Discursul Papei la evenimentul ecumenic de pe arena Malmö

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la evenimentul ecumenic de pe arena Malmö
luni, 31 octombrie 2016

Iubiți frați și surori,

Îi aduc mulțumire lui Dumnezeu pentru această comemorare comună a celor 500 de ani ai Reformei, pe care o trăim cu spirit reînnoit și având conștiința că unitatea dintre creștini este o prioritate, pentru ca să recunoaștem că între noi este mult mai mult ceea ce ne unește decât ceea ce ne desparte. Drumul întreprins pentru a ajunge la asta este deja un mare dar pe care Dumnezeu ni-l oferă și, grație ajutorului său, suntem reuniți astăzi aici, luterani și catolici, în spirit de comuniune, pentru a îndrepta privirea noastră spre unicul Domn, Isus Cristos.

Dialogul dintre noi a permis să aprofundăm înțelegerea reciprocă, să generăm încredere reciprocă și să confirmăm dorința de a merge spre comuniunea deplină. Unul dintre roadele produse de acest dialog este colaborarea dintre diferite organizații din Federația Luterană Mondială și din Biserica catolică. Grație acestui nou climat de înțelegere, astăzi Caritas Internationalis și Lutheran World Federation World Service vor semna o declarație comună de acorduri, cu scopul de a dezvolta și a consolida o cultură de colaborare pentru promovarea demnității umane și a dreptății sociale. Salut cordial pe membrii din ambele organizații care, într-o lume fragmentată de războaie și conflicte, au fost și sunt un exemplu luminos de dăruire și slujire față de aproapele. Îi îndemn să continue pe drumul cooperării.

Am ascultat cu atenție mărturiile: cum, în mijlocul atâtor provocări, zi după zi, pun la dispoziție viața pentru a construi o lume care să corespundă tot mai mult planurilor lui Dumnezeu, Tatăl nostru. Pranita s-a referit la creație. Desigur, toată creația este o manifestare a iubirii imense a lui Dumnezeu față de noi; pentru aceasta, și prin darurile naturii noi putem să-l contemplăm pe Dumnezeu. Împărtășesc consternarea ta față de abuzurile care dăunează planetei, casa noastră comună, și care produc consecințe grave și asupra climei. Așa cum ai amintit bine, impactele majore cad adesea asupra persoanelor mai vulnerabile și cu mai puține resurse, care sunt constrânse să emigreze pentru a se salva de efectele schimbărilor climatice. Așa cum spune în țara noastră, în țara mea: „La sfârșit, marea sărbătoare ajung să o plătească săracii”. Toți suntem responsabili de salvgardarea creației, în mod deosebit noi creștinii. Stilul nostru de viață, comportamentele noastre trebuie să fie coerente cu credința noastră. Suntem chemați să cultivăm o armonie cu noi înșine și cu alții, dar și cu Dumnezeu și cu lucrarea mâinilor noastre. Pranita, eu te încurajez să continui în angajarea ta în favoarea casei noastre comune. Mulțumesc!

Monseniorul Héctor Fabio ne-a informat cu privire la lucrarea comună pe care catolicii și luteranii o desfășoară în Columbia. Este o veste bună să știm că creștinii se unesc pentru a da viață la procese comunitare și sociale de interes comun. Vă cer o rugăciune specială pentru acea țară minunată pentru ca, având colaborarea tuturor, să se poată ajunge în sfârșit la pace, atât de dorită și necesară pentru o conviețuire umană demnă. Și pentru că inima creștină, dacă privește la Isus, nu cunoaște limite, ca să fie o rugăciune să meargă mai în profunzime și care să cuprindă toate țările în care se prelungesc grave situații de conflict.

Marguerite a atras atenția noastră asupra muncii în favoarea copiilor victime ale atâtor atrocități și asupra angajării pentru pace. Este ceva admirabil și, în același timp, un apel de a lua în serios nenumărate situații de vulnerabilitate îndurate de atâtea persoane lipsite de apărare, cele care nu au glas. Ceea ce tu consideri ca o misiune a fost o sămânță, o sămânță care a produs roade îmbelșugate și astăzi, grație acestei semințe, mii de copii pot să studieze, să crească și să recupereze sănătatea. Ai pariat pe viitor! Mulțumesc. Și îți mulțumesc pentru faptul că acum, și în exil, continui să comunici un mesaj de pace. Ai spus că toți cei care te cunosc cred că ceea ce faci tu este o nebunie. Desigur, este nebunia iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele. Ce-ar fi ca această nebunie să se poată propaga, luminată de credința și de încrederea în Providență! Mergi înainte, și fie ca acel glas de speranță, pe care l-ai ascultat la începutul aventurii tale și al pariului tău, să continue să stimuleze inima ta și inima multor tineri.

Rose, cea mai tânără, a oferit o mărturie cu adevărat emoționantă. A știut să scoată profit din talentul pe care Dumnezeu i l-a dat prin sport. În loc să irosească forțele sale în situații potrivnice, le-a folosit într-o viață rodnică. În timp ce ascultam povestea ta, îmi venea în minte viața atâtor tineri care au nevoie de mărturii ca a ta. Mi-ar plăcea să amintesc că toți pot să descopere condiția minunată de a fi copii ai lui Dumnezeu și privilegiul de a fi îndrăgiți și iubiți de El. Rose, îți mulțumesc din inimă pentru eforturile tale și pentru sacrificiile pentru a încuraja alte tinere să se întoarcă la școală, precum și pentru rugăciunile pe care le reciți în fiecare zi pentru pacea în tânărul stat Sudanul de Sud, care are atâta nevoie de ea.

Și după ce am ascultat aceste mărturii puternice, care ne fac să ne gândim la viața noastră și la modul în care răspundem la situațiile de necesitate care se găsesc lângă noi, doresc să mulțumesc tuturor guvernelor care îi asistă pe refugiați, tuturor guvernelor care-i asistă pe evacuați și pe cei care cer azil, pentru că fiecare acțiune în favoarea acestor persoane care au nevoie de protecție reprezintă un mare gest de solidaritate și de recunoaștere a demnității lor. Pentru noi creștinii este o prioritate să mergem în întâmpinarea celor rebutați – pentru că sunt rebutați de patria lor -, a celor marginalizați din lumea noastră și să facem tangibilă duioșia și iubirea milostivă a lui Dumnezeu, care nu rebutează pe nimeni, ci îi primește pe toți. Nouă creștinilor ni se cere astăzi să fim protagoniști ai revoluției duioșiei.

Peste puțin timp vom asculta mărturia episcopului Antoine, care trăiește la Alep, oraș extenuat de război, unde sunt disprețuite și călcate chiar și drepturile cele mai fundamentale. Știrile ne prezintă zilnic suferința inimaginabilă cauzată de conflictul sirian, de conflictul din iubita Sirie, care durează de acum de peste cinci ani. În mijlocul unei așa devastări, este într-adevăr eroic că rămân acolo bărbați și femei pentru a acorda asistență materială și spirituală celui care este în necesitate. Este admirabil și că tu, dragă frate Antoine, continui să lucrezi în mijlocul atâtor pericole pentru a ne relata situația dramatică a sirienilor. Fiecare dintre ei este în inima noastră și în rugăciunea noastră. Implorăm harul convertirii inimilor celor care dețin responsabilitatea destinelor lumii, ale acelei regiuni și ale tuturor celor care intervin în ea.

Iubiți frați și surori, să nu ne lăsăm dărâmați de adversități. Aceste istorii, aceste mărturii să ne motiveze și să ne ofere nou impuls pentru a lucra tot mai uniți. Când ne întoarcem la casele noastre, să ducem cu noi angajarea de a face în fiecare zi un gest de pace și de reconciliere, pentru a fi martori curajoși și fideli ai speranței creștine. Și așa cum știm, speranța nu dezamăgește! Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 31.10.2016
Publicarea pe acest sit: 31.10.2016
Etichete: , ,

Comments are closed