Discursul Papei la întâlnirea cu autoritățile centrafricane și cu corpul diplomatic

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu autoritățile centrafricane
și cu corpul diplomatic la Palatul prezidențial,
Bangui, 29 noiembrie 2015

Doamnă șef de stat al tranziției,

Stimate autorități,

Membri ai Corpului Diplomatic,

Reprezentanți ai organizațiilor internaționale,

Iubiți frați episcopi,

Doamnelor și domnilor,

Sunt bucuros să fiu aici în mijlocul vostru, doresc înainte de toate să manifest aprecierea mea vie față de primirea călduroasă pe care am primit-o și mulțumesc doamnei șef de stat al tranziției pentru salutul său respectuos de bun-venit. Din acest loc, care într-un anumit sens este casa tuturor centrafricanilor, îmi place să exprim, prin voi și prin celelalte autorități ale țării prezenți aici, afectul meu și apropierea mea spirituală de toți concetățenii voștri. Aș vrea să salut de asemenea membrii Corpului Diplomatic și pe reprezentanții organizațiilor internaționale, a căror muncă amintește de idealul de solidaritate și de cooperare care cere să fie cultivat între popoare și națiuni.

În timp ce Republica Centrafricană se îndreaptă treptat, în pofida dificultăților, spre normalizarea vieții sale socio-politice, eu pun piciorul pentru prima dată în această țară, după predecesorul meu sfântul Ioan Paul al II-lea. Vin ca pelerin al păcii și mă prezint ca apostol al speranței. Iată pentru ce sunt bucuros să elogiez eforturile făcute de diferitele autorități naționale și internaționale, începând de la doamna șef de stat al tranziției, în conducerea țării în această fază. Dorința mea ferventă este ca diferitele consultări naționale care se vor ține peste câteva săptămâni să poată permite țării să întreprindă cu seninătate o nouă fază a istoriei sale.

Pentru a-i lumina orizontul este motoul Republicii Centrafricane, care reflectă speranța pionierilor și visul părinților fondatori: „Unitate – Demnitate – Muncă”. Astăzi mai mult decât ieri, această trilogie exprimă aspirațiile fiecărui centrafrican și, prin urmare, constituie o busolă sigură pentru autorități, care au misiunea de a conduce destinele țării. Unitate, demnitate, muncă! Trei cuvinte încărcate de semnificație, reprezentând fiecare dintre ele atât un șantier cât și un program care nu este terminat niciodată, o angajare care trebuie pusă constant în aplicare.

În primul rând, unitatea. Ea, după cum se știe, este o valoare de bază pentru armonia popoarelor. Este vorba de a trăi și de a construi pornind de la minunata diversitate a lumii înconjurătoare, evitând tentația fricii de celălalt, de ceea ce nu ne este familiar, de ceea ce nu aparține grupului nostru etnic, alegerilor noastre politice sau confesiunii noastre religioase. Unitatea cere, dimpotrivă, să creeze și să se promoveze o sinteză a bogățiilor pe care le poartă fiecare. Unitatea în diversitate este o provocare constantă, care cere creativitatea, generozitatea, abnegația și respectul față de alții.

Apoi, demnitatea. Tocmai această valoare morală, sinonim al onestității, al lealității, al harului și al onoarei, îi caracterizează pe bărbații și femeile conștienți de drepturile lor precum și de obligațiile lor și care îi duce la respectul reciproc. Fiecare persoană are o demnitate. Am aflat cu plăcere că Republica Centrafricană este țara „Zo kwe zo”, țara în care fiecare persoană este o persoană. Așadar totul trebuie să fie făcut pentru a tutela condiția și demnitatea persoanei umane. Și cel care are mijloacele pentru a trăi o viață demnă, în loc să fie preocupat pentru privilegii, trebuie să încerce să-i ajute pe cei mai săraci ca să aibă și ei acces la condiții de viață care respectă demnitatea umană, îndeosebi prin dezvoltarea potențialului lor uman, cultural, economic și social. De aceea, accesul la instruire și la asistență sanitară, lupta împotriva malnutriției și lupta pentru a garanta tuturor o locuință decentă ar trebui să fie pe primul loc al unei dezvoltări atente la demnitatea umană. În ultimă analiză, demnitatea ființei umane este să se angajeze pentru demnitatea semenilor săi.

În sfârșit, munca. Prin muncă voi puteți îmbunătăți viața familiilor voastre. Sfântul Paul a spus: „N nu copiii se cuvine să adune bunuri pentru părinți, ci părinții pentru copii” (2Cor 12,14). Efortul părinților exprimă iubirea lor față de copii. Și voi, centrafricanii, puteți îmbunătăți acest ținut splendid, exploatând cu înțelepciune resursele sale îmbelșugate. Țara voastră se află într-o zonă considerată unui din cei doi plămâni ai umanității, din cauza bogăției sale excepționale de biodiversitate. În această privință, referindu-mă la enciclica Laudato si’, doresc îndeosebi să atrag atenția tuturor, cetățeni, responsabili ai țării, parteneri internaționali și societăți multinaționale, cu privire la responsabilitatea lor gravă în exploatarea resurselor ambientale, în alegerile și în proiectele de dezvoltare, care într-un mod sau altul influențează întreaga planetă. Munca de construire a unei societăți prospere trebuie să fie o operă solidară. Înțelepciunea poporului vostru a înțeles acest adevăr de mult timp și l-a transmis cu acest proverb: „Furnicile sunt mici, dar fiind numeroase duc recolta lor în mușuroiul lor”.

Este desigur superfluu de subliniat importanța crucială a comportamentului și a administrației autorităților publice. Acestea ar trebui să fie primele care întrupează cu coerență în viața lor valorile unității, demnității și muncii, pentru a fi modele pentru conaționalii lor.

Istoria evanghelizării acestei țări și istoria socio-politică a țării atestă angajarea Bisericii în privința acelor valori de unitate, demnitate și muncă. Comemorându-i pe pionierii evanghelizării în Republica Centrafricană, îi salut pe frații mei episcopi care au actualmente responsabilitatea evanghelizării. Cu ei, reînnoiesc disponibilitatea acestei Biserici particulare în a contribui tot mai mult la promovarea binelui comun, în special prin căutarea păcii și a reconcilierii. Căutarea păcii și a reconcilierii. De aceea, nu mă îndoiesc că autoritățile centrafricane actuale și viitoare se vor strădui constant pentru a garanta Bisericii condiții favorabile îndeplinirii misiunii sale spirituale. Ea va putea astfel să contribuie tot mai mult la „promovarea fiecărui om și a omului întreg” (Enciclica Populorum progressio, 14), pentru a folosi expresia fericită a predecesorului meu, fericitul Paul al VI-lea, care în urmă cu aproape 50 de ani a fost primul Papă din timpurile moderne care a venit în Africa pentru a încuraja și a întări în bine răsărirea unor zori noi.

Din partea mea, aș vrea în acest moment să elogiez eforturile făcute de comunitatea internațională, reprezentată aici de Corpul Diplomatic și de membrii diferitelor misiuni ale organizațiilor internaționale. Îi încurajez mult să continue tot mai mult pe drumul solidarității, dorind ca lucrarea lor, unită cu acțiunea autorităților centrafricane, să ajute țara să progreseze mai ales în reconciliere, în dezarmare, în consolidarea păcii, în asistența sanitară și în cultura unei administrări sănătoase la toate nivelele.

În sfârșit, aș vrea să reafirm bucuria mea că vizitez această țară foarte frumoasă, situată în inima Africii, patrie a unui popor profund religios, cu un bogat patrimoniu natural și cultural. Văd în ea o țară plină de binefacerile lui Dumnezeu! Fie ca poporul centrafrican, precum și conducătorii săi și toți partenerii săi, să aprecieze adevărata valoare a acestor binefaceri, muncind neîncetat pentru unitate, demnitate umană și pace întemeiată pe dreptate! Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți! Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 29.11.2015
Publicarea pe acest sit: 29.11.2015
Etichete: , ,

Lasă un răspuns