Discursul Papei la întâlnirea cu salezienii şi Fiicele Mariei Ajutătoare

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu salezienii
și Fiicele Mariei Ajutătoare
Torino, 21 iunie 2015

– discursul pregătit –

Iubiți frați și surori,

În acest pelerinaj al meu dedicat venerării lui Isus răstignit în semnul sfântului Giulgiu, am ales să vin în acest loc care reprezintă inima vieții și a operei sfântului Ioan Bosco, pentru a celebra cu voi al doilea centenar al nașterii sale. Cu voi îi mulțumesc Domnului pentru că l-a dăruit Bisericii sale pe acest sfânt, care împreună cu atâția alți sfinți și sfinte din această regiune, constituie o onoare și o binecuvântare pentru Biserica și societatea din Torino și din Piemont, din Italia și din lumea întreagă, îndeosebi din cauza grijii avute față de tinerii săraci și marginalizați. Nu se poate vorbi astăzi despre Don Bosco fără a-l vedea înconjurat de atâtea persoane: Familia saleziană întemeiată de el, educatorii care se inspiră de la el și desigur atâția tineri, băieți și fete, din toate părțile pământului care îl aclamă pe Don Bosco drept „părinte și învățător”. Despre Don Bosco se poate spune mult! Dar astăzi aș vrea să remarc numai trei trăsături: încrederea în Providența divină; vocația de a fi preot al tinerilor în special al celor mai săraci; slujirea leală și activă adusă Bisericii, în mod deosebit persoanei Succesorului lui Petru.

Don Bosco a desfășurat misiunea sa sacerdotală până la ultima respirație, susținut de o încredere neclintită în Dumnezeu și în iubirea sa, pentru aceasta a făcut lucruri mari. Acest raport de încredere cu Domnul este și substanța vieții consacrate, pentru ca slujirea adusă Evangheliei și fraților să nu fie un a rămâne prizonieri ai vederilor noastre, ai realităților din această lume care trec, ci un continuu a ne depăși pe noi înșine, ancorându-ne în realitățile veșnice și adâncindu-ne în Domnul, forța noastră și speranța noastră. Și aceasta va fi și rodnicia noastră. Putem să ne întrebăm astăzi cu privire la această rodnice, și – îmi permit să spun – cu privire la rodnicia saleziană atât de „bună”. Suntem la înălțime?

Celălalt aspect important al vieții lui Don Bosco este slujirea adusă tinerilor. A realizat-o cu fermitate și statornicie, printre obstacole și trude, cu sensibilitatea unei inimi generoase. „Nu a făcut un pas, nu a rostit un cuvânt, nu a pornit vreo activitate care să nu aibă ca țintă mântuirea tineretului… Realmente nu a avut altceva la inimă decât sufletele” (Constituții Saleziene, nr. 21). Carisma lui Don Bosco ne face să fim educatori ai tinerilor realizând acea pedagogie a credinței care se rezumă astfel: „a evangheliza educând și a educa evanghelizând” (Directoriu General pentru Cateheză, 147). A-i evangheliza pe tineri, a-i educa în mod continuu pe tineri, pornind de la cei mai fragili și abandonați, propunând un stil educativ format din rațiune, religie și iubire, universal apreciat ca „sistem preventiv”. Acea blândețe atât de puternică a lui Don Bosco, care cu siguranță a învățat de la mama Margareta. Blândețe și duioșie puternică! Vă încurajez să continuați cu generozitate și încredere activitățile multiple în favoarea noilor generații: oratorii, centre de tineret, institute profesionale, școli și colegii. Dar fără a-i uita pe cei pe care Don Bosco îi numea „copiii de pe stradă”: aceștia au atâta nevoie de speranță, de a fi formați la bucuria vieții creștine.

Don Bosco a fost mereu docil și fidel față de Biserică și față de Papa, urmându-i sugestiile și indicațiile pastorale. Astăzi Biserica se adresează vouă, fii și fiice spirituali ai acestui mare sfânt, și în mod concret vă invită să ieșiți, să mergeți mereu din nou pentru a-i găsi pe copii și pe tineri acolo unde trăiesc: în periferiile metropolelor, în zonele de pericol fizic și moral, în contextele sociale unde lipsesc atâtea bunuri materiale, dar mai ales lipsește iubirea, înțelegerea, duioșia, speranța. A merge spre ei cu paternitatea îmbelșugată a lui Don Bosco. Oratoriul lui Don Bosco s-a născut din întâlnirea cu copiii de pe stradă și pentru o anumită perioadă de timp a fost itinerant printre cartierele din Torino. Să puteți vesti tuturor milostivirea lui Isus, făcând „oratoriu” în orice loc, în special cele mai inaccesibile; purtând în inimă stilul oratorian al lui Don Bosco și țintind spre orizonturi apostolice tot mai largi. Din rădăcina solidă pe care el a pus-o în urmă cu două sute de ani în terenul Bisericii și al societății au răsărit atâtea ramuri: treizeci de instituții religioase îi trăiesc carisma pentru a împărtăși misiunea de a duce Evanghelia până la marginile periferiilor. Apoi Domnul a binecuvântat această slujire ridicând printre voi, de-a lungul acestor două secole, o largă ceată de persoane pe care Biserica le-a proclamat sfinți și fericiți. Vă încurajez să continuați pe acest drum, imitând credința celor care v-au precedat.

În această bazilică, așa de îndrăgită de voi și de tot poporul lui Dumnezeu, s-o invocăm pe Maria Ajutătoare pentru ca să binecuvântez pe fiecare membru al Familiei Saleziene; să-i binecuvânteze pe părinții și educatorii care-și dedică viața lor pentru creșterea tinerilor; să binecuvânteze pe fiecare tânăr care se află în operele lui Don Bosco, în special cele dedicate celor mai săraci, pentru ca, grație tineretului bine primit și educat, să fie dată Bisericii și lumii bucuria unei noi umanități.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 21.06.2015
Publicarea pe acest sit: 22.06.2015
Etichete: ,

Lasă un răspuns