Discursul Papei la întâlnirea cu Episcopii Asiei Centrale

Discursul Sfântului Părinte
la întâlnirea cu Ordinarii din Asia Centrală
la Nunțiatura Apostolică din Astana
duminică, 23 septembrie 2001

1. Cu mare bucurie vă întâlnesc din nou, acum, după celebrarea euharistică din dimineața aceasta din marea piață a Patriei. Vă salut cu toată afecțiunea pe fiecare dintre voi și vă mulțumesc pentru zelul și sacrificiul cu care contribuiți la renașterea Bisericii în aceste regiuni vaste, situate la granița dintre două continente.

Aici, Biserica Catolică nu este decât o plantă firavă, dar este plină de speranță, din cauza încrederii ei în harul divin. Anii îndelungați ai dictaturiii comuniste, în timpul cărora atât de mulți credincioși au fost deportați în gulagurile înființate pe aceste pământuri, au provocat multe suferințe și pierderi ireparabile. Câți preoți, călugări și laici au plătit pentru credința lor în Cristos cu prețul unor suferințe inimaginabile și chiar cu sacrificiul vieții lor! Domnul a auzit strigătul acestor martiri, al căror sânge a stropit pământul țării voastre. Iată că din nou „sângele martirilor a fost sămânța creștinilor” (cf. Tertulian, Apologeticum 50, 13). Din acest sânge, comunitățile voastre creștine au răsărit ca niște răsaduri, privind acum spre viitor cu încredere.

Cristos, Bunul Păstor, vă reamintește vouă și oamenilor încredințați asistenței voastre pastorale: „Nu te teme turmă mică, pentru că Tatăl tău a binevoit să vă dea vouă împărăția” (Luca 12,32). Și iarăși, așa cum i-a spus lui Petru, vă spune și vouă: „Mânați la adânc, și lăsați în jos mrejele voastre” (Luca 5,4). El vorbește despre pescuitul evanghelic, la care suntem cu toții chemați. Ne poruncește așa cum le-a poruncit și Apostolilor după învierea Sa: „Mergeți și faceți ucenici dintre toate neamurile” (Matei 28,19).

2. Experiența micilor comunități creștine din Asia Centrală din perioada postcomunistă, precum și situația de astăzi de puternică minoritate, ne amintește de parabola evanghelică despre drojdia care face ca aluatul să dospească (cf. Matei 13,33). Drojdia pare neînsemnată, dar ea are puterea de a transforma toată frământătura. Aceasta este convingerea care trebuie să animeze activitatea voastră pastorală și să sprijine dificila și nobila sarcină de plantatio Ecclesiae (implantare a Bisericii) pe aceste pământuri, de curând deschise pentru Evanghelie. Scopurile pastorale prioritare ale misiunii voastre apostolice trebuie să fie răspândirea, cu toată energia voastră, a vestirii Evangheliei și continuarea consolidării organizării Bisericii.

Înființarea recentă a Administrațiilor Apostolice și a Misiunilor sui iuris, prin care Biserica a câștigat o structură vizibilă și solidă, anunță începuturile unor timpuri promițătoare pentru evanghelizare. De aceea, doresc să îmi exprim mulțumirea și admirația pentru pentru eforturile voastre, dragi Ordinari. Mulțumesc, de asemenea, preoților, călugărilor și călugărițelor care și-au părăsit țările natale pentru a se oferi pe sine pentru sarcinile misionare din aceste teritorii, într-un spirit de adevărată solidaritate eclesială. Speranța mea este că angajamentul generos al tuturor va fi răsplătit printr-o abundentă recoltă de bine. Să nu pierdeți niciodată din vedere că sunteți un semn al iubirii lui Dumnezeu printre aceste neamuri, bogate prin centenarele lor tradiții culturale și religioase.

3. „Să vă iubiți unul pe altul” este tema vizitei mele pastorale. În numele Învățătorului și Domnului nostru al tuturor, vă adresez astăzi această invitație: „Să vă iubiți unul pe altul”. Fie ca grija voastră permanentă să fie aceea de a păstra între voi unitatea care Cristos ne-a încredințat-o nouă în testamentul Său (cf. Ioan 17,21.23).

Ca și atunci când a început predicarea Evangheliei, Biserica va pătrunde în inimile oamenilor dacă va fi percepută ca un lăcaș primitor, în care se trăiește comuniunea fraternă. Fiți în primul rând uniți între voi, dragi păstori ai acestor Biserici. Deși nu constituiți încă o Conferință Episcopală în sensul deplin al cuvântului, încercați prin toate mijloacele să dezvoltați forme de colaborare eficace, cu scopul de a folosi cât mai bine cu putință resursele pastorale.

În această lucrare prețioasă, Biserica Universală vă sprijină prin solidaritatea ei. Succesorul lui Petru, care vă îmbățișează astăzi cu emoție, vă însoțește cu afecțiune. Deși sunteți geografic vorbind atât de departe, voi vă aflați în inima Papei, care apreciază neobositul vostru apostolat.

4. Sunt deja zece ani de când Kazahstanul și-a obținut independența pe care a dorit-o de atâta vreme. Dar climatul de slăbire a valorilor pe care l-a moștenit de la regimul anterior necesită încă atenție. Lunga iarnă a dominației comuniste, care a urmărit să îl șteargă pe Dumnezeu din inima omului, a redus adesea conținutul spiritual al culturii acestor popoare. De aici această sărăcie de idealuri care îi face pe oameni vulnerabili în special față de miturile consumismului și hedonismului importat din Occident. Există provocări sociale și spirituale care cheamă la un impuls misionar curajos.

Așa după cum obișnuia să spună venerabilul meu predecesor, Servul lui Dumnezeu Papa Paul al VI-lea, Biserica chemată să evanghelizeze „începe prin evaghelizarea ei însăși”. Ca și comunitate de speranță care este trăită și împărtășită, ea „trebuie să asculte mereu… de motivele ei de speranță”. Biserica are nevoie să fie evanghelizată în mod continuu „dacă dorește să își păstreze prospețimea, vigoarea și puterea în proclamarea Evangheliei”. În plus, „pentru a evangheliza cu credibilitate lumea”, este nevoie de o „Biserică evanghelizată printr-o convertire și reînoire constantă” (Evangelii nuntiandi, 15).

Activitatea misionară trebuie să fie pregătită și însoțită de o acțiune concentrată în special pe formare, printr-o experiență solidă de rugăciune, prin acțiuni marcate de fraternitate și slujire. Un mare efort apostolic este necesar pentru evanghelizarea diferitelor ambiente cu tradițiile lor locale, o atenție particulară urmând să fie dată lumii universitare și mijloacelor de comunicare socială. Aveți încredere în Cristos! Fie ca prezența Sa să vă dea curaj. Fie ca făgăduința Sa să vă umple de putere și entuziasm: „Iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28, 20).

5. Pentru a putea împlini misiunea pe care v-a încredințat-o, dați atenție formării candidaților la preoție și la călugărie. Dedicați-vă voi înșiși cu iubire preoților, care sunt colaboratorii voștri principali, ajutându-i și fiind aproape de ei cu inimă părintească.

Cu privire la aceasta, aș dori să îmi exprim marea satisfacție pentru terminarea construirii Seminarului din Karaganda, care oferă mari promisiuni pentru viitor. Ca seminar pentru toată Asia Centrală, el este un semn al unei colaborări eficace dintre Bisericile voastre. Trebuie făcute toate eforturile pentru a asigura între zidurile lui o formare spirituală și umană solidă, precum și o serioasă pregătire teologică și pastorală candidaților la preoție. Îm exprim speranța sinceră că veți fi în măsură să puteți conta pe formatori buni care să fie profesori experți și mărturisitori exemplari ai Evangheliei.

6. Acordați o atenție specială pregătirii și apostolatului laicilor, primiți cu discernământ și inimă deschisă atât vechile Asociații precum și acel dar al Spiritului dat Bisericii în perioada post-conciliară care îl reprezintă Mișcările eclesiale și noile Comunități.

Prezența lor, spiritul de inițiativă și carismele specifice, reprezintă o bogăție ce trebuie valorificată. Ordinarii trebuie să conducă și să călăuzească activitatea lor cu înțelepciune pastorală, invitându-i să asiste comunitățile eclesiale, respectând în același timp structurile existente și activitatea lor stabilită. Membrii Mișcărilor și Asociațiilor trebuie, la rândul lor, cu spirit deschis și disponibilitate, să își reînnoiască angajamentul de a activa în consens cu păstorii lor din aceste Biserici tinere. Eforturile lor în slujba noii evanghelizări vor deveni astfel un semn al iubirii care vine din angajamentul de credință către Domnul nostru, al tuturor.

7. Dragi frați, doresc să închei încurajându-vă să promovați dialogul ecumenic. Activitatea voastră pastorală se desfășoară în contact strâns cu membrii Bisericii Ortodoxe, care împărtășește aceeași credință în Cristos și bogăția unei mari părți a aceleiași tradiții eclesiale. Fie ca relațiile voastre reciproce să fie caracterizate de căldură și respect, în conformitate cu cuvintele Domnului: „Să vă iubiți unul pe altul”. În pragul noului mileniu, să nutrim speranța că discipolii lui Cristos, chiar dacă nu pe deplin uniți, vor fi cel puțin mai aproape unii de alții, și ca rezultat al experienței Marelui Jubileu al Anului 2000.

Respectul și dialogul trebuie de asemenea încurajat în relația cu comunitatea musulmană, cu cei care aparțin altor religii precum și cu cei care se declară ca și ne-credincioși. Fie ca toți să poată aprecia darul credinței voastre trăite în iubire și să își deschidă inimile către dimensiunile cele mai profunde ale vieții.

Încredințez misiunea voastră pastorală Mariei, Steaua Evanghelizării și Regina Păcii. În Catedrala din Astana, voi o venerați ca Mamă a Ajutorului Perpetuu. În mâinile ei de mamă așez lucrarea voastră fără sfârșit, așteptările și planurile voastre; fie ca ea să vă călăuzească și vă să sprijine fiecare pas al drumului vostru.

Cu aceste sentimente, vă dăruiesc Binecuvântarea mea apostolică, ca promisiune a zelului apostolic și haruri pentru voi și pentru cei încredințați grijii voastre pastorale.

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Oana și Radu Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 23.09.2001
Publicarea pe acest sit: 25.09.2001
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns