Discursul Papei la întâlnirea cu bolnavii şi persoanele cu handicap

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu bolnavii
și persoanele cu handicap
biserica Cottolengo din Torino
duminică, 21 iunie 2015

Iubiți frați și surori,

Nu puteam să vin la Torino fără să mă opresc în această casă: Casa Mică a Providenței Divine, întemeiată în urmă cu aproape două secole de sfântul Iosif Benedict Cottolengo. Inspirat de iubirea milostivă a lui Dumnezeu Tatăl și încrezându-se total în Providența sa, el a primit persoane sărace, abandonate și bolnave care nu puteau să fie primite în spitalele din acel timp.

Excluderea săracilor și dificultatea pentru cei lipsiți de a primi asistența și îngrijirile necesare, este o situație care din păcate este prezentă și astăzi. Au fost făcute mari progrese în medicină și în asistența socială, dar s-a răspândit și o cultură a rebutului, drept consecință a unei crize antropologice care nu-l mai pune pe om în centru, ci consumul și interesele economice (cf. Exortația apostolică Evangelii gaudium, 52-53).

Printre victimele acestei culturi a rebutului aș vrea să amintesc aici îndeosebi pe bătrâni, care sunt primiți numeroși în această casă; bătrânii sunt amintirea și înțelepciunea popoarelor. Longevitatea lor nu este văzută mereu ca un dar al lui Dumnezeu, ci uneori ca o povară greu de susținut, mai ales când sănătatea este puternic compromisă. Această mentalitate nu face bine societății și este misiunea noastră să dezvoltăm „anticorpi” împotriva acestui mod de a-i considera pe bătrâni, sau persoanele cu handicap, ca și cum ar fi vieți care nu mai sunt vrednice de a fi trăite. Acesta este păcat, este un păcat social grav. În schimb cu ce duioșie a iubit Cottolengo aceste persoane! Aici putem să învățăm o altă privire asupra vieții și asupra persoanei umane!

Cottolengo a meditat îndelung pagina evanghelică despre judecata finală a lui Isus, la capitolul 25 din Matei. Și n-a rămas surd la apelul lui Isus care cere să fie săturat, adăpat, îmbrăcat și vizitat. Determinat de caritatea lui Cristos a dat început unei Opere de caritate în care Cuvântul lui Dumnezeu a demonstrat toată rodnicia sa (cf. Exortația apostolică Evangelii gaudium, 233). De la el putem învăța concretețea iubirii evanghelice, pentru că mulți săraci și bolnavi pot să găsească o „casă”, să trăiască precum într-o familie, să se simtă apartenenți comunității și nu excluși și suportați.

Iubiți frați bolnavi, voi sunteți mădulare prețioase ale Bisericii, voi sunteți carnea lui Cristos răstignit pe care avem onoarea să o atingem și să o slujim cu iubire. Cu harul lui Isus voi puteți să fiți martori și apostoli ai milostivirii divine care mântuiește lumea. Privind la Cristos răstignit, plin de iubire față de noi, și cu ajutorul celor care se îngrijesc de voi, găsiți forță și mângâiere pentru purta în fiecare zi crucea voastră.

Motivația de a fi a acestei Case Mici nu este asistențialismul, sau filantropia, ci Evanghelia: Evanghelia iubirii lui Cristos este forța care a făcut să se nască ea și care o face să meargă înainte: iubirea de predilecție a lui Isus pentru cei mai fragili și cei mai slabi. Aceasta este în centru. Și pentru aceasta o operă ca aceasta nu merge înainte fără rugăciune, care este prima și cea mai importantă muncă a Casei Mici, așa cum îi plăcea Fondatorului vostru să repete (cf. Vorbe și gânduri, nr. 24), și așa cum demonstrează cele șase mănăstiri de surori cu viață contemplativă care sunt legate de aceeași Operă.

Vreau să le mulțumesc surorilor, fraților consacrați și preoților prezenți aici la Torino și în casele voastre răspândite în lume. Împreună cu mulții lucrători laici, cu voluntarii și cu „Prietenii lui Cottolengo” sunteți chemați să continuați, cu fidelitate creativă, misiunea acestui mare sfânt al carității. Carisma sa este rodnică, așa cum demonstrează și fericiții preot Francesco Paleari și fratele Luigi Bordino, precum și slujitoarea lui Dumnezeu sora Maria Carola Cecchin, misionară.

Duhul Sfânt să vă dăruiască mereu forța și curajul de a urma exemplul lor și de a mărturisi cu bucurie caritatea lui Cristos care determină la slujirea celor mai slabi, contribuind astfel la creșterea Împărăției lui Dumnezeu și a unei lumi mai primitoare și fraterne.

Vă binecuvântez pe toți. Sfânta Fecioară Maria să vă ocrotească. Și, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine.

* * *

Vă salut pe toți, vă salut din inimă! Vă mulțumesc mult, mult pentru ceea ce faceți pentru bolnavi, pentru bătrâni și ceea ce faceți cu duioșie, cu atâta iubire. Vă mulțumesc mult și vă cer să vă rugați pentru mine, să vă rugați pentru Biserică, să vă rugați pentru copiii care învață catehismul, să vă rugați pentru copiii care fac prima Împărtășanie, să vă rugați pentru părinți, pentru familii, dar de aici rugați-vă pentru Biserică, rugați-vă pentru ca Domnul să trimită preoți, să trimită surori, să facă această muncă, multă muncă! Și acum să o rugăm împreună pe Sfânta Fecioară Maria și apoi vă voi da binecuvântarea. [Bucură-te, Marie].

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 21.06.2015
Publicarea pe acest sit: 22.06.2015
Etichete: ,

Lasă un răspuns