Discursul Papei la întâlnirea cu reprezentanţii presei

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu reprezentanții presei
Aula Paul al VI-lea
sâmbătă, 16 martie 2013

Dragi prieteni,

Sunt bucuros, la începutul slujirii mele în Scaunul lui Petru, să vă întâlnesc pe voi, care ați lucrat aici la Roma în această perioadă așa de intensă, începută cu surprinzătorul anunț al veneratului meu Predecesor Benedict al XVI-lea, la 11 februarie. Salut cordial pe fiecare dintre voi.

Rolul mass-mediei a crescut mereu în aceste ultime timpuri, așa încât au devenit indispensabile pentru a relata lumii evenimentele din istoria contemporană. O mulțumire specială vă adresez deci vouă pentru serviciul vostru calificat din zilele trecute – ați lucrat, eh! ați lucrat! – în care ochii lumii catolice și nu numai s-au îndreptat spre Cetatea Eternă, îndeosebi spre acest teritoriu care are ca „baricentru” mormântul sfântului Petru. În aceste săptămâni ați avut ocazia de a vorbi despre Sfântul Scaun, despre Biserică, despre riturile și tradițiile sale, despre credința sa și îndeosebi despre rolul Papei și al slujirii sale.

O mulțumire deosebit de vie se îndreaptă spre cei care au știut să observe și să prezinte aceste evenimente din istoria Bisericii ținând cont de perspectiva cea mai corectă în care trebuie să fie citite, aceea a credinței. Evenimentele din istorie cer aproape întotdeauna o lectură complexă, care uneori poate să cuprindă și dimensiunea credinței. Evenimentele ecleziale nu sunt desigur mai complicate decât cele politice sau economice! Însă ele au o caracteristică de fond specială: răspund la o logică ce nu este îndeosebi aceea a categoriilor, ca să spunem așa, lumești, și tocmai pentru aceasta nu este ușor a le interpreta și a le comunica unui public vast și variat. De fapt, Biserica, deși este desigur și o instituție umană, istorică, împreună cu tot ceea ce comportă, nu are o natură politică, ci esențialmente spirituală: este Poporul lui Dumnezeu, Poporul Sfânt al lui Dumnezeu, care merge spre întâlnirea cu Isus Cristos. Numai punându-ne în această perspectivă putem da cont pe deplin de ceea ce face Biserica Catolică.

Cristos este Păstorul Bisericii, însă prezența sa în istorie trece prin libertatea oamenilor: între ei unul este ales pentru a sluji ca Vicar al său, Succesor al Apostolului Petru, dar Cristos este centrul, nu Succesorul lui Petru: Cristos. Cristos este centrul. Cristos este referința fundamentală, inima Bisericii. Fără El, Petru și Biserica n-ar exista și nici n-ar avea motivație de a fi. Așa cum a repetat de mai multe ori Benedict al XVI-lea, Cristos este prezent și conduce Biserica Sa. În tot ceea ce s-a întâmplat protagonistul este, în ultimă instanță, Duhul Sfânt. El a inspirat decizia lui Benedict al XVI-lea pentru binele Bisericii; El a orientat în rugăciunea și în alegerea cardinalilor. Este important, dragi prieteni, să ținem cont de acest orizont interpretativ, de această hermeneutică, pentru a aduce în centru inima evenimentelor din aceste zile.

De aici se naște înainte de toate o mulțumire reînnoită și sinceră pentru trudele din aceste zile deosebit de angajante, dar și o invitație la a căuta să cunoașteți tot mai mult adevărata natură a Bisericii, de asemenea și drumul ei în lume, cu virtuțile sale și cu păcatele ei, și de a cunoaște motivațiile spirituale care o călăuzesc și care sunt cele mai autentice pentru a o înțelege. Fiți siguri că Biserica, la rândul ei, acordă o mare atenție lucrării voastre prețioase; voi aveți capacitatea de a aduna și a exprima așteptările și exigențele din timpul nostru, de a oferi elementele pentru o lectură a realității. Munca voastră are nevoie de studiu, de sensibilitate, de experiență, ca atâtea alte profesii, dar comportă o atenție deosebită față de adevăr, față de bunătate și față de frumusețe; și asta ne face deosebit de apropiați, pentru că Biserica există pentru a comunica tocmai aceasta: Adevărul, Bunătatea și Frumusețea „în persoană”. Trebuie să fie clar că suntem chemați cu toții nu să ne comunicăm pe noi înșine, ci această triadă existențială pe care o formează împreună adevărul, bunătatea și frumusețea.

Unii nu știau pentru ce Episcopul de Roma a voit să se numească Francisc. Unii se gândeau la Francisc Xaveriu, la Francisc de Sales, și chiar la Francisc de Assisi. Vă voi povesti istoria. La alegere, îl aveam alături pe Arhiepiscopul emerit de Sao Paolo și prefect emerit al Congregației pentru Cler, Cardinalul Claudio Hummes: un mare prieten, un mare prieten! Când situația a devenit periculoasă permite mine, el m-a încurajat. Și când voturile au urcat la două treimi, au venit aplauzele obișnuite, pentru că a fost ales Papa. Și el m-a îmbrățișat, m-a sărutat și mi-a spus: „Să nu uiți de săraci!” Și acel cuvânt a intrat aici [și-a atins fruntea]: săracii, săracii. Apoi, imediat, în raport cu săracii m-am gândit la Francisc de Assisi. Apoi, m-am gândit la războaie, în timp ce numărarea voturilor continua, până la toate voturile. Și Francisc este omul păcii. Și astfel numele lui a venit în inima mea: Francisc de Assisi. Este pentru mine omul sărăciei, omul păcii, omul care iubește și păstrează Creația. În acest moment, când relația noastră Creație nu este tocmai bună – nu-i așa? – el este omul care ne dă acest spirit de pace, omul sărac… Ah, cât aș vrea o Biserică săracă și pentru săraci! După aceea, unii au făcut diferite glume. „Ar trebui să te numești Adrian, pentru că Adrian al VI-lea a fost reformatorul, ne trebuie o reformă…” Și un altul mi-a spus: „Nu, nu: numele tău ar trebui să fie Clement”. „Dar de ce?” „Clement al XV-lea: așa, te răzbuni pe Clement al XIV-lea, care a desființat Societatea lui Isus!” Sunt glume…

Vă iubesc mult, vă mulțumesc pentru tot ceea ce ați făcut. Și mă gândesc la munca voastră: vă doresc să lucrați cu seninătate și cu rod și să cunoașteți tot mai bine Evanghelia lui Isus Cristos și realitatea Bisericii. Vă încredințez mijlocirii Sfintei Fecioare Maria, Steaua evanghelizării. Și vă doresc toate cele bune vouă și familiilor voastre, fiecăreia dintre familiile voastre. Și vă împart din inimă vouă tuturor binecuvântarea. Mulțumesc. [Iar la final în spaniolă] Vă spusesem că vă voi da din inimă binecuvântarea mea. Dat fiind faptul că mulți dintre voi nu aparțin Bisericii Catolice, alții sunt necredincioși, împart din inimă această binecuvântare, în tăcere, fiecăruia dintre voi, respectând conștiința fiecăruia, dar știind că fiecare dintre voi este fiu al lui Dumnezeu. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 16.03.2013
Publicarea pe acest sit: 17.03.2013
Etichete: ,

Lasă un răspuns