Discursul Papei la întâlnirea cu familiile

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu familiile
Manila, 16 ianuarie 2015

Dragi familii,
Dragi prieteni în Cristos,

Sunt recunoscător pentru prezența voastră aici în această seară și pentru mărturia iubirii voastre față de Isus și față de Biserica sa. Îi mulțumesc episcopului Reyes, președinte al Comisiei Episcopale pentru Familie și Viață, pentru cuvintele sale de bun venit în numele vostru. În mod deosebit le mulțumesc celor care au prezentat mărturiile – mulțumesc! – și au împărtășit cu noi viața lor de credință. Biserica din Filipine este binecuvântată de apostolatul multor mișcări care se ocupă de familie și eu le mulțumesc pentru mărturia lor!

Scripturile vorbesc puțin despre sfântul Iosif și, acolo unde fac asta, adesea îl găsim în timp ce se odihnește, cu un înger care în vis îi revelează voința lui Dumnezeu. În textul evanghelic pe care tocmai l-am ascultat, îl găsim pe Iosif care se odihnește nu o dată, ci de două ori. În această seară aș vrea să reflectez cu voi asupra darului familiei.

Dar mai întâi aș vrea să spun ceva despre vis. Însă engleza mea este așa de săracă! Dacă-mi permiteți, îi voi cere monseniorului Miles să traducă și voi vorbi în spaniolă. Mie îmi place mult visul într-o familie. Toate mamele și toți tații l-au visat pe copilul lor timp de nouă luni. Este adevărat sau nu? [Da!] A visa cum va fi acest copil… Nu este posibilă o familie fără vis. Când într-o familie se pierde capacitatea de a visa, copiii nu cresc, viața se ofilește și se stinge. Pentru aceasta vă recomand ca seara, când faceți cercetarea cugetului, să fie și această întrebare: astăzi am visat viitorul copiilor mei? Astăzi am visat iubirea soțului meu, a soției mele? Astăzi i-am visat pe părinții mei, pe bunicii mei care au dus înainte istoria până la mine? Este atât de important a visa. Înainte de toate, a visa într-o familie. Nu pierdeți această capacitate de a visa.

Și câte dificultăți în viața soților se rezolvă dacă noi păstrăm un spațiu pentru vis, dacă ne oprim ca să ne gândim la soț și visăm bunătatea pe care o au lucrurile bune. Pentru aceasta este foarte important a recupera iubirea prin „proiectul” de toate zilele. Nu încetați niciodată să fiți soți!

Odihna lui Iosif i-a revelat voința lui Dumnezeu. În acest moment de odihnă în Domnul, făcând un soi de pauză între numeroasele noastre îndatoriri și activități zilnice, Dumnezeu ne vorbește și nouă. Ne vorbește în lectura pe care am ascultat-o, în rugăciuni și în mărturii și în tăcerea inimii noastre. Să reflectăm asupra a ceea ce Domnul ne spune, în special în Evanghelia din această seară. Există trei aspecte din acest text pe care vă rog să le luăm în considerare. Primul: a se odihni în Domnul. Al doilea: a se ridica împreună cu Isus și Maria. Al treilea: a fi voce profetică.

A se odihni în Domnul. Odihna este necesară pentru sănătatea minții noastre și a trupului nostru, și totuși este așa de dificil de obținut, din cauza numeroaselor exigențe care apasă asupra noastră. Odihna este esențială și pentru sănătatea noastră spirituală, pentru ca să putem asculta glasul lui Dumnezeu și înțelege ceea ce ne cere. Iosif a fost ales de Dumnezeu pentru a fi tată purtător de grijă al lui Isus și soț al Mariei. Creștini fiind, și voi sunteți chemați, ca Iosif, să pregătiți o casă pentru Isus. A pregăti o casă pentru Isus! Voi pregătiți o casă pentru El în inimile voastre, în familiile voastre, în parohiile voastre și în comunitățile voastre.

Pentru a asculta și a primi chemarea lui Dumnezeu și a pregăti o casă pentru Isus, trebuie să fiți capabili să vă odihniți în Domnul. Trebuie să găsiți timpul în fiecare zi pentru a vă odihni în Domnul, pentru a vă ruga. A vă ruga înseamnă a vă odihni în Domnul. Dar voi ați putea să-mi spuneți: Sfinte Părinte, știm asta; eu aș vrea să mă rog, dar este atâta muncă de făcut! Trebuie să mă îngrijesc de copiii mei; am obligațiile din casă; sunt prea obosit chiar pentru a dormi bine. Este corect. Acest lucru ar putea fi adevărat, dar dacă noi nu ne rugăm, nu vom cunoaște niciodată lucrul cel mai important dintre toate: voința lui Dumnezeu pentru noi. În afară de asta, chiar cu toată activitatea noastră, cu miile noastre de ocupații, fără rugăciune vom concluziona cu adevărat puțin.

A se odihni în rugăciune este deosebit de important pentru familii. Înainte de toate în familie învățăm cum să ne rugăm. Nu uitați: când familia se roagă împreună, rămâne împreună. Acest lucru este important. Acolo ajungem să-l cunoaștem pe Dumnezeu, să creștem ca bărbați și femei de credință, să ne simțim membri ai familiei mai mari a lui Dumnezeu, Biserica. În familie învățăm să iubim, să iertăm, să fim generoși și deschiși și nu închiși și egoiști. Învățăm să mergem dincolo de nevoile noastre, ca să-i întâlnim pe ceilalți și să împărtășim cu ei viața noastră. Iată pentru ce este așa de important a se ruga în familie! Așa de important! Iată pentru ce familiile sunt așa de importante în planul lui Dumnezeu pentru Biserică! A se odihni în Domnul înseamnă a se ruga. A se ruga împreună în familie.

Acum aș vrea să vă spun un lucru foarte personal. Eu îl iubesc mult pe sfântul Iosif, pentru că este un om puternic și tăcut. Pe masa mea am o imagine a sfântului Iosif care doarme. Și în timp ce doarme se îngrijește de Biserică. Da! Poate să facă asta, o știm. Și când am o problemă, o dificultate, eu scriu o foiță și o pus sub sfântul Iosif, pentru ca s-o viseze! Acest gest înseamnă: roagă-te pentru această problemă!

Acum să luăm în considerare „a se ridica împreună cu Isus și Maria”. Aceste prețioase momente de odihnă, de pauză cu Domnul în rugăciune, sunt momente pe care poate că am vrea să le prelungim. Însă ca sfântul Iosif, odată ascultat glasul lui Dumnezeu, trebuie să ne trezim din visul nostru; trebuie să ne ridicăm și să acționăm (cf. Rom 13,11). În familie, trebuie să ne ridicăm și să acționăm! Credința nu ne scoate din lume, ci ne inserează mai profund în ea. Acest lucru este foarte important! Trebuie să mergem în profunzime în lume, dar cu forța rugăciunii. De fapt, fiecare dintre noi desfășoară un rol special în pregătirea venirii Împărăției lui Dumnezeu în lume.

Exact așa cum darul Sfintei Familii a fost încredințat sfântului Iosif, tot așa darul familiei și locul său în planul lui Dumnezeu ne este încredințat nouă. Ca sfântul Iosif. Darul Sfintei Familii a fost încredințat sfântului Iosif pentru ca să-l ducă înainte. Fiecăruia dintre voi și dintre noi – pentru că și eu sunt fiu al unei familii – este încredințat planul lui Dumnezeu pentru ca să fie dus înainte. Îngerul Domnului i-a revelat lui Iosif pericolele care amenințau pe Isus și pe Maria, constrângându-i să fugă în Egipt și apoi să se stabilească la Nazaret. Exact așa, în timpul nostru, Dumnezeu ne cheamă să recunoaștem pericolele care amenință familiile noastre și să le ocrotim de rău.

Să fim atenți la noile colonizări ideologice. Există colonizări ideologice care încearcă să distrugă familia. Nu se nasc din vis, din rugăciune, din întâlnirea cu Dumnezeu, din misiunea pe care ne-o dă Dumnezeu, vin din afară și pentru aceasta spun că sunt colonizări. Să nu pierdem libertatea misiunii pe care ne-i dă Dumnezeu, misiunea familiei. Și așa cum popoarele noastre, într-un moment al istoriei lor, au ajuns la maturitatea de a spune „nu” oricărei colonizări politice, ca familii trebuie să fim foarte foarte înțelepți, foarte abili, foarte puternici, pentru a spune „nu” oricărei tentative de colonizare ideologică a familiei și să cerem sfântului Iosif, care este prieten al îngerului, ca să ne trimită inspirația de a ști când putem să spunem „da” și când trebuie să spunem „nu”.

Poverile care apasă asupra vieții familiei astăzi sunt multe. Aici în Filipine, nenumărate familii încă suferă consecințele dezastrelor naturale. Situația economică a provocat fragmentarea familiilor cu emigrația și căutarea unui loc de muncă, în afară de asta probleme financiare chinuiesc multe sălașuri familiale. În timp ce mult prea multe persoane trăiesc în extremă sărăcie, alții sunt capturați de materialism și de stiluri de viață care elimină viața familială și cele mai fundamentale exigențe ale moralei creștine. Acestea sunt colonizările ideologice. Familia este amenințată și de tentativele crescânde ale unora pentru a redefini însăși instituția căsătoriei prin relativism, prin cultura efemerului, o lipsă de deschidere la viață.

Mă gândesc la fericitul Paul al VI-lea. Într-un moment în care punea problema creșterii demografice, a avut curajul de a apăra deschiderea la viață în familie. El cunoștea dificultățile care existau în fiecare familie, pentru aceasta în enciclica sa era foarte milostiv față de cazurile particulare și a cerut duhovnicilor să fie foarte milostivi și înțelegători cu cazurile particulare. Însă el a privit și dincolo de asta: a privit popoarele de pe pământ și a văzut această amenințare a distrugerii familiei datorită lipsei copiilor. Paul al VI-lea era curajos, era un bun păstor și a avertizat oile sale de lupii care veneau. Fie ca din cer să ne binecuvânteze în această seară.

Lumea are nevoie de familii bune și puternice pentru a depăși aceste amenințări! Filipine are nevoie de familii sfinte și pline de iubire pentru a păstra frumusețea și adevărul familiei în planul lui Dumnezeu și să fie sprijin și exemplu pentru celelalte familii. Orice amenințare la adresa familiei este amenințare la adresa societății însăși. Viitorul omenirii, așa cum a spus adesea sfântul Ioan Paul al II-lea, trece prin familie (cf. Familiaris consortio, 85). Viitorul trece prin familie. Așadar, păziți familiile voastre! Ocrotiți familiile voastre! Vedeți în ele cea mai mare comoară a națiunii voastre și hrăniți-le mereu cu rugăciunea și harul sacramentelor. Familiile vor avea mereu încercările lor, nu au nevoie ca să le adăugați altele! În schimb, fiți exemple de iubire, iertare și atenție. Fiți sanctuare de respect față de viață, proclamând sacralitatea oricărei vieți umane de la zămislire până la moartea naturală. Ce mare dar ar fi pentru societate dacă fiecare familie creștină ar trăi pe deplin vocația sa nobilă! Așadar, ridicați-vă împreună cu Isus și Maria și dispuneți-vă să parcurgeți drumul pe care Domnul îl trasează pentru fiecare dintre voi.

În sfârșit, Evanghelia pe care am ascultat-o ne amintește că datoria noastră de creștini este să fim voci profetice în mijlocul comunităților noastre. Iosif a ascultat glasul îngerului Domnului și a răspuns la chemarea lui Dumnezeu de a se îngriji de Isus și de Maria. În acest mod el a desfășurat rolul său în planul lui Dumnezeu și a devenit o binecuvântare nu numai pentru Sfânta Familie, ci pentru toată omenirea. Cu Maria, Iosif a fost model pentru copilul Isus în timp ce creștea în înțelepciune, vârstă și har (cf. Lc 2,52). Când familiile aduc pe lume copii, îi educă la credință și la valorile sănătoase și-i învață să contribuie la binele societății, devin o binecuvântare pentru lume. Familiile pot să devină o binecuvântare pentru lume! Iubirea lui Dumnezeu devine prezentă și activă prin modul cu care noi iubim și faptele bune pe care le săvârșim. Astfel răspândim Împărăția lui Cristos în lume. Făcând asta, suntem fideli față de misiunea profetică pe care am primit-o la Botez.

În timpul acestui an, pe care episcopii voștri l-au calificat drept Anul Săracilor, v-aș cere, ca familii, să deveniți deosebit de atenți față de chemarea noastră de a fi discipoli misionari ai lui Isus. Asta înseamnă a fi gata să mergeți dincolo de granițele caselor voastre și să vă îngrijiți de frații și de surorile mai nevoiași. Vă cer să vă interesați în special de cei care nu au o familie proprie, îndeosebi de bătrâni și de copiii orfani. Nu-i lăsați niciodată să se simtă izolați, singuri și abandonați, ci ajutați-i să simtă că Dumnezeu nu i-a uitat. Astăzi m-am înduioșat foarte mult după Liturghie, când am vizitat această casă de copii singuri, fără familie. Câtă lume lucrează în Biserică pentru ca această casă să fie o familie! Asta înseamnă a duce înainte, în mod profetic, semnificația unei familii.

Ați putea să fiți voi înșivă săraci în sens material, dar aveți un belșug de daruri de oferit atunci când îl oferiți pe Cristos și comunitatea Bisericii sale. Nu ascundeți credința voastră, nu-l ascundeți pe Isus, ci duceți-l în lume și oferiți mărturia vieții voastre familiale!

Dragi prieteni în Cristos, să știți că eu mă rog mereu pentru voi! Mă rog pentru familii, fac asta! Mă rog ca Domnul să continue să aprofundeze iubirea voastră față de El și ca această iubire să se poată manifesta în iubirea voastră reciprocă și față de Biserică. Nu-l uitați pe Isus care doarme! Nu-l uitați pe sfântul Iosif care doarme! Isus a dormit cu ocrotirea lui Iosif. Nu uitați: odihna familiei este rugăciunea. Nu uitați să vă rugați pentru familie. Rugați-vă des și duceți roadele rugăciunii voastre în lume, pentru ca toți să-l poată cunoaște pe Isus Cristos și iubirea sa milostivă. Vă rog, „dormiți” și pentru mine: rugați-vă și pentru mine, am nevoie cu adevărat de rugăciunile voastre și mă voi baza mereu pe ele. Multe mulțumiri!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 16.01.2015
Publicarea pe acest sit: 17.01.2015
Etichete: ,

Lasă un răspuns