Discursul Papei la întâlnirea cu tinerii

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu tinerii
Universitatea Santo Tomas din Manila
duminică, 18 ianuarie 2015

Dragi prieteni tineri,

Este o bucurie pentru mine să fiu astăzi cu voi. Salut cordial pe fiecare dintre voi și mulțumesc tuturor celor care au făcut posibilă această întâlnire. În cursul vizitei mele în Filipine am voit în mod deosebit să mă întâlnesc cu voi tinerii, pentru a vă asculta și a vorbi cu voi. Doresc să exprim iubirea și speranța pe care Biserica o are față de voi. Și vreau să vă încurajez, drept cetățeni creștini din această țară, să vă dedicați cu pasiune și cu onestitate la marea angajare de a reînnoi societatea voastră și de a contribui la construirea unei lumi mai bune.

În mod special le mulțumesc tinerilor care mi-au adresat cuvinte de bun venit. Ei au exprimat în manieră elocventă, în numele vostru, preocupările și neliniștile voastre, credința voastră și speranțele voastre. Au vorbit despre dificultățile și așteptările tinerilor. Chiar dacă nu pot să răspund la fiecare dintre aceste problematici în mod exhaustiv, știu că, împreună cu păstorii voștri și între voi, le veți analiza cu atenție cu ajutorul rugăciunii și veți face propuneri concrete de acțiune.

Astăzi aș vrea să sugerez trei domenii-cheie în care voi puteți oferi o contribuție semnificativă la viața țării voastre. Primul este provocarea integrității morale. Termenul „provocare” poate fi înțeles în două moduri. Primul în sens negativ, ca o tentativă de a acționa împotriva convingerilor voastre morale, împotriva a ceea ce voi mărturisiți cu privire la adevărat, la bun și la drept. Integritatea noastră morală poate să fie „provocată” de interese egoiste, de aviditate, de necinste sau de intenția de a-i instrumentaliza pe alții.

În expresia „provocare” poate să fie înțeleasă și în sens pozitiv. Poate să fie văzută ca o invitație de a fi curajoși, de a da o mărturie profetică despre propria credință și despre ceea ce este considerat sacru. În acest sens, provocarea la integritatea morală este ceva cu care în aceste timpuri și în viața voastră este necesar să vă confruntați. Nu este vorba despre ceva care este posibil de amânat pentru când veți fi mai bătrâni sau veți avea responsabilități mai mari. Și acum sunteți provocați să acționați cu onestitate și corectitudine în raporturile cu alții, fie ei tineri sau bătrâni. Nu fugiți de această provocare! Una dintre cele mai mari provocări pe care tinerii o au în fața lor este aceea de a învăța să iubească. A iubi înseamnă a asuma un risc: riscul refuzului, riscul de a fi folosiți, sau mai rău de a-l folosi pe celălalt. Nu vă fie frică să iubiți! Dar, iubind, păstrați și integritatea voastră morală! Și în asta fiți onești și leali!

În lectura pe care am ascultat-o acum, Paul îi spune lui Timotei: „Nimeni să nu disprețuiască tinerețea ta, ci să devii un model pentru toți cei care cred: în cuvânt, în purtare, în iubire, în credință, în nevinovăție” (1Tim 4,12).

Așadar sunteți chemați să dați exemplu bun, exemplu de integritate morală. Desigur, făcând asta, va trebui să înfruntați opoziții și critici, descurajarea și chiar batjocorirea. Dar voi ați primit un dar care vă permite să depășiți acele dificultăți. Este darul Duhului Sfânt. Dacă voi veți alimenta acest dar cu rugăciunea zilnică și veți scoate forță din participarea la Euharistie, veți fi în măsură să ajungeți la acea măreție morală la care vă cheamă Isus. Veți deveni și o busolă pentru prietenii voștri care sunt în căutare. Mă gândesc în special la acei tineri care sunt tentați să piardă speranța, să abandoneze idealurilor lor înalte, să lase școala sau să trăiască toată ziua pe stradă.

De aceea, este esențial să nu pierdeți integritatea voastră morală! Să nu compromiteți idealurile voastre! Să nu cedați în fața ispitelor împotriva bunătății, sfințeniei, curajului și curăției! Primiți provocarea! Cu Cristos, voi veți fi – în într-adevăr sunteți deja – artizanii unei culturi filipineze reînnoite și mai drepte.

Un al doilea domeniu în care sunteți chemați să dați o contribuție este în a avea grijă de ambient. Nu numai din cauza faptului că țara voastră, mai mult decât altele, riscă să fie serios lovită de schimbarea climatică. Sunteți chemați să vă îngrijiți de creație nu numai ca niște cetățeni responsabili, ci și ca ucenici ai lui Cristos! Respectarea ambientului cere mai mult decât a folosi pur și simplu produse curate sau a le recicla. Aceste sunt aspecte importante, dar nu suficiente. Avem nevoie să vedem, cu ochii credinței, frumusețea planului de mântuire al lui Dumnezeu, legătura dintre ambientul natural și demnitatea persoanei umane. Bărbatul și femeia sunt creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și lor le-a fost dată stăpânirea asupra creației (cf. Gen 1,26-28). Ca administratori ai creației, suntem chemați să facem din Pământ o grădină foarte frumoasă pentru familia umană. Când distrugem pădurile noastre, devastăm solul și poluăm mările, noi trădăm acea chemare nobilă.

În urmă cu trei luni, episcopii voștri au tratat aceste teme într-o profetică scrisoare pastorală. Au cerut fiecăruia să reflecteze asupra dimensiunii morale a activităților noastre și a stilurilor noastre de viață, asupra consumurilor noastre și asupra modului în care folosim resursele naturale. Astăzi vă cer să faceți asta în contextul vieții voastre și al angajării voastre pentru construirea Împărăției lui Cristos. Dragi tineri, folosirea corectă și gestionarea corectă a resurselor naturale este o misiune urgentă și voi aveți o contribuție importantă de oferit. Voi sunteți viitorul Filipinelor. Fiți interesați în mod activ de ceea ce are loc în țara voastră foarte frumoasă!

Un alt domeniu în care voi puteți oferi o contribuție este deosebit de îndrăgită de noi toți. Este grija față de săraci. Suntem creștini, membri ai familiei lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi, nu contează multul sau puținul pe care-l avem, este chemat să întindă mâna personal și să-i slujească pe frații și pe surorile care au nevoie. Există mereu cineva aproape de noi care se află în necesitate, materială, psihologică, spirituală. Cel mai mare dar pe care-l putem oferi lor este prietenia noastră, atenția noastră, duioșia noastră, iubirea noastră față de Isus. A-l primi pe El înseamnă a primi orice lucru împreună cu El; a-l dărui pe El înseamnă a oferi darul cel mai mare dintre toate.

Mulți dintre voi știu ce înseamnă a fi săraci. Dar mulți dintre voi au avut și experiența a ceva din fericirea pe care Isus a promis-o celor „săraci în duh” (cf. Mt 5,3). Și aici aș vrea să spun un cuvânt de încurajare și de recunoștință celor dintre voi care au ales să-l urmeze pe Domnul nostru în sărăcia sa, prin vocația la preoție și la viața călugărească; luând din acea sărăcie veți îmbogăți pe mulți. Dar vouă tuturor, în special celor care pot să facă și să dea mai mult, eu cer: vă rog, faceți mai mult! Vă rog, dați mai mult! Când oferiți ceva din timpul vostru, din talentele voastre și din resursele voastre atâtor persoane nevoiașe care trăiesc la margine, voi faceți diferența. Este o diferență de care este o nevoie disperată și pentru care veți fi răsplătiți din belșug de către Domnul. Pentru că, așa cum a spus El, veți avea „o comoară în cer” (Mc 10,21).

În urmă cu douăzeci de ani, tot în acest loc, sfântul Ioan Paul al II-lea a afirmat că lumea are nevoie de „un nou tip de tânăr” – unul care să fie angajat cu cele mai înalte idealuri și doritor să construiască civilizația iubirii. Fiți acei tineri despre care vorbea sfântul Ioan Paul al II-lea! Nu pierdeți idealurile voastre! Fiți martori bucuroși ai iubirii lui Dumnezeu și ai planului splendid pe care El îl are pentru noi, pentru această țară și pentru lumea în care trăim. Vă rog, rugați-vă pentru mine. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți!

Autor: Papa F
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 18.01.2015
Publicarea pe acest sit: 18.01.2015
Etichete: ,

Lasă un răspuns