Discursul Papei la întâlnirea cu Consiliul Suprem „Sangha” al călugărilor budişti

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu Consiliul Suprem
„Sangha” al călugărilor budiști

Yangon, 29 noiembrie 2017

Este o mare bucurie pentru mine să fiu cu voi. Îi mulțumesc venerabilului Bhaddanta Kumarabhivamsa, președinte al comitetului de stat Sangha Maha Nayaka, pentru cuvintele sale de bun-venit și pentru angajarea sa în organizarea vizitei mele aici astăzi. Salutându-vă pe voi toți, exprim aprecierea mea deosebită pentru prezența Excelenței Sale Thura Aung Ko, ministrul pentru afacerile religioase și cultură.

Întâlnirea noastră este o ocazie importantă pentru a reînnoi și a întări legăturile de prietenie și respect dintre budiști și catolici. Este și o oportunitate pentru a afirma angajarea noastră pentru pace, respectarea demnității umane și dreptate pentru fiecare bărbat și femeie. Nu numai în Myanmar, ci în toată lumea, persoanele au nevoie de această mărturie comună din partea liderilor religioși. Pentru că, atunci când noi vorbim cu un singur glas afirmând valorile perene ale dreptății, păcii și demnității fundamentale a fiecărei ființe umane, noi oferim un cuvânt de speranță. Să-i ajutăm pe budiști, pe catolici și toate persoanele să lupte pentru o mai mare armonie în comunitățile lor.

În orice epocă, omenirea experimentează nedreptăți, momente de conflict și inegalitate între persoane. În timpul nostru aceste dificultăți par să fie deosebit de grave. Chiar dacă societatea a făcut un mare progres tehnologic și persoanele din lume sunt tot mai conștiente de umanitatea lor comună și de destinul lor comun, rănile conflictelor, ale sărăciei și asupririi persistă și creează noi diviziuni. În fața acestor provocări, nu trebuie să ne resemnăm niciodată. Pe baza respectivelor noastre tradiții spirituale, știm de fapt că există o cale pentru a merge înainte, o cale care duce la vindecare, la înțelegerea reciprocă și la respect. O cale bazată pe compasiune și pe iubire.

Exprim stima mea față de toți cei care în Myanmar trăiesc conform tradițiilor religioase ale budismului. Prin învățăturile lui Buddha și mărturia zeloasă a așa de multor călugări și călugărițe, oamenii din această țară au fost formați la valorile răbdării, toleranței și respectării vieții, precum și la o spiritualitate atentă și profund respectuoasă față de mediul nostru natural. Așa cum știm, aceste valori sunt esențiale pentru o dezvoltare integrală a societății, pornind de la cea mai mică dar cea mai esențială unitate, familia, pentru a se extinde apoi la rețeaua de relații care ne pună în conexiune strânsă, relații înrădăcinate în cultură, în apartenența etnică și națională, dar în ultimă analiză înrădăcinate în apartenența la umanitatea comună. Într-o adevărată cultură a întâlnirii, aceste valori pot întări comunitățile noastre și pot ajuta să ducă întregii societăți lumina atât de necesară.

Marea provocare din zilele noastre este aceea de a ajuta persoanele să se deschidă la transcendent. Să fie capabile să se privească înăuntru în profunzime și să se cunoască pe ele însele în așa fel încât să recunoască relațiile reciproce care le leagă cu toți ceilalți. Să-și dea seama că nu putem rămâne izolați unii de alții. Dacă suntem chemați să fim uniți, așa cum este propunerea noastră, trebuie să depășim toate formele de neînțelegere, de intoleranță, de prejudecată și de ură. Cum putem face asta? Cuvintele lui Buddha oferă fiecăruia dintre noi o călăuză: „Înfrânge mânia cu non-mânia, înfrânge-l pe cel rău cu bunătatea, înfrânge-l pe avar cu generozitatea, înfrânge-l pe mincinos cu adevărul” (Dhammapada, XVII, 223). Sentimente asemănătoare exprimă rugăciunea atribuită sfântului Francisc de Assisi: „Doamne, fă-mă instrument al păcii tale. Unde este ură eu să aduc iubirea, unde este ofensă eu să aduc iertarea, […] unde este întuneric eu să aduc lumina, unde este tristețe eu să aduc bucuria”.

Fie ca această Înțelepciune să continue să inspire orice efort pentru a promova răbdarea și înțelegerea și pentru a vindeca rănile conflictelor care în decursul anilor au divizat oameni din diferite culturi, etnii și convingeri religioase. Aceste eforturi nu sunt niciodată numai prerogative ale liderilor religioși, nici nu sunt de competența exclusivă a statului. Mai degrabă, întreaga societate, toți cei care sunt prezenți în cadrul comunității, trebuie să împărtășească munca de depășire a conflictului și a nedreptății. Totuși este responsabilitate deosebită a liderilor civili și religioși să asigure ca fiecare glas să fie ascultat, așa încât provocările și nevoile din acest moment să poată fi în mod clar înțelese și puse în confruntare într-un spirit de imparțialitate și de solidaritate reciprocă. Felicit munca pe care o desfășoară Panglong Peace Conference în această privință și mă rog pentru ca aceia care conduc acest efort să poată continua să promoveze o participare mai amplă din partea tuturor celor care trăiesc în Myanmar. Acest lucru va contribui cu siguranță la angajarea pentru a face să înainteze pacea, siguranța și o prosperitate care să-i includă pe toți.

Desigur, dacă aceste eforturi vor produce roade durabile, se va cere o cooperare mai mare între liderii religioși. În această privință, doresc ca să știți că Biserica catolică este un partener disponibil. Ocaziile de întâlnire și de dialog între liderii religioși demonstrează că sunt un factor important în promovarea dreptății și păcii în Myanmar. Am aflat că în aprilie, Conferința Episcopilor Catolici a găzduit o întâlnire de două zile despre pace, la care au participat conducătorii diferitelor comunități religioase, împreună cu ambasadori și reprezentanți ai agențiilor neguvernamentale. Aceste întâlniri sunt indispensabile, dacă suntem chemați să aprofundăm cunoașterea noastră reciprocă și să afirmăm relațiile dintre noi și destinul comun. Dreptatea autentică și pacea durabilă pot să fie obținute numai atunci când sunt garantate pentru toți.

Dragi prieteni, fie ca budiștii și catolicii să meargă împreună de-a lungul acestei cărări de vindecare și să lucreze umăr la umăr pentru binele fiecărui locuitor din această țară. În Scripturile creștine, apostolul Paul îi cheamă pe ascultătorii săi să se bucure cu cei care sunt în bucurie și să plângă cu aceia care plâng (cf. Rom 12,15), purtând cu umilință poverile unii altora (cf. Gal6,2). În numele fraților mei și surorilor mele catolici, exprim disponibilitatea noastră de a continua să mergem cu voi și să semănăm semințe de pace și de vindecare, de compasiune și de speranța în această țară.

Vă mulțumesc din nou pentru că m-ați invitat să fiu astăzi aici cu voi. Asupra tuturor invoc binecuvântările divine de bucurie și de pace.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 29.11.2017
Publicarea pe acest sit: 29.11.2017
Etichete: , ,

Lasă un răspuns