Discursul Papei la întâlnirea cu Episcopii din Myanmar

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu Episcopii din Myanmar
Yangon, 29 noiembrie 2017

Eminență,
Iubiți frați episcopi,

Pentru noi toți a fost o zi plină, dar de mare bucurie! Astăzi dimineață am celebrat Euharistia împreună cu credincioșii care proveneau din toate părțile țării și după-amiază am întâlnit liderii comunității budiste majoritare. Mi-ar place ca întâlnirea noastră din această seară să fie un moment de recunoștință senină pentru aceste binecuvântări și de reflecție liniștită despre bucuriile și despre provocările slujirii voastre de păstori ai turmei lui Cristos din această țară. Îi mulțumesc monseniorului Felix [Lian Khen Thang] pentru cuvintele de salut pe care mi le-a adresat în numele vostru; vă îmbrățișez pe toți cu mare afect în Domnul.

Aș vrea să grupez gândurile mele în jurul a trei cuvinte: vindecare, însoțire și profeție.

Primul, vindecare. Evanghelia pe care o predicăm este mai ales un mesaj de vindecare, reconciliere și pace. Prin sângele lui Cristos pe cruce Dumnezeu a reconciliat lumea cu sine și ne-a trimis să fim mesageri ai acelui har vindecător, har de vindecare. Aici în Myanmar, acest mesaj are o rezonanță deosebită, dat fiind că țara este angajată să depășească diviziuni profund înrădăcinate și să construiască unitatea națională. Turmele voastre poartă semnele acestui conflict și au generat martori valoroși ai credinței și ai tradițiilor antice; așadar, pentru voi predicarea Evangheliei nu trebuie să fie numai un izvor de mângâiere și de tărie, ci și o chemare de a favoriza unitatea, caritatea și însănătoșirea în viața poporului. Unitatea pe care o împărtășim și o celebrăm se naște din diversitate – să nu uităm asta, se naște din diversitate -; valorizează diferențele dintre persoane ca izvor de îmbogățire reciprocă și de creștere; le trimite să se întâlnească împreună, într-o cultură a întâlnirii și a solidarității.

Fie ca în slujirea voastră episcopală să puteți trăi în mod constant experiența conducerii și a ajutorului Domnului în angajarea de a favoriza vindecarea și comuniunea la fiecare nivel al vieții Bisericii, așa încât sfântul popor al lui Dumnezeu, turma voastră, prin exemplul său de iertare și de iubire reconciliantă, să poată fi sare și lumină pentru inimile care aspiră la acea pace pe care lumea nu o poate da. Comunitatea catolică din Myanmar poate să fie orgolioasă de mărturia sa profetică de iubire față de Dumnezeu și față de aproapele, care se exprimă în angajarea față de cei săraci, față de cei care sunt lipsiți de drepturi și mai ales, în aceste timpuri, față de atâția evacuați care, ca să spunem așa, zac răniți la marginile drumului. Vă cer să transmiteți mulțumirea mea tuturor celor care, ca bunul samaritean, se străduiesc cu generozitate pentru a le duce lor și aproapelui care este în nevoie, fără a ține cont de religie sau de etnie, balsamul vindecării.

Slujirea voastră de vindecare are o exprimare deosebită în angajarea pentru dialogul ecumenic și pentru colaborarea interreligioasă. Mă rog pentru ca eforturile voastre continue de a construi punți de dialog și de a vă uni cu adepții altor religii în a țese relații de pace să producă roade îmbelșugate pentru reconciliere în viața țării. Conferința de pace interreligioasă ținută la Yangon primăvara trecut a fost, în fața lumii, o mărturie importantă a determinării religiilor de a trăi în pace și de a respinge orice act de violență și de ură săvârșit în numele religiei.

Și în această vindecare amintiți-vă că Biserica este un „spital de campanie”. A vindeca, a vindeca răni, a vindeca sufletele, a vindeca. Aceasta este prima voastră misiune, a vindeca, a-i vindeca pe cei răniți.

Al doilea cuvânt al meu pentru voi în această seară este însoțire. Un bun păstor este în mod constant prezent cu privire la turma sa, conducând-o în timp ce merge alături de ea. Așa cum îmi place să spun, păstorul ar trebui să aibă mirosul oilor; dar și mirosul lui Dumnezeu, nu uitați asta, și mirosul lui Dumnezeu. În zilele noastre suntem chemați să fim o „Biserică în ieșire” pentru a duce lumina lui Cristos la orice periferie (cf. Exortația apostolică Evangelii gaudium, 20). Ca episcopi, viețile voastre și slujirea voastră sunt chemați să se conformeze acestui spirit de implicare misionară, mai ales prin vizitele pastorale obișnuite în parohiile și în comunitățile care formează Bisericile voastre locale. Acesta este un mijloc privilegiat pentru a însoți, ca părinți iubitori, pe preoții voștri în angajarea zilnică de a face să crească turma în sfințenie, fidelitate și spirit de slujire. Am vorbit despre a-i însoți pe preoți: fiți aproape de preoți, nu uitați că aproapele cel mai aproape pe care îl are un episcop este preotul. Fiecare preot nu numai să știe, ci să simtă că în episcop are un părinte.

Prin harul lui Dumnezeu, Biserica din Myanmar a moștenit o credință solidă și un elan misionar fervent din lucrarea celor care au adus Evanghelia în această țară. Pe aceste fundamente stabile, și în comuniune cu preoții și călugării, continuați să impregnați laicatul în spiritul unei ucenicii misionare autentice și să căutați o înțeleaptă înculturare a mesajului evanghelic în viața zilnică și în tradițiile comunităților voastre locale. Contribuția cateheților în această privință este esențială; îmbogățirea formativă trebuie să rămână pentru voi o prioritate. Și nu uitați că ei, cateheții, sunt pilaștrii evanghelizării, în fiecare parohie.

Mai ales, aș vrea să vă cer o angajare specială în însoțirea tinerilor. Ocupați-vă de formarea lor la principiile morale sănătoase care-i vor călăuză în înfruntarea provocărilor dintr-o lume amenințată de colonizările ideologice și culturale. Următorul Sinod al Episcopilor nu numai că se va referi la aceste aspecte, ci îi va interpela direct pe tineri, ascultând istoriile lor și implicându-i în discernământ comun despre cum este mai bine să se proclame Evanghelia în anii care vor veni. Una dintre marile binecuvântări ale Bisericii din Myanmar este tineretul său și, îndeosebi, numărul de seminariști și de tineri călugări. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru asta. În spiritul Sinodului, vă rog, implicați-i și susțineți-i în parcursul lor de credință, pentru că sunt chemați, prin idealismul și entuziasmul lor, să fie evanghelizatori bucuroși și convingători ai celor de vârsta lor.

Al treilea cuvânt al meu pentru voi este profeție. Biserica din Myanmar mărturisește zilnic Evanghelia prin operele sale educative și caritative, apărarea drepturilor umane, sprijinul său dat principiilor democratice. Fie să puteți pune comunitatea catolică în condițiile de a continua să aibă un rol constructiv în viața societății, făcând să se audă glasul vostru în chestiunile de interes național, îndeosebi insistând asupra respectării demnității și a drepturilor tuturor, în mod special ale celor mai săraci și vulnerabili. Sunt încrezător că strategia pastorală cincinală, pe care Biserica a dezvoltat-o în contextul mai amplu al construirii statului, va aduce rod îmbelșugat nu numai pentru viitorul comunităților locale, ci și al întregii țări. Mă refer în special la necesitatea de a proteja mediul și de a asigura o folosire corectă a bogatelor resurse naturale ale țării în folosul generațiilor viitoare. Păzirea darului divin al creației nu poate să fie separată de o ecologie umană și socială sănătoasă. De fapt, „îngrijirea autentică a relațiilor noastre cu natura este inseparabilă de fraternitate, de dreptate și de fidelitate față de ceilalți” (Enciclica Laudato si’, 70).

Iubiți frați episcopi, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest moment de comuniune și mă rog ca acest moment al nostru de a fi împreună ne va întări în angajarea de a fi păstori fideli și slujitori ai turmei pe care Cristos ne-a încredințat-o. Știu că slujirea voastră este angajantă și că, împreună cu preoții voștri, adesea trudiți sub „povara zilei și arșiță” (Mt 20,12). Vă îndemn să mențineți echilibrul în sănătatea fizică precum și în cea spirituală, și să vă gândiți, în mod patern, la sănătatea preoților voștri.

Și vorbind despre sănătate spirituală, amintiți-vă de prima misiune a episcopului. Când primii creștini au primit plângerile eleniștilor pentru că nu erau îngrijiți bine văduvele lor și copiii lor, s-au adunat apostolii și i-au „inventat” pe diaconi. Și Petru anunță această știre și anunță și misiunea episcopului spunând astfel: „Nouă ne revin rugăciunea și vestirea Cuvântului” (cf. Fap 6,1-6). Rugăciunea este prima misiune a episcopului. Fiecare dintre noi episcopii va trebui să se întrebe, seara, în cercetarea cugetului: „Câte ore m-am rugat astăzi?”.

Iubiți frați, vă îndemn să mențineți echilibrul în sănătatea fizică și spirituală. Mai ales, vă încurajez să creșteți în fiecare zi în rugăciune și în experiența iubirii reconciliante a lui Dumnezeu, pentru că este baza identității voastre sacerdotale, garanția solidității predicii voastre și izvorul carității pastorale cu care conduceți poporul lui Dumnezeu pe cărările sfințeniei și adevărului. Cu mare afect invoc harul Domnului asupra voastră, asupra preoților, călugărilor și asupra tuturor laicilor din Bisericile voastre locale. Vă cer, cu rugăminte, să nu uitați să vă rugați pentru mine.

Și acum vă invit să ne rugăm toți împreună, voi în birmană, eu în spaniolă, „Bucură-te, Marie” către Sfânta Fecioară Maria.

[„Bucură-te, Marie”]

Să vă binecuvânteze Atotputernicul Dumnezeu Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 29.11.2017
Publicarea pe acest sit: 29.11.2017
Etichete: , ,

Lasă un răspuns