Discursul Papei la întâlnirea cu autoritățile din Azerbaidjan

Discursul Sfântului Părinte prf
la întâlnirea cu autoritățile din Azerbaidjan
Centrul „Heydar Aliyev”, Baku, 2 octombrie 2016

Domnule președinte,
Stimate autorități,
Iluștri membri ai Corpului Diplomatic
Doamnelor și domnilor,

Sunt foarte bucuros să vizitez Azerbaidjanul și vă mulțumesc pentru primirea cordială în acest oraș, capitală a țării, care este malurile Mării Caspice, oraș care a transformat radical propria față cu construcțiile foarte noi, ca aceea în care se desfășoară această întâlnire. Vă sunt foarte recunoscător, domnule președinte, pentru expresiile respectuoase de bun-venit pe care dumneavoastră mi le-ați adresat în numele guvernului și al poporului azer, și pentru că mi-ați oferit posibilitatea, grație invitației dumneavoastră respectuoase, să întorc vizita făcută de dumneavoastră anul trecut în Vatican, împreună cu gentila dumneavoastră consoartă.

Am venit în această țară purtând în inimă admirația față de complexitatea și bogăția culturii sale, rod al aportului atâtor popoare care de-a lungul istoriei au locuit în aceste ținuturi, dând viață unei țesături de experiențe, valori și particularități care caracterizează societatea de astăzi și se traduc în prosperitatea statului azer modern. La 18 octombrie, Azerbaidjanul va sărbători a 25-a aniversare a independenței sale și această dată oferă posibilitatea de a îndrepta o privire de ansamblu la evenimentele din aceste decenii, la progresele făcute și la problematicile pe care țara trebuie să le înfrunte.

Drumul parcurs până aici arată clar eforturile însemnate făcute pentru a consolida instituțiile și a favoriza creșterea economică și civilă a națiunii. Este un parcurs care cere atenție constantă tuturor, în special celor mai slabi, un parcurs posibil grație unei societăți care recunoaște binefacerile multiculturalismului și a necesarei complementarități a culturilor, în așa fel încât între diferitele componente ale societății civile și între apartenenții la diferite confesiuni religioase să se instaureze raporturi de colaborare reciprocă și respect.

Acest efort comun în construirea unei armonii între diferențe este de semnificație deosebită în acest timp, pentru că arată că este posibil a mărturisi propriile idei și propria concepție despre viață fără a încălca drepturile celor care sunt purtători ai altor concepții și viziuni. Fiecare apartenență etnică sau ideologică, precum orice drum religios autentic, nu poate decât să excludă atitudini și concepții care instrumentalizează propriile convingeri, propria identitate sau numele lui Dumnezeu pentru a legitima intenții de samavolnicie și de dominare.

Doresc mult ca Azerbaidjanul să continue pe drumul colaborării dintre diferitele culturi și confesiuni religioase. Tot mai mult armonia și coexistența pașnică să alimenteze viața socială și civilă a țării, în multiplele sale exprimări, asigurând tuturor posibilitatea de a aduce propria contribuție la binele comun.

Lumea experimentează din păcate drama atâtor conflicte care găsesc aliment în intoleranță, stimulată de ideologii violente și de negarea practică a drepturilor celor mai slabi. Pentru a ne opune în mod valabil acestor derive periculoase, avem nevoie ca să crească o cultură a păcii, care se hrănește dintr-o neîncetată dispoziție la dialog și din conștiința că nu subzistă alternativă rațională la căutarea răbdătoare și asiduă de soluții împărtășite, prin negocieri leale și constante.

Așa cum în interiorul granițelor unei națiuni este necesar să se promoveze armonia între diferitele sale componente, tot așa, și între state este necesar să se continue cu înțelepciune și curaj pe calea care conduce la adevăratul progres și la libertatea popoarelor, deschizând parcursuri originale care tind la acorduri durabile și la pace. În acest mod vor fi cruțate popoarele de grave suferințe și dureroase sfâșieri, greu de vindecat.

Și în privința acestei țări, doresc să exprim din inimă apropierea mea de cei care au trebuit să-și părăsească pământul lor și la multele persoane care suferă din cauza conflictelor sângeroase. Doresc ca toată comunitatea internațională să știe să ofere cu statornicie ajutorul său indispensabil. În același timp, cu scopul de a face posibilă deschiderea unei faze noi, deschisă la o pace stabilă în regiune, adresez tuturor invitația de a nu lăsa nimic neîncercat pentru a ajunge la o soluție satisfăcătoare. Sunt încrezător că, având ajutorul lui Dumnezeu și prin buna voință a părților, Caucazul va putea să fie locul în care, prin dialog și negociere, controversele și divergențele vor găsi rezolvarea lor și depășirea lor, în așa fel încât această zonă, „poartă între Orient și Occident”, conform imaginii frumoase folosite de sfântul Ioan Paul al II-lea când a vizitat țara voastră (cf. Discurs la ceremonia de bun-venit, 22 mai 2002: Insegnamenti XXV/1 [2002], 838), să devină și o poartă deschisă spre pace și un exemplu la care să se privească pentru a rezolva conflicte vechi și noi.

Biserica catolică, deși fiind în țară o prezență mică din punct de vedere numeric, este inserată în viața civilă și socială a Azerbaidjanului, participă la bucuriile sale și este solidară în înfruntarea dificultăților sale. Recunoașterea juridică, făcută posibilă ca urmare a ratificării Acordului internațional cu Sfântul Scaun în 2011, a oferit în afară de asta un cadru normativ mai stabil pentru viața comunității catolice din Azerbaidjan.

În afară de asta, sunt deosebit de bucuros pentru relațiile cordiale pe care comunitatea catolică le întreține cu cea musulmană, cea ortodoxă și cea ebraică, și doresc ca să crească semnele de prietenie și de colaborare. Aceste relații bune îmbracă o înaltă semnificație pentru conviețuirea pașnică și pentru pacea în lume și arată că între credincioșii de diferite confesiuni religioase este posibilă cordialitatea raporturilor, respectul și cooperarea în vederea binelui tuturor.

Alipirea de valorile religioase genuine este total incompatibilă cu tentativa de a impune cu violență altora propriile viziuni, făcând din numele sfânt al lui Dumnezeu un scut. În schimb, credința în Dumnezeu să fie izvor și inspirație de înțelegere reciprocă și respect și de ajutor reciproc, în favoarea binelui comun al societății.

Dumnezeu să binecuvânteze Azerbaidjanul cu armonie, pace și prosperitate.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 02.10.2016
Publicarea pe acest sit: 02.10.2016
Etichete: , ,

Comments are closed