Discursul Papei la întâlnirea cu autorităţile coreene

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu autoritățile coreene
Casa Albastră, Seul
joi, 14 august 2014

Doamnă Președinte,
Stimați membri ai guvernului și autorități,
Iluștri membri ai corpului diplomatic,
Dragi prieteni,

Este o mare bucurie pentru mine să vin în Coree, în „țara dimineții liniștite”, să am experiența nu numai a frumuseții naturale a țării, dar mai ales a frumuseții oamenilor săi și a bogăției sale istorice și culturale. Această moștenire națională a fost pusă la încercare în decursul anilor de violență, de persecuție și de război. Dar în pofida acestor încercări, căldura zilei și întunericul nopții au dat mereu loc liniștii dimineții, adică unei neschimbate speranțe de dreptate, pace și unitate. Ce mare dar este speranța! Nu putem să ne descurajăm în urmărirea acestor ținte care nu sunt numai în folosul poporului coreean, ci al întregii regiuni și al lumii întregi.

Doresc să-i mulțumesc președintelui, doamna Park Geun-hye, pentru cordialul său salut de bun-venit. Vă salut pe dumneavoastră și pe iluștri membri ai guvernului. Aș vrea să mulțumesc și membrilor corpului diplomatic și tuturor celor prezenți care cu eforturile lor au dat contribuția lor în pregătirea vizitei mele. Sunt foarte recunoscător pentru ospitalitatea voastră, care imediat m-a făcut să mă simt acasă printre voi.

Vizita mea în Coreea are loc cu ocazia celei de-a VI-a Zile Asiatice a Tineretului, care adună tineri catolici din tot acest continent vast pentru o celebrare bucuroasă a credinței comune. În afară de asta, în cursul vizitei mele voi proclama fericiți câțiva coreeni care au murit martiri pentru credința creștină: Paul Yun Ji-chung și cei 123 de însoțitori ai săi. Aceste două celebrări se completează reciproc. Cultura coreeană înțelege bine demnitatea și înțelepciunea proprii bătrânilor și cinstește rolul lor în societate. Noi catolicii dăm onoare strămoșilor care au îndurat martiriul pentru credință, pentru că au fost gata să-și dea viața pentru adevărul în care au crezut și în conformitate cu care au încercat să trăiască. Ei ne învață să trăim pe deplin pentru Dumnezeu și pentru binele aproapelui.

Un popor mare și înțelept nu se limitează vechile sale tradiții, ci îi valorizează și pe tineri, încercând să le transmită moștenirea trecutului și de o aplica la provocările timpului prezent. De fiecare dată când tinerii se adună, ca în această circumstanță, este o oportunitate prețioasă oferită nouă tuturor pentru a asculta speranțele lor și preocupările lor. Suntem chemați să reflectăm și asupra conformității modului de a transmite valorile noastre viitoarelor generații și asupra tipului de societate pe care îl pregătim pentru a-l încredința lor. În acest context, consider că este deosebit de important pentru noi să reflectăm asupra necesității de a transmite tinerilor noștri darul păcii.

Acest apel are o semnificație cu totul specială aici în Coreea, o țară care a suferit îndelung din cauza lipsei păcii. Exprim aprecierea mea pentru eforturile în favoarea reconcilierii și stabilității în peninsula coreeană și încurajez aceste eforturi, care sunt singurul drum sigur pentru o pace durabilă. Căutarea păcii din partea Coreei este o cauză pe care o îndrăgim în mod deosebit pentru că influențează stabilitatea întregii zone și a lumii întregi, sătule de război.

Căutarea păcii reprezintă și o provocare pentru fiecare dintre noi și îndeosebi pentru cei dintre voi care au misiunea de a urmări binele comun al familiei umane prin munca răbdătoare a diplomației. Este vorba despre provocarea perenă de a dărâma zidurile neîncrederii și urii promovând o cultură de reconciliere și de solidaritate. De fapt, diplomația ca artă a posibilului este bazată pe convingerea fermă și perseverentă că pacea poate fi obținută mai degrabă prin dialog și ascultare atentă și discretă decât prin recriminări reciproce, critici inutile și demonstrații de forță.

Pacea nu este pur și simplu lipsă a războiului, ci operă a dreptății (cf. Is 32,17). Și dreptatea, ca virtute, face apel la tenacitatea răbdării; ea nu ne cere să uităm nedreptățile din trecut, ci de a le depăși prin iertare, toleranță și cooperare. Ea cere voința de a discerne și de a ajunge la obiective reciproc avantajoase, construind temeliile respectului reciproc, a înțelegerii și a reconcilierii. Doresc ca noi toți să putem să ne dedicăm construirii păcii, rugăciunii pentru pace, întărind angajarea noastră pentru a o realiza.

Dragi prieteni, eforturile voastre ca lideri politici și civili sunt în ultimă analiză îndreptate să construiască o lume mai bună, mai pașnică, mai dreaptă și prosperă, pentru copiii noștri. Experiența ne învață că într-o lume tot mai globalizată, înțelegerea binelui comun, a progresului și a dezvoltării trebuie în definitiv să fie nu numai cu caracter economic, ci și uman. Precum cea mai mare parte a națiunilor dezvoltate, Coreea se confruntă cu relevante problematici sociale, diviziuni politice, inegalități economice și preocupări în privința gestionării responsabile a ambientului. Cât de important este ca glasul fiecărui membru al societății să fie ascultat și să fie promovat un spirit de comunicare deschisă, de dialog și de cooperare! Este la fel de important ca să fie dată atenție specială săracilor, celor care sunt vulnerabili și celor care nu au glas, nu numai venind în întâmpinarea necesităților imediate, ci și pentru a-i promova în creșterea lor umană și spirituală. Nutresc speranța că democrația coreeană va continua să se întărească și că această națiune va demonstra că este prima și în acea „globalizare a solidarității” care astăzi este deosebit de necesară: acea solidaritate care are ca obiectiv dezvoltarea integrală a fiecărui membru al familiei umane.

În a doua sa vizită în Coreea, în urmă cu douăzeci și cinci de ani, sfântul Ioan Paul al II-lea a manifestat convingerea sa că „viitorul Coreei va depinde de prezența în mijlocul poporului său a multor bărbați și femei înțelepți, virtuoși și profund spirituali” (8 octombrie 1989). Făcând ecou la aceste cuvinte, astăzi vă asigur de dorința constantă a comunității catolice coreene de a participa pe deplin la viața națiunii. Biserica dorește să contribuie la educația tinerilor, la creșterea unui spirit de solidaritate față de cei săraci și nevoiași și să contribuie la formarea de tinere generații de cetățeni, gata să ofere înțelepciunea și clarviziunea moștenite de strămoșii lor și născute din credința lor, pentru a înfrunta marile probleme politice și sociale ale națiunii.

Doamnă președinte, doamnelor și domnilor, vă mulțumesc încă o dată pentru salutul vostru de bun-venit și pentru ospitalitatea voastră. Domnul să vă binecuvânteze pe voi și iubitul popor coreean. În mod special, Domnul să-i binecuvânteze pe bătrâni și pe tineri care, păstrând amintirea și revărsând curaj în noi, sunt cea mai mare comoară a noastră și speranța noastră pentru viitor.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 14.08.2014
Publicarea pe acest sit: 15.08.2014
Etichete: , ,

Lasă un răspuns