Discursul Papei la ceremonia de bun venit în Brazilia

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la ceremonia de bun venit în Brazilia
Palatul Guanabara din Rio de Janeiro,
luni, 22 iulie 2013

Doamnă Președinte,
Stimate Autorități,
Frați și prieteni!

În providența sa iubitoare, Dumnezeu a voit ca prima călătorie internațională din Pontificatul meu să-mi ofere posibilitatea de a mă întoarce în iubita Americă Latină, mai concret în Brazilia, națiune care se mândrește cu legăturile sale puternice cu Scaunul Apostolic și cu profundele sale sentimente de credință și de prietenie care au ținut-o unită mereu, în mod singular, cu Succesorul lui Petru. Aduc mulțumire pentru această bunăvoință divină.

Am învățat că, pentru a avea acces la poporul brazilian, trebuie intrat prin poarta inimii sale imense; deci să-mi fie permis în acest moment să bat cu delicatețe la această poartă. Cer permisiunea pentru a intra și a petrece această săptămână cu voi. Eu nu am nici aur, nici argint, dar aduc ceea ce mi-a fost dat mai prețios: pe Isus Cristos! Vin în Numele său pentru a alimenta flacăra de iubire fraternă care arde în fiecare inimă; și doresc ca la toți și la fiecare să ajungă salutul meu: „Pacea lui Cristos să fie cu voi!”.

Salut cu respect pe doamna președinte și pe distinșii membri ai guvernului său. Îi mulțumesc pentru primirea generoasă și pentru cuvintele cu care a voit să manifeste bucuria brazilienilor pentru prezența mea în națiunea lor. Îl salut și pe domnul guvernator al acestui stat, care cu respect ne primește în Palatul Guvernului, și pe primarul de Rio de Janeiro, precum și pe membri Corpului Diplomatic acreditat pe lângă guvernul brazilian, celelalte autorități prezente și pe toți cei care s-au străduit pentru a face să devină realitate această vizită a mea.

Vreau să adresez un cuvânt de afect fraților mei Episcopi, asupra cărora apasă misiunea de a conduce turma lui Dumnezeu în această imensă țară, și iubitelor lor Biserici particulare. Cu această vizită a mea doresc să continui în misiunea pastorală proprie a Episcopului de Roma de a-i întări pe frați în credința în Cristos, de a-i încuraja în mărturisirea motivelor de speranță care provine din El și de a-i însufleți să ofere tuturor bogățiile inepuizabile ale iubirii sale.

Așa cum se știe, motivul principal al prezenței mele în Brazilia transcende granițele sale. De fapt, am venit pentru Ziua Mondială a Tineretului. Am venit să întâlnesc tineri veniți din toate părțile lumii, atrași de brațele deschise ale lui Cristos Răscumpărătorul. Ei vor să găsească un refugiu în îmbrățișarea sa, chiar aproape de Inima sa, să asculte din nou chemarea sa clară și puternică: „Mergeți și faceți discipoli toate popoarele”.

Acești tineri provin din diferitele continente, vorbesc limbi diferite, sunt purtători ai unor culturi variate, și totuși găsesc în Cristos răspunsurile la aspirațiile lor cele mai înalte și comune și pot să sature foamea după un adevăr limpede și după o iubire autentică ce îi unesc dincolo de orice diversitate.

Cristos le oferă spațiu, știind că nu poate exista energie mai puternică decât aceea care izbucnește din inima tinerilor atunci când sunt cuceriți de experiența prieteniei cu El. Cristos are încredere în tineri și le încredințează lor viitorul misiunii sale însăși: „Mergeți, faceți discipoli”; mergeți dincolo de granițele a ceea ce este omenește posibil și generați o lume de frați. Dar și tinerii au încredere în Cristos: lor nu le este frică să riște cu El unica viață pe care o au, pentru că știu că nu rămân dezamăgiți.

Începând această vizită a mea în Brazilia, sunt foarte conștient că, adresându-mă tinerilor, vorbesc și familiilor lor, comunităților lor ecleziale și naționale de proveniență, societăților în care sunt inserați, bărbaților și femeilor de care depinde în mare măsură viitorul acestor noi generații.

Este obișnuit la voi să aud părinții care spun: „Copiii sunt pupila ochilor noștri”. Cât de frumoasă este această expresie din înțelepciunea braziliană care aplică tinerilor imaginea pupilei ochilor, fereastra prin care lumina intră în noi dăruindu-ne miracolul vederii! Ce va fi cu noi dacă nu ne îngrijim de ochii noștri? Cum vom putea merge înainte? Urarea mea este ca, în această săptămână, fiecare dintre noi să se lase interpelat de această întrebare provocatoare.

Și atenție! Tineretul este fereastra prin care viitorul intră în lume. Este fereastra, deci ne impune mari provocări. Generația noastră se va dovedi la înălțimea promisiunii care există în fiecare tânăr atunci când va ști să-i ofere spațiu. Asta înseamnă: a le tutela condițiile materiale și spirituale pentru dezvoltarea deplină; a-i da fundamente solide pe care să poată construi viața; a-i garanta siguranța și educația pentru ca să devină ceea ce poate să fie; a-i transmite valori durabile pentru care merită să se trăiască; a-i asigura un orizont transcendent pentru setea sa de fericire autentică și pentru creativitatea sa în bine; a-i încredința moștenirea unei lumi care să corespundă măsurii vieții umane; a trezi în ele cele mai bune potențialități pentru a fi protagonist al propriei zile de mâine și coresponsabil al destinului tuturor. Cu aceste atitudini anticipăm astăzi viitorul care intră prin fereastra tinerilor.

Încheind, cer tuturor gentilețea atenției și, dacă este posibil, empatia necesară pentru a stabili un dialog între prieteni. În acest moment, brațele Papei se deschid pentru a îmbrățișa întreaga națiune braziliană, în complexa sa bogăție umană, culturală și religioasă. Din Amazonia până în pampas, din regiunile aride până la Pantanal, din micile localități până la metropole, nimeni să nu se simtă exclus de la afectul papei. Poimâine, dacă dă Dumnezeu, am în suflet să vă amintesc pe toți la Stăpâna Noastră Aparecida, invocând ocrotirea sa maternă asupra caselor și familiilor voastre. Încă de acum vă binecuvântez pe toți. Mulțumesc pentru acest bun-venit.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 22.07.2013
Publicarea pe acest sit: 25.07.2013
Etichete: , , , ,

Lasă un răspuns