Discursul Papei la încheierea lunii mariane

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
rostit după rugăciunea Rozariului
la încheierea lunii mariane
vineri, 31 mai 2013

Iubiți frați și surori,

În această seară ne-am rugat împreună Sfântul Rozariu; am parcurs din nou câteva evenimente ale drumului lui Isus, ale mântuirii noastre și am făcut asta cu Aceea care este Mama noastră, Maria, Cea care cu mână sigură ne conduce la Fiul său Isus. Maria mereu ne conduce la Isus.

Astăzi celebrăm sărbătoarea Vizitei Sfintei Fecioare Maria la verișoara Elisabeta. Aș vrea să meditez împreună cu voi acest mister care arată cum înfruntă Maria drumul vieții sale, cu mare realism, umanitate, aspect concret.

Trei cuvinte sintetizează atitudinea Mariei: ascultare, hotărâre, acțiune; ascultare, hotărâre, acțiune. Cuvinte care indică un drum și pentru noi în fața a ceea ce ne cere Domnul în viață. Ascultare, hotărâre, acțiune.

1. Ascultare. De unde se naște gestul Mariei de a merge la verișoara Elisabeta? Dintr-un cuvânt al îngerului lui Dumnezeu: „Elisabeta, ruda ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe…” (Lc 1,36). Maria știe să-l asculte pe Dumnezeu. Atenție: nu este un simplu „a auzi”, un a auzi superficial, ci este „ascultarea” formată din atenție, din primire, din disponibilitate față de Dumnezeu. Nu este modul distrat cu care uneori ne punem în fața Domnului sau a celorlalți: auzim cuvintele, dar nu ascultăm cu adevărat. Maria este atentă la Dumnezeu, îl ascultă pe Dumnezeu.

Însă Maria ascultă și faptele, adică ea citește evenimentele vieții sale, este atentă la realitatea concretă și nu se oprește la suprafață, ci merge în profunzime, pentru a-i percepe semnificația. Ruda Elisabeta, care este deja bătrână, așteaptă un copil: acesta este faptul. Însă Maria este atentă la semnificație, știe s-o perceapă: „La Dumnezeu nimic nu este imposibil” (Lc 1,37).

Acest lucru este valabil și în viața noastră: ascultarea lui Dumnezeu care ne vorbește și ascultarea și a realității zilnice, atenție la persoane, la fapte pentru că Domnul este la ușa vieții noastre și bate în multe moduri, pune semne pe drumul nostru; nouă ne dă capacitatea de a le vedea. Maria este mama ascultării, ascultare atentă a lui Dumnezeu și ascultare la fel de atentă a evenimentelor vieții.

2. Al doilea cuvânt: hotărâre. Maria nu trăiește „în grabă”, cu zbucium, ci, așa cum subliniază sfântul Luca, „medita toate aceste lucruri în inima ei” (cf. Lc 2,19.51). Chiar și în momentul decisiv al Bunei Vestiri a îngerului, ea întreabă: „Cum va fi aceasta?” (Lc 1,34). Dar nu se oprește nici la momentul reflecției; face un pas înainte: hotărăște. Nu trăiește în grabă, ci numai atunci când este necesar „merge în grabă”. Maria nu se lasă târâtă de evenimente, nu evită truda hotărârii. Și asta se întâmplă fie în alegerea fundamentală care va schimba viața sa: „Iată, slujitoarea Domnului…” (cf. Lc 1,38), fie în alegerile mai zilnice, dar bogate și ele în semnificație. Îmi vine în minte episodul nunții din Cana (cf. In 2,1-11): și aici se vede realismul, umanitatea, aspectul concret al Mariei, care este atentă la fapte, la probleme; vede și înțelege dificultatea acelor doi tineri miri cărora li se termină vinul pentru sărbătoare, reflectează și știe că Isus poate să facă ceva și hotărăște să se adreseze Fiului pentru ca să intervină: „Nu mai au vin” (cf. v. 3). Hotărăște.

În viață este greu să luăm hotărâri, adesea tindem să le amânăm, să lăsăm ca alții să hotărască în locul nostru, adesea preferăm să ne lăsăm târâți de evenimente, să urmăm moda momentului; uneori știm ceea ce trebuie să facem, dar nu avem curajul sau ni se pare prea greu pentru că înseamnă a merge împotriva curentului. Maria la Buna Vestire, la vizitare, la nunta din Cana merge împotriva curentului, Maria merge împotriva curentului; stă în ascultarea lui Dumnezeu, reflectează și încearcă să înțeleagă realitatea și hotărăște să se încredințeze total lui Dumnezeu, hotărăște, deși era însărcinată, să o viziteze pe ruda bătrână, hotărăște să se încredințeze Fiului cu insistență pentru a salva bucuria nunții.

3. Al treilea cuvânt: acțiune. Maria a pornit la drum și „a mers în grabă…” (cf. Lc 1,39). Duminica trecută subliniam acest mod de a face al Mariei: în pofida dificultăților, a criticilor pe care poate că le-a primit datorită hotărârii sale de a pleca, nu se oprește în fața la nimic. Și aici pornește „în grabă”. În rugăciune, în fața lui Dumnezeu care vorbește, în reflecția și meditația asupra faptelor vieții sale, Maria nu se grăbește, nu se lasă cuprinsă de moment, nu se lasă târâtă de evenimente. Însă atunci când îi este clar ce îi cere Dumnezeu, ceea ce trebuie să facă, nu zăbovește, nu întârzie, ci merge „în grabă”. Sfântul Ambroziu comentează: „harul Duhului Sfânt nu comportă încetineli” (Expos. Evang. sec. Lucam, II, 19: PL 15,1560). Acțiunea Mariei este o consecință a ascultării sale față de cuvintele îngerului, dar unită cu iubirea: merge la Elisabeta pentru a se face utilă; și în această ieșire din casa sa, din ea însăși, din iubire, duce ceea ce are mai prețios: pe Isus; îl duce pe Fiul.

Uneori și noi ne oprim la ascultarea, la reflecția asupra a ceea ce ar trebui să facem, probabil ne este și clară hotărârea pe care trebuie să o luăm, dar nu facem trecerea la acțiune. Și mai ales nu ne punem în joc pe noi înșine mișcându-ne „în grabă” spre ceilalți pentru a le duce ajutorul nostru, înțelegerea noastră, caritatea noastră; pentru a duce și noi, asemenea Mariei, ceea ce avem mai prețios și ceea ce am primit, pe Isus și Evanghelia sa, cu cuvântul și mai ales cu mărturia concretă a acțiunii noastre.

Maria, femeia ascultării, a hotărârii, a acțiunii.

Marie, femeie a ascultării, fă deschise urechile noastre; fă ca să știm să ascultăm Cuvântul Fiului tău Isus printre miile de cuvinte din această lume; fă ca să știm să ascultăm realitatea în care trăim, pe fiecare persoană pe care o întâlnim, în special pe aceea care este săracă, nevoiașă, în dificultate.

Marie, femeie a hotărârii, luminează mintea noastră și inima noastră, pentru ca să știm să ascultăm de Cuvântul Fiului tău Isus, fără șovăieli; dă-ne curajul hotărârii, de a nu ne lăsa târâți pentru ca alții să orienteze viața noastră.

Marie, femeie a acțiunii, fă ca mâinile noastre și picioarele noastre să se miște „în grabă” spre ceilalți, pentru a duce caritatea și iubirea Fiului tău Isus, pentru a duce, asemenea ție, în lume lumina Evangheliei. Amin.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 31.05.2013
Publicarea pe acest sit: 03.06.2013
Etichete: ,

Lasă un răspuns