Discursul Papei la ceremonia de plecare din Mexic

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la ceremonia de plecare din Mexic
aeroportul El Bajo, 26 martie 2012

Domnule Președinte,
Stimate autorități,
Domnilor Cardinali,
Iubiți Frați întru Episcopat,
Prieteni mexicani,

Scurta dar intensa mea vizită în Mexic ajunge acum la sfârșit. Dar nu este sfârșitul afectului meu și al apropierii mele față de o țară pe care o port în adâncul ființei mele. Plec plin de experiențe de neuitat, așa cum sunt de neuitat multele atenții și dovezi de afect primite. Mulțumesc pentru cuvintele respectuoase pe care mi le-a adresat domnul Președinte, precum și pentru tot ceea ce au făcut autoritățile pentru această călătorie semnificativă. Și mulțumesc din toată inima celor care au facilitat sau au colaborat pentru ca, fie în aspectele importate precum și în cele mai mici detalii, evenimentele din aceste zile să se desfășoare în mod fericit. Îi cer Domnului ca multele eforturi să nu fie zadarnice și, cu ajutorul său, să producă roade îmbelșugate și durabile în viața de credință, speranță și dragoste în León și Guanajuato, în Mexic și în țările surori din America Latină și din Caraibe.

În fața credinței în Isus Cristos, pe care am simțit-o vibrând în inimi, și în fața evlaviei iubitoare față se Mama sa – invocată aici cu titluri atât de frumoase ca aceea de Guadalupe sau a Luminii – pe care am văzut-o oglindită pe fețe, doresc să repet cu forță și claritate o invitație adresată poporului mexican să fie fidel față de sine însuși și să nu se lase înfricoșată de forțele răului, să fie curajos și să lucreze pentru ca limfa rădăcinilor sale creștine să facă să înflorească prezentul său și viitorul său.

Am fost martor și la semnele de preocupare pentru diferite aspecte ale vieții din această iubită țară, unele simțite mai recent și altele care provin din trecut și care continuă să provoace atâtea suferințe. Le port la fel cu mine, împărtășind fie bucuriile fie durerea fraților mei mexicani, pentru a le pune în rugăciune la picioarele Crucii, în inima lui Cristos, din care țâșnesc apa și sângele răscumpărătoare.

În aceste împrejurări, îndemn cu ardoare pe catolicii mexicani și pe toți bărbații și femeile de bunăvoință să nu cedeze în fața mentalității utilitariste, care ajunge să-i sacrifice pe cei mai săraci și lipsiți de apărare. Îi invit la un efort solidar care să permită societății să se reînnoiască din temeliile sale pentru a realiza o viață demnă, dreaptă și în pace pentru toți. Pentru catolici, această contribuție la binele comun este și o exigență a acelei dimensiuni esențiale a Evangheliei care este promovarea umană și o expresie preaînaltă a carității. Pentru aceasta Biserica îi îndeamnă pe toți credincioșii săi să fie și buni cetățeni, conștienți de responsabilitățile lor de a se preocupa pentru binele altora, al tuturor, fie în sfera personală fie în diferitele sectoare ale societății.

Dragi prieteni mexicani, vă spun adio în adevăratul sens al frumoasei expresii tradiționale hispanice: Rămâneți cu Dumnezeu! Da, adio; mereu în iubirea lui Cristos, în care cu toții ne întâlnim și ne vom întâlni. Fie ca Domnul să vă binecuvânteze și Preasfânta Maria să vă ocrotească. Multe mulțumiri.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 26.03.2012
Publicarea pe acest sit: 27.03.2012
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns