Discursul Papei la întâlnirea cu Cardinalii

Discursul Sanctității Sale Papa Benedict al XVI-lea
adresat Eminenților Cardinali prezenți la Roma

Vatican, Sala Clementină, vineri, 22 aprilie 2005

Venerați Frați Cardinali!

1. Vă întâlnesc și astăzi și aș vrea să vă împărtășesc, în mod simplu și fratern, starea sufletească pe care o trăiesc în aceste zile. La intensele emoții trăite cu ocazia morții veneratului meu predecesor Ioan Paul al II-lea și apoi în timpul Conclavului, și mai ales la sfârșitul acestuia se adaugă o nevoie lăuntrică de tăcere și două sentimente complementare între ele: o dorință vie a inimii de a mulțumi și un sentiment de neputință omenească în fața înaltei misiuni care mă așteaptă.

Înainte de toate recunoștință. În primul rând simt că trebuie să-i mulțumesc lui Dumnezeu, care m-a voit, în ciuda fragilității mele omenești, ca Succesor al apostolului Petru, și mi-a încredințat misiunea de a susține și îndruma Biserica, pentru ca ea să fie în lume sacrament de unitate pentru întregul neam omenesc (cf Lumen gentium, 1). Suntem siguri, Păstorul veșnic este cel care conduce cu puterea Duhului său turma sa, asigurându-i, în orice timp, Păstori aleși de el. În aceste zile s-a înălțat rugăciunea comună a poporului creștin pentru noul Pontif și a fost cu adevărat emoționantă prima întâlnire cu credincioșii, alaltăieri seara, în Piața Sfântul Petru: adresez tuturor, Episcopilor, preoților, persoanelor consacrate, tinerilor și bătrânilor cea mai adâncă mulțumire pentru această solidaritate spirituală a lor.

2. O vie mulțumire simt că trebuie să adresez fiecăruia dintre voi, venerați Frați, începând cu Cardinalul Angelo Sodano care, devenind purtătorul sentimentelor voastre, mi-a adresat puțin mai devreme cuvinte de afecțiune și urări cordiale. O dată cu el îi mulțumesc și Cardinalului șambelan Eduardo Martínez Somalo, pentru serviciul adus cu generozitate în această delicată fază de trecere.

Doresc să extind apoi sincera mea recunoștință la toți membrii Colegiului Cardinalilor pentru colaborarea activă pe care au oferit-o pentru administrarea Bisericii în timpul Vacanței Scaunului Apostolic. Aș vrea să salut cu o afecțiune deosebită pe Cardinalii care, din motive de vârstă sau de boală, nu au putut lua parte la Conclav. Fiecăruia îi sunt recunoscător pentru exemplul dat de disponibilitate și de comuniune fraternă, ca și pentru rugăciunea lor intensă, ambele expresie a iubirii fidele față de Biserică, mireasa lui Cristos.

Pe lângă aceasta, nu pot să nu adresez o mulțumire sinceră tuturor acelora care, prin diferite servicii, au cooperat la organizarea și desfășurarea Conclavului, ajutându-i în multe feluri pe Cardinali să petreacă în mod cât mai sigur și mai liniștit aceste zile pline de responsabilitate.

3. Venerați Frați, spre voi se îndreaptă gândul meu cel mai lăuntric de mulțumire pentru încrederea pe care ați pus-o în mine alegându-mă Episcop al Romei și Păstor al Bisericii universale. Este un act de încredere care constituie o încurajare în a întreprinde această nouă misiune cu mai multă seninătate, pentru că sunt sigur că pot conta, pe lângă ajutorul indispensabil al lui Dumnezeu, și pe colaborarea voastră generoasă. Vă rog, nu mă lipsiți niciodată de acest sprijin al vostru! Dacă pe de o parte sunt conștient de limitele persoanei mele și ale capacităților mele, pe de alta știu bine care este natura misiunii care-mi este încredințată și pe care mă pregătesc să o desfășor cu o atitudine de dăruire interioară. Așadar nu este vorba de onoruri, ci de slujire care trebuie adusă cu simplitate și disponibilitate, imitându-l pe Învățătorul și Domnul nostru, care nu a venit ca să fie slujit ci ca să slujească (cf Mt 20,28), iar la Cina de pe urmă le-a spălat picioarele apostolilor poruncindu-le să facă și ei la fel (cf In 13,13-14). De aceea, nu ne rămâne, mie și nouă tuturor împreună, decât să acceptăm de la Providență voința lui Dumnezeu și să facem tot ce putem pentru a corespunde acesteia, ajutându-ne unii pe alții în îndeplinirea îndatoririlor respective în slujba Bisericii.

4. Îmi face plăcere în acest moment să-i amintesc cu gândul pe venerații mei Predecesori, pe fericitul Ioan al XXIII-lea, pe slujitorii lui Dumnezeu Paul al VI-lea și Ion Paul I și în mod deosebit pe Ioan Paul al II-lea , a cărui mărturie din zilele trecute ne-a sprijinit, mai mult ca oricând, și a cărui prezență continuăm să o simțim mereu vie. Durerosul eveniment al morții sale, după o perioadă de mari încercări și suferințe, a dovedit a avea de fapt caracteristici pascale, așa cum își dorea în Testamentul său (24.II – 1.III.1980). Lumina și forța lui Cristos înviat au fost răspândite în Biserică de acel tip de „ultimă Liturghie” pe care a celebrat-o în agonia sa, culminată în „Amin”-ul unei vieți dăruite în întregime, prin Inima Neprihănită a Mariei, spre mântuirea lumii.

5. Venerați Frați! Fiecare se va întoarce acum la sediul său pentru a-și relua munca, dar în mod spiritual vom rămâne uniți în credință și în iubirea lui Dumnezeu, în legătura celebrării euharistice, în rugăciunea insistentă și în împărtășirea ministerului apostolic de zi cu zi. Apropierea voastră spirituală, sfaturile voastre înțelepte și cooperarea voastră efectivă vor fi pentru mine un dar pentru care vă voi fi mereu recunoscător și un stimul pentru a duce la împlinire cu deplină fidelitate și dăruire misiunea ce mi-a fost încredințată.

Fecioarei Mame a lui Dumnezeu, care a însoțit cu prezența sa tăcută pașii Bisericii ce lua ființă și i-a întărit în credință pe Apostoli, îi încredințez pe noi toți și așteptările, speranțele și grijile întregii comunități a creștinilor. Sub ocrotirea maternă a Mariei, Mater Ecclesiae, vă invit să înaintați docili și ascultători față de glasul Fiului său divin și Domn al nostru Isus Cristos. Invocând ocrotirea ei constantă, împart din inimă Binecuvântarea Apostolică fiecăruia dintre voi și celor pe care Providența divină îi încredințează grijii voastre pastorale.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: Cristina Grigore
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 22.04.2005
Publicarea pe acest sit: 22.04.2012
Etichete: ,

Lasă un răspuns