceasta este viața care merită să fie trăită și pe care v-o doresc din inimă. Trăiască tineretul din Angola!

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Cristian A. Sabău
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 21.03.2009
Publicarea pe acest sit: 21.03.2009
Etichete: , , , ,

Lasă un răspuns