Discursul Papei la întâlnirea cu autoritățile poloneze

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu autoritățile,
cu societatea civilă și cu corpul diplomatic
Curtea de Onoare de la Wawel, Cracovia,
miercuri, 27 iulie 2016

Domnule președinte,
Stimate autorități,
Stimați membri ai corpului diplomatic,
Rectori magnifici,
Doamnelor și domnilor,

Îl salut cu respect pe domnul președinte și îi mulțumesc pentru generoasa primire și pentru cuvintele respectuoase. Sunt bucuros să-i salut pe distinșii membri ai guvernului și ai parlamentului, pe rectorii universitari, autoritățile regionale și citadine, precum și pe membri corpului diplomatic și celelalte autorități prezente. Este pentru prima dată când vizitez Europa centro-orientală și sunt bucuros să încep din Polonia, care a avut printre fiii săi pe neuitatul sfânt Ioan Paul al II-lea, creator și promotor al Zilelor Mondiale ale Tineretului. Lui îi plăcea să vorbească despre Europa care respiră cu cei doi plămâni ai săi: visul unui nou umanism european este însuflețit de respirația creativă și armonioasă a acestor doi plămâni și de civilizația comună care își are în creștinism rădăcinile sale cele mai solide.

Amintirea deosebește poporul polonez. Mereu m-a impresionat simțul viu al istoriei papei Ioan Paul al II-lea. Când vorbea despre popoare, el pornea de la istoria lor pentru a le evidenția comorile de umanitate și spiritualitate. Conștiința identității, liberă de complexe de superioritate, este indispensabilă pentru a organiza o comunitate națională pe baza patrimoniului său uman, social, politic, economic și religios, pentru a inspira societatea și cultura, menținându-le fidele față de tradiție și în același timp deschise la reînnoire și la viitor. În această perspectivă ați celebrat de curând a 1050-a aniversare a Botezului Poloniei. A fost cu siguranță un moment forte de unitate națională, care a confirmat că înțelegerea, chiar și în diversitatea opiniilor, este drumul sigur pentru a ajunge la binele comun al întregului popor polonez.

Și cooperarea rodnică în cadrul internațional și considerația reciprocă se formează prin conștiința și respectarea identității proprii și a celuilalt. Nu poate să existe dialog dacă fiecare nu pornește de la propria identitate. În viața zilnică a fiecărui individ, ca a oricărei societăți, există însă două tipuri de amintire: bună și rea, pozitivă și negativă. Amintirea bună este cea pe care Biblia ne-o arată în Magnificat, cântarea Mariei, care îl laudă pe Domnul și opera sa de mântuire. În schimb amintirea negativă este aceea care ține privirea minții și a inimii îndreptată în mod obsesiv spre rău, înainte de toate spre cel comis de ceilalți. Privind la istoria voastră recentă, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că ați știut să faceți să prevaleze amintirea bună: de exemplu, celebrând cei 50 de ani ai iertării reciproce oferite și primite între episcopatele polonez și german, după al doilea război mondial. Inițiativa, care a implicat inițial comunitățile ecleziale, a pornit și un proces social, politic, cultural și religios ireversibil, schimbând istoria raporturilor dintre cele două popoare. În această privință, amintim și Declarația comună dintre Biserica catolică din Polonia și cea ortodoxă din Moscova: un act care a demarat un proces de apropiere și fraternitate nu numai între cele două Biserici, ci și între cele două popoare.

Astfel nobila națiune poloneză arată cum se poate face să crească amintirea bună și să se lase deoparte cea rea. Pentru asta se cere o speranță și încredere tare în Cel care conduce destinele popoarelor, deschide porți închise, transformă dificultățile în oportunități și creează noi scenarii acolo unde părea imposibil. Dă mărturie despre asta istoria Poloniei: după furtuni și întuneric, poporul vostru, restabilit în demnitatea sa, a putut să cânte, ca evreii la întoarcerea din Babilon: „Ni se părea că visăm. […] Gura noastră s-a umplut de veselie, limba noastră de bucurie” (Ps 126,1-2). Conștiința drumului parcurs și bucuria pentru țintele obținute dau forță și seninătate pentru a înfrunta provocările momentului, care cer curajul adevărului și o constantă angajare etică, pentru ca procesele decizionale și operative precum și relațiile umane să respecte întotdeauna demnitatea persoanei. Fiecare activitate este implicată în asta: și economia, raportul cu mediul și însuși modul de a gestiona complexul fenomen migrator.

Acesta din urmă cere un supliment de înțelepciune și de milostivire, pentru a depăși fricile și a realiza cel mai mare bine. Trebuie găsite cauzele emigrației din Polonia, facilitându-i pe cei care vor să se întoarcă. În același timp, este nevoie de disponibilitatea de a primi pe cei care fug de războaie și de foamete; solidaritatea față de cei care sunt privați de drepturile lor fundamentale, între care acela de a mărturisi în libertate și siguranță propria credință. În același timp trebuie solicitate colaborări și sinergii la nivel internațional cu scopul de a găsi soluții la conflicte și la războaie, care constrâng atâtea persoane să lase casele lor și patria lor. Astfel este vorba de a face posibilul pentru a alina suferințele lor, fără a înceta să acționeze cu inteligență și continuitate pentru dreptate și pace, mărturisind în fapte valorile umane și creștine.

În lumina istoriei sale milenare, invit națiunea poloneză să privească cu speranță la viitor și la chestiunile pe care trebuie să le înfrunte. Această atitudine favorizează un climat de respect între toate componentele societății și o confruntare constructivă între diferitele poziții; în afară de asta, creează condițiile cele mai bune pentru o creștere civilă, economică și chiar demografică, alimentând încrederea de a oferi o viață mai bună propriilor copii. De fapt, ei nu vor trebui doar să înfrunte probleme, ci se vor bucura de frumusețile creației, de binele pe care vom ști să-l facem și să-l răspândim, de speranța pe care vom ști să le-o dăruim. Înseși politicile sociale în favoarea familiei, primul și fundamentalul nucleu al societății, pentru a le ajuta pe cele mai slabe și sărace și a le susține în primirea responsabilă a vieții, vor fi în acest mod și mai eficace. Viața trebuie primită și tutelată mereu – ambele lucruri împreună: primită și tutelată – de la zămislire la moartea naturală, și toți suntem chemați s-o respectăm și să avem grijă de ea. Pe de altă parte, statului, Bisericii și societății îi revine să însoțească și să ajute concret pe cel care se află în gravă dificultate, pentru ca un copil să nu fie niciodată simțit ca o povară ci ca un dar, iar persoanele mai fragile și sărace să nu fie abandonate.

Domnule președinte,

Națiunea poloneză poate conta, așa cum a fost în tot parcursul său istoric lung, pe colaborarea Bisericii catolice, pentru ca, în lumina principiilor creștine care o inspiră și care au forjat istoria și identitatea Poloniei, să știe, în condițiile istorice schimbate, să înainteze pe drumul său, fidelă față de cele mai bune tradiții ale sale și plină de încredere și de speranță, chiar și în momentele dificile.

Reînnoind exprimarea recunoștinței mele, vă urez dumneavoastră și fiecăruia dintre cei prezenți o slujire senină și rodnică pentru binele comun.

Sfânta Fecioară Maria de Częstochowa să binecuvânteze și să ocrotească Polonia!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 27.06.2016
Publicarea pe acest sit: 28.07.2016
Etichete: , ,

Comments are closed