Discursul Papei la întâlnirea cu autorităţile turce

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu autoritățile turce
vineri, 28 noiembrie 2014

Domnule președinte,
Stimate autorități,
Doamnelor și domnilor,

Sunt bucuros să vizitez țara dumneavoastră, bogată în frumuseți naturale și în istorie, plin de urme de civilizații antice și punte naturală între două continente și între diferite exprimări culturale. Acest ținut este îndrăgit de orice creștin pentru că i-a dat naștere sfântului Paul, care a întemeiat aici diferite comunități creștine; pentru că a găzduit primele șapte concilii ale Bisericii și pentru prezența, aproape de Efes, a aceleia pe care o venerată tradiție o consideră „casa Mariei”, locul unde Mama lui Isus a trăit câțiva ani, țintă a evlaviei atâtor pelerini din toate părțile lumii, nu numai creștini, ci și musulmani.

Totuși, motivele considerației și aprecierii față de Turcia nu trebuie căutate numai în trecutul său, în monumentele sale antice, ci se găsesc în vitalitatea prezentului său, în hărnicia și generozitatea poporului său, în rolul său în concertul națiunilor.

Este pentru mine motiv de bucurie să am oportunitatea de a continua cu voi un dialog de prietenie, de stimă și de respect, pe urma celui întreprins de predecesorii mei, fericitul Paul al VI-lea, sfântul Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea, dialog pregătit și favorizat la rândul său de acțiunea delegatului apostolic de atunci, Mons. Angelo Giuseppe Roncalli, apoi sfântul Ioan al XXIII-lea, și de Conciliul al II-lea din Vatican.

Avem nevoie de un dialog care să aprofundeze cunoașterea și să valorizeze cu discernământ multele lucruri care ne unesc, și în același timp să ne permită să analizăm cu suflet înțelept și senin diferențele, pentru a putea scoate învățătură și din ele.

Trebuie dusă înainte cu răbdare angajarea de a construi o pace solidă, întemeiată pe respectarea drepturilor și obligațiilor fundamentale legate de demnitatea omului. Pe acest drum se pot depăși prejudecățile și falsele temeri și se lasă în schimb spațiu stimei, întâlnirii, dezvoltării celor mai bune energii în folosul tuturor.

Pentru acest scop, este fundamental ca cetățenii musulmani, evrei și creștini – atât în dispozițiile de lege, cât și în realizarea lor efectivă – să se bucure de aceleași drepturi și să respecte aceleași obligații. În acest mod ei mai ușor se vor recunoaște ca frați și colegi de drum, îndepărtând tot mai mult neînțelegerile și favorizând colaborarea și înțelegerea. Libertatea religioasă și libertatea de exprimare, garantate în mod eficace tuturor, vor stimula înflorirea prieteniei, devenind un elocvent semn de pace.

Orientul Mijlociu, Europa, lumea așteaptă această înflorire. Îndeosebi Orientul Mijlociu este de prea mulți ani teatru de războaie fratricide, care par să se nască unul din altul, ca și cum singurul răspuns posibil dat războiului și violenței ar trebui să fie mereu nou război și altă violență.

Cât timp va mai trebui să sufere Orientul Mijlociu din cauza lipsei păcii? Nu ne putem resemna cu continuarea conflictelor ca și cum n-ar fi posibilă o schimbare a situației în bine! Cu ajutorul lui Dumnezeu, putem și trebuie mereu să reînnoim curajul păcii! Această atitudine conduce la utilizarea cu loialitate, răbdare și determinare a tuturor mijloacelor tratativelor și să se obțină astfel obiective concrete de pace și de dezvoltare sustenabilă.

Domnule președinte, pentru a ajunge la o țintă atât de înaltă și urgentă, o contribuție importantă poate veni de la dialogul interreligios și intercultural, așa încât să izoleze orice formă de fundamentalism și de terorism, care umilește grav demnitatea tuturor oamenilor și instrumentalizează religia.

Trebuie contrapusă fanatismului și fundamentalismului, fobiilor iraționale care încurajează neînțelegeri și discriminări, solidaritatea tuturor credincioșilor, care să aibă ca pilaștri respectarea vieții umane, a libertății religioase, care este libertate a cultului și libertate de a trăi după etica religioasă, efortul de a garanta tuturor necesarul pentru o viață demnă, și îngrijirea ambientului natural. De aceasta au nevoie, cu urgență specială, popoarele și statele din Orientul Mijlociu, pentru a putea în sfârșit „să inverseze tendința” și să ducă înainte cu rezultat pozitiv un proces de pacificare, prin respingerea războiului și a violenței și urmărirea dialogului, a dreptului, a dreptății.

De fapt, până astăzi suntem din păcate încă martori ai conflictelor grave. În Siria și în Irak, în mod deosebit, violența teroristă nu dă semne să se potolească. Se înregistrează încălcarea celor mai elementare legi umanitare față de prizonieri și față de întregi grupuri etnice; s-au verificat și încă au loc grave persecuții în dauna grupurilor minoritare, în special – dar nu numai – creștinii și yazidii: sute de mii de persoane au fost constrânse să abandoneze casele lor și patria lor pentru a-și putea salva viața și a rămâne fideli propriului crez.

Turcia, primind cu generozitate o mare cantitate de refugiați, este direct implicată de efectele acestei situații dramatice la granițele sale, iar comunitatea internațională are obligația morală de a o ajuta în îngrijirea refugiaților. Împreună cu necesara asistență umanitară, nu putem rămâne indiferenți în fața a ceea ce a provocat aceste tragedii. Reafirmând că este permis să se oprească agresorul nedrept, însă respectând mereu dreptul internațional, vrea să amintesc și că nu se poate încredința rezolvarea problemei numai răspunsului militar.

Este necesară o puternică angajare comună bazată pe încrederea reciprocă, care să facă posibilă o pace durabilă și să permită să se destineze în sfârșit resursele nu înarmărilor, ci adevăratelor lupte demne ale omului: lupta împotriva foametei și a bolilor, lupta pentru dezvoltarea sustenabilă și pentru salvgardarea creației, ajutând atâtea forme de sărăcie și marginalizare care nu lipsesc nici în lumea modernă.

Turcia, prin istoria sa, datorită poziției sale geografice și din cauza importanței pe care o are în regiune, are o mare responsabilitate: alegerile sale și exemplul său posedă o valență specială și pot să fie de ajutor însemnat în a favoriza o întâlnire de civilizații și în a găsi căi practicabile de pace și de progres autentic.

Cel Preaînalt să binecuvânteze și să ocrotească Turcia și s-o ajute să fie un valoros și convins artizan al păcii! Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 28.11.2014
Publicarea pe acest sit: 28.11.2014
Etichete: , ,

Lasă un răspuns