Discursul Papei la colocviul ecumenic organizat de Congregaţia pentru Institutele de Viaţă Consacrată

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la colocviul ecumenic organizat de
Congregația pentru Institutele de Viață Consacrată
și Societățile de Viață Apostolică
sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Domnilor cardinali,
Iubiți frați și surori,

Vă adresez cordialul meu bun-venit și îi mulțumesc cardinalului Braz de Aviz pentru cuvintele pe care mi le-a adresat în numele tuturor. Mă bucur că această inițiativă a reunit călugări și călugărițe din diferite Biserici și Comunități ecleziale, cărora le adresez căldurosul meu bun-venit. Este deosebit de semnificativ că întâlnirea voastră are loc în timpul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor; în fiecare an, ea ne amintește că ecumenismul spiritual este „sufletul mișcării ecumenice”, așa cum a subliniat decretul conciliar Unitatis redintegratio (nr. 8), al cărui al 50-lea aniversar l-am celebrat recent.

Aș vrea să împărtășesc cu voi câteva gânduri despre importanța vieții consacrate pentru unitatea creștinilor.

Voința de a restabili unitatea tuturor creștinilor este prezentă desigur în toate Bisericile și privește atât clerul cât și laicii (cf. ibid., 5). Însă viața călugărească, ce își înfige rădăcinile în voința lui Cristos și în tradiția comună a Bisericii nedespărțite, are fără îndoială o vocație deosebită în promovarea acestei unități. De altfel, nu este o întâmplare că numeroși pionieri ai ecumenismului au fost bărbați și femei consacrați. Și astăzi, diferite comunități călugărești se dedică intens acestui obiectiv și sunt locuri privilegiate de întâlnire între creștini de diferite tradiții. În acest context, aș vrea să menționez și comunitățile ecumenice, ca aceea de la Taizé și aceea de la Bose, ambele prezente la acest colocviu. Vieții călugărești îi aparține căutarea unirii cu Dumnezeu și a unității în cadrul comunității fraterne, realizând astfel în mod exemplar rugăciunea Domnului „ca toți să fie una” (In 17,21).

Întâlnirea voastră s-a desfășurat la Institutul de patristică Augustinianum. Sfântul Augustin începe regula sa cu următoarea afirmație, deosebit de elocventă: „Motivul esențial pentru care v-ați reunit împreună este ca să trăiți unanimi în casă și să aveți un singur suflet și o singură inimă îndreptate spre Dumnezeu” (I, 3). Viața călugărească ne arată exact că această unitate nu este rod al eforturilor noastre: unitatea este un dar al Duhului Sfânt, care realizează unitatea în diversitate. Ea ne revelează și că această unitate se poate împlini numai dacă mergem împreună, dacă parcurgem calea fraternității în iubire, în slujire, în primire reciprocă.

Nu există unitate fără convertire. Viața călugărească ne amintește că în centrul oricărei căutări a unității, deși al oricărui efort ecumenic, există înainte de toate convertirea inimii, care comportă cererea și acordarea iertării. Ea constă în mare parte într-o convertire a însăși privirii noastre: a căuta să ne privim unii pe alții în Dumnezeu și a ști să ne punem și din punctul de vedere al celuilalt: iată o dublă provocare legată de căutarea unității, fie în cadrul comunităților călugărești, fie între creștinii de diferite tradiții.

Nu există unitate fără rugăciune. Viața călugărească este o școală de rugăciune. Angajarea ecumenică răspunde, în primul rând, la rugăciunea Domnului Isus însuși și se bazează esențialmente pe rugăciune. Unul dintre pionierii ecumenismului și mare promotor al Octavei pentru unitate, pr. Paul Couturier, folosea o imagine care ilustrează bine legătura dintre ecumenism și viața călugărească: îi compara pe toți cei care se roagă pentru unitate și mișcarea ecumenică în general cu o „mănăstire invizibilă” care-i reunește pe creștinii din diferite Biserici, din diferite țări și continente. Iubiți frați și surori, voi sunteți primii animatori ai acestei „mănăstiri invizibile”: vă încurajez să vă rugați pentru unitatea creștinilor și să traduceți această rugăciune în atitudinile și în gesturile zilnice.

Nu există unitate fără sfințenie a vieții. Viața călugărească ne ajută să conștientizăm chemarea adresată tuturor celor botezați: chemarea la sfințenia vieții, care unicul drum adevărat spre unitate. Evidențiază acest lucru prin cuvinte incisive decretul conciliar Unitatis redintegratio: „Să-și amintească toți credincioșii că vor promova și chiar vor înfăptui cu atât mai bine unirea creștinilor cu cât se vor strădui să ducă o viață mai autentic conformă cu Evanghelia. Cu cât va fi mai strânsă comuniunea lor cu Tatăl, Cuvântul și Duhul, cu atât vor putea spori mai intim și mai ușor fraternitatea reciprocă” (nr. 7).

Iubiți frați și surori, exprimându-vă recunoștința mea pentru mărturia pe care, cu viața voastră, o aduceți Evangheliei și pentru slujirea pe care o oferiți cauzei unității, îl rog pe Domnul să binecuvânteze din belșug slujirea voastră și să vă inspire să lucrați neobosit pentru pacea și reconcilierea între toate Bisericile și Comunitățile creștine. Vă cer, vă rog, să vă rugați pentru mine și din inimă vă binecuvântez. Să cerem binecuvântarea Domnului rugându-ne, fiecare în propria limbă, rugăciunea Domnului.

Recitarea rugăciunii Tatăl Nostru

Fie ca Domnul să ne binecuvânteze pe toți.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 24.01.2015
Publicarea pe acest sit: 26.01.2015
Etichete: ,

Lasă un răspuns