Discursul Papei la întâlnirea cu comunitatea hispanică și cu alți imigranți

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu comunitatea hispanică
și cu alți imigranți
Independence Mall, Philadelphia
sâmbătă, 26 septembrie 2015

Dragi prieteni, bună seara!

Unul dintre momentele importante ale vizitei mele este aici, în față la Independence Mall, loc de naștere a Statelor Unite ale Americii. În acest loc libertățile care definesc această țară au fost proclamate pentru prima dată. Declarația de Independență a afirmat că toți bărbații și toate femeile sunt creați egali, că sunt înzestrați de Creatorul lor cu câteva drepturi inalienabile și că guvernele există pentru a proteja și a apăra aceste drepturi. Aceste cuvinte vibrante continuă să răsune și să ne inspire astăzi, așa cum au făcut cu persoane din toată lumea cu scopul de a lupta pentru libertatea de a trăi conform demnității lor.

Istoria arată și că acest adevăr, ca de altfel orice adevăr, trebuie în mod constant reafirmat, însușit și apărat. Istoria acestei națiuni este și aceea a unui efort constant, până în zilele noastre, pentru a da trup acestor înalte principii în viața socială și politică. Ne amintim de marile lupte care au dus la abolirea sclaviei, la extinderea dreptului de vot, la creșterea mișcărilor muncitorilor și la efortul progresiv pentru a elimina orice formă de rasism și de prejudecată îndreptate împotriva valurilor succesive de noi americani. Asta demonstrează că, atunci când o țară este determinată să rămână fidelă față de principiile sale întemeietoare, bazate pe respectarea demnității umane, devine mai puternică și se reînnoiește. Atunci când o țară păstrează amintirea propriilor rădăcini, crește, se reînnoiește și primește în sânul ei noi popoare și noi oameni care vin în ea.

Toți scoatem beneficiu din comemorarea trecutului nostru. Un popor care își amintește nu repetă greșelile din trecut; dimpotrivă, privește încrezător provocările din prezent și din viitor. Amintirea salvează sufletul unui popor de tot ceea ce sau de toți cei care ar putea încerca să-l domine sau să-l utilizeze pentru interesele lor. Când exercitarea efectivă a respectivelor drepturi este garantată indivizilor și comunităților, ei nu numai că sunt liberi să realizeze propriile potențialități, ci, cu aceste capacități, cu munca lor contribuie și la bunăstarea și la îmbogățirea întregii societăți.

În acest loc, care este un simbol al modelului Statelor Unite ale Americii, aș vrea să reflectez cu voi asupra dreptului la libertatea religioasă. Este un drept fundamental care plăsmuiește modul în care noi interacționăm social și personal cu vecinii noștri, ale căror viziuni religioase sunt diferite de a noastră. Idealul dialogului interreligios, în care toți bărbații și femeile de diferite tradiții religioase pot să dialogheze fără să se certe. Acest lucru îl permite libertatea religioasă.

Libertatea religioasă implică desigur dreptul de a-l adora pe Dumnezeu, individual și comunitar, așa cum o dictează propria conștiință. Însă libertatea religioasă, prin natura sa, transcende locurile de cult, precum și sfera indivizilor și a familiilor. Pentru că faptul religios, dimensiunea religioasă, nu este o subcultură, este parte a culturii oricărui popor și oricărei națiuni.

Diferitele noastre tradiții religioase slujesc societatea înainte de toate prin mesajul pe care-l proclamă. Ele invită indivizii și comunitățile să-l adore pe Dumnezeu, izvorul oricărei vieți, al libertății și al bunătății. Ne amintesc de dimensiunea transcendentă a existenței umane și de libertatea noastră ireductibilă în fața oricărei pretenții a oricărei puteri absolute. Trebuie să ne apropiem de istorie – ne face bine să ne apropiem de istorie -, în special de cea din secolul trecut, pentru a vedea atrocitățile provocate de sistemele care pretindeau să construiască acest sau acel „paradis pământesc” dominând popoarele, aservindu-i la principii aparent indiscutabile și negându-le orice tip de drept. Bogatele noastre tradiții religioase încearcă să ofere semnificație și direcție, „au o forță motivatoare care deschide mereu noi orizonturi, stimulează gândirea, lărgește mintea și sensibilitatea” (Exortația apostolică Evangelii gaudium, 256). Ele cheamă la convertire, la reconciliere, la angajarea pentru viitorul societății, la jertfirea de sine în slujba binelui comun și la compasiune față de cei care sunt în nevoie. În inima misiunii lor spirituale se află proclamarea adevărului și a demnității persoanei umane precum și a drepturilor umane.

Tradițiile noastre religioase ne amintesc că noi, ca ființe umane, suntem chemați să-l recunoaștem pe celălalt/Celălalt care revelează identitatea noastră relațională în fața oricărei tentative de a instaura o „uniformitate pe care egoismul celui puternic, conformismul celui slab sau ideologia utopicului ar putea încerca să ne-o impună” (M. de Certeau).

Într-o lume în care diferitele forme de tiranie modernă încearcă să suprime libertatea religioasă, sau – așa cum am spus înainte – încearcă s-o reducă la o subcultură fără drept de exprimare în sfera publică, sau încearcă să utilizeze religia ca pretext pentru ură și brutalitate, este necesar ca adepții diferitelor tradiții religioase să-și unească glasurile lor pentru a invoca pacea, toleranța și respectarea demnității și drepturilor celorlalți.

Trăim într-o epocă supusă „globalizării paradigmei tehnocratice” (Enciclica Laudato si’, 106), care tinde conștient la o uniformitate unidimensională și încearcă să elimine toate diferențele și tradițiile într-o căutare superficială a unității. Religiile au deci dreptul și obligația de a face să se înțeleagă că este posibil a construi o societate în care „un pluralism sănătos, care cu adevărat să-i respecte pe ceilalți și valorile ca atare” (Exortația apostolică Evangelii gaudium, 255) este un „aliat prețios în angajarea pentru apărarea demnității umane […] o cale de pace pentru lumea noastră rănită” (ibidem, 257) de războaie.

Quaccherii care au întemeiat Philadelphia au fost inspirați de un profund simț evanghelic al demnității fiecărei persoane și de idealul unei comunități unite de iubirea fraternă. Această convingere i-a condus să întemeieze o colonie care avea să fie un paradis de libertate religioasă și de toleranță. Această semnificație de angajare fraternă pentru demnitatea tuturor, în special a celor slabi și a celor vulnerabili, a devenit parte esențială a spiritului nord-american. În timpul vizitei sale în Statele Unite în 1987, sfântul Ioan Paul al II-lea v-a dat un tribut emoționant, amintind tuturor americanilor că „dovada decisivă a măreției voastre este modul în care voi respectați fiecare persoană umană, în speciale pe cel mai slabe și lipsite de apărare” (Discurs la ceremonia de rămas-bun la aeroportul din Detroit, 19 septembrie 1987, 3).

Profit acum de ocazie pentru a mulțumi tuturor celor care, oricare ar fi religia lor, au încercat să-l slujească pe Dumnezeu, Dumnezeul păcii, construind orașe însuflețite de iubirea fraternă, îngrijindu-se de aproapele nevoiaș, apărând demnitatea darului divin, a darului vieții în orice fază a sa, apărând cauza săracilor și a migranților. Prea des cei care au nevoie de ajutorul nostru, din toate părțile, nu sunt ascultați. Voi sunteți glasul lor și mulți dintre voi – bărbați și femei religioși – ați permis ca strigătul lor să fie ascultat. Cu această mărturie, care adesea întâlnește rezistență puternică, voi amintiți democrației nord-americane idealurile pentru care ea a fost întemeiată și că societatea slăbește ori de câte ori și oriunde prevalează nedreptatea. Puțin mai înainte am vorbit despre tendința la globalizare. Globalizarea nu este rea. Dimpotrivă, tendința de a ne globaliza este bună, ne unește. Ceea ce poate fi negativ este modul de a o realiza. Dacă o globalizare pretinde să-i facă egali pe toți, ca și cum ar fi o sferă, această globalizare distruge particularitatea fiecărei persoane și a fiecărui popor. Dacă o globalizare încearcă să-i unească pe toți, dar respectând fiecare persoană, bogăția sa, particularitatea sa, respectând fiecare popor, cu bogăția sa, particularitatea sa, această globalizare este bună și ne face să creștem toți și conduce la pace. Îmi place în această privință să folosesc un pic geometria. Dacă globalizarea este o sferă, unde fiecare punct este egal, echidistant de centru, anulează, nu este bună. Dacă globalizarea unește ca un poliedru, în care toți sunt uniți, dar fiecare păstrează propria identitate, este bună și face să crească un popor și dă demnitate tuturor oamenilor și le acordă drepturi.

În mijlocul nostru sunt astăzi membri ai marii populații hispanice din Statele Unite, precum și reprezentanți ai imigraților recenți în Statele Unite. Mulțumesc că ați deschis ușile. Mulți dintre voi – vă salut cu mare afect – au imigrat în această țară plătind personal un preț mare, dar cu speranța de a construi o viață nouă. Nu vă descurajați datorită dificultăților pe care trebuie să le înfruntați, oricare ar fi ele. Vă cer să nu uitați că, precum cei care v-au precedat, voi aduceți multe talente acestei națiuni. Vă rog, nu vă rușinați de tradițiile voastre! Nu uitați lecțiile învățate, în special de la bătrânii voștri, care sunt contribuția cu care puteți îmbogăți viața acestei țări americane. O repet, nu vă rușinați de ceea ce face parte din voi, sângele vieții voastre. Voi sunteți chemați și să fiți cetățeni responsabili și să contribuiți – așa cum au făcut cu atâta forță cei care au venit înainte – să contribuiți în manieră rodnică la viața comunităților în care trăiți. Mă gândesc îndeosebi la credința ferventă a multora dintre voi, la simțul profund al vieții familiale și la toate celelalte valori pe care le-ați moștenit. Aducând contribuțiile voastre, nu veți găsi aici numai locul vostru, dar veți ajuta la reînnoirea societății din interior. A nu pierde amintirea a ceea ce s-a întâmplat aici în urmă cu peste două secole. A nu pierde amintirea acelei Declarații care a proclamat că toți bărbații și femeile au fost creați egali, că sunt înzestrați de Creator cu drepturi inalienabile și că guvernele există pentru a tutela și a apăra aceste drepturi.

Dragi prieteni, vă mulțumesc pentru primirea voastră călduroasă și pentru că v-ați adunat astăzi cu mine. Să păstrăm libertatea. Să avem grijă de libertate. Libertatea de conștiință, libertatea religioasă, libertatea fiecărei persoane, a fiecărei familii, a fiecărui popor, care este cea care dă loc la drepturi. Fie ca această națiune și fiecare dintre voi să fiți reînnoiți în recunoștință pentru multele binecuvântări și libertăți de care vă bucurați. Și să puteți apăra aceste drepturi, în special libertatea voastră religioasă, pentru că ea v-a fost dată de însuși Dumnezeu. El să vă binecuvânteze pe toți. Și, vă rog, vă cer să vă rugați un pic pentru mine. Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 26.09.2015
Publicarea pe acest sit: 27.09.2015
Etichete: , ,

Lasă un răspuns