Discursul Papei la ceremonia de plecare din Cuba

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la ceremonia de plecare din Cuba
aeroportul Jose Marti, 28 martie 2012

Domnule Președinte,
Domnilor Cardinali și iubiți Frați întru Episcopat,
Stimate Autorități,
Doamnelor și domnilor,
Dragi prieteni,

Îi aduc mulțumire lui Dumnezeu care mi-a permis să vizitez această frumoasă insulă, care a lăsat un semn așa de profund în inima iubitului meu Predecesor, fericitul Ioan Paul al II-lea, când a avenit în aceste ținuturi ca mesager al adevărului și al speranței. Și eu am dorit cu ardoare să vin între voi ca pelerin al carității, pentru a-i mulțumi Fecioarei Maria pentru prezența veneratei sale imagine de la Sanctuarul del Cobre, din care, de patru secole, însoțește drumul Bisericii din această națiune și revarsă curaj în toți cubanezii, pentru ca, din mâna lui Cristos, să descopere adevăratul sens al neliniștilor și al dorințelor care se cuibăresc în inima umană și să aibă forța necesară pentru a construi o societate solidară, în care nimeni să nu se simtă exclus. „Cristos, care a înviat din morți, strălucește în această lume și face asta în mod și mai clar chiar acolo unde conform judecății umane totul pare întunecat și lipsit de speranță. El a învins moartea – El trăiește – și credința în El pătrunde ca o mică lumină tot ceea ce este întunecat și amenințător” (Veghe de rugăciune cu tinerii, Freiburg in Breisgau, 24 septembrie 2011).

Îi mulțumesc Domnului Președinte și celorlalte autorități ale țării pentru interesul și colaborarea generoasă prestată pentru desfășurarea pozitivă a acestei călătorii. Recunoștința mea se îndreaptă și spre membrii Conferinței Episcopilor Catolici din Cuba care nu au precupețit eforturi și sacrificii tot pentru acest scop, precum și spre cei care au oferit contribuția lor, în moduri diferite, îndeosebi cu rugăciunea.

Port în interiorul inimii mele pe toți și pe fiecare dintre cubanezi, care m-au înconjurat cu rugăciunea lor și afectul lor, oferindu-mi o cordială ospitalitate și făcându-mă părtaș de cele mai profunde și juste aspirații ale lor.

Am venit aici ca martor al lui Isus Cristos, având convingerea fermă că, acolo unde ajunge El, descurajarea lasă loc speranței, bunătatea îndepărtează incertitudinile și o forță viguroasă deschide orizontul spre perspective neobișnuite și binefăcătoare. În Numele său, și ca Succesor al Apostolului Petru, am voit să amintesc Mesajul său de mântuire pentru ca să întărească entuziasmul și grija Episcopilor cubanezi, precum și ale preoților lor, ale persoanelor consacrate și ale celor care se pregătesc cu angajare pentru slujirea sacerdotală și pentru viața consacrată. Fie ca să slujească și ca nou impuls pentru cei care cooperează, cu statornicie și abnegație, în opera de evanghelizare, în special pentru credincioșii laici, pentru ca, intensificând dedicarea lor lui Dumnezeu în locurile de viață și de muncă, să nu înceteze să ofere cu responsabilitate aportul lor pentru binele și progresul integral al patriei.

Drumul pe care Cristos îl propune omenirii și fiecărei persoane și popor în particular nu o constrânge în nimic, dimpotrivă este factorul prim și principal pentru dezvoltarea sa autentică. Lumina Domnului, care a strălucit cu putere în aceste zile, să nu se stingă în cel care a primit-o și să-i ajute pe toți să întărească înțelegerea și facă să rodească ceea ce este mai bun din sufletul cubanez, valorile sale cele mai nobile, pe care este posibilă întemeierea unei societăți cu orizonturi largi, reînnoite și reconciliate. Fie ca nimeni să nu se simtă împiedicat să ia parte la această misiune pasionantă, prin limitarea propriilor libertăți fundamentale, nici să nu se simtă scutit de la ea, din neglijență sau lipsă de mijloace materiale. Situație care este agravată atunci când măsuri restrictive impuse din afara țării apasă în mod negativ asupra populației.

Închei aici pelerinajul meu, dar voi continua să mă rog cu ardoare pentru ca să continuați drumul vostru și Cuba să fie casa tuturor și pentru toți cubanezii, unde să conviețuiască dreptatea și libertatea, într-un climat de fraternitate senină. Respectul și grija față de libertate care palpită în inima oricărui om este neapărat necesară pentru a răspunde în mod adecvat la exigențele fundamentale ale demnității sale și a construi astfel o societate în care fiecare să se simtă protagonist indispensabil al viitorului propriei vieți, al propriei familii și al propriei patrii.

Momentul prezent reclamă în mod urgent ca, în conviețuirea umană, națională și internațională, să se elimine poziții inamovibile și punctele de vedere unilaterale care tind să facă mai dificilă înțelegerea și ineficace efortul de colaborare. Eventualele discrepanțe trebuie să fie rezolvate căutând, fără încetare, ceea ce-i unește pe toți, cu un dialog răbdător și sincer și o voință sinceră de ascultare care să primească obiective aducătoare de noi speranțe.

Cuba, reînsuflețește în tine credința părinților tăi! Ia din această credință forța pentru a edifica un viitor mai bun, ai încredere în promisiunile Domnului, deschide inima ta la Evanghelia sa pentru a reînnoi în mod autentic viața personală și socială.

În timp ce adresez salutul meu emoționat de adio, cer Stăpânei Noastre a Carității del Cobre ca să ocrotească pe toți cubanezii cu mantia sa, să-i susțină în mijlocul încercărilor și să dobândească de la Cel Atotputernic harul pe care îl doresc cel mai mult. Hasta siempre, Cuba, ținut îmbogățit de prezența maternă a Mariei. Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze viitorul tău. Multe mulțumiri.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 28.03.2012
Publicarea pe acest sit: 29.03.2012
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns