Discursul Papei la centrul de reeducare Santa Cruz – Palmasona

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la centrul de reeducare Santa Cruz – Palmasona
Santa Cruz de la Sierra, Bolivia
vineri, 10 iulie 2015

Iubiți frați și surori,

Nu puteam să părăsesc Bolivia fără să vin să vă vizitez, fără a împărtăși credința și speranța care se nasc din iubirea oferită pe cruce. Mulțumesc pentru că m-ați primit. Știu că v-ați pregătit și v-ați rugat pentru mine. Vă mulțumesc mult.

În cuvintele monseniorului Jesús Juárez și în mărturiile fraților care au intervenit, am putut să constat că durerea nu este în stare să stingă speranța în adâncul inimii și că viața continuă să răsară cu forță în circumstanțe potrivnice.

Pe cine aveți în fața voastră? Ați putea să vă întrebați. Aș vrea să răspund la întrebare cu o certitudine din viața mea, cu o certitudine care m-a marcat pentru totdeauna. Cel care se află în fața voastră este un om iertat. Un om care a fost și este mântuit de multele sale păcate. Și așa mă prezint. Nu am multe să vă dau sau să vă ofer, dar ceea ce am și ceea ce iubesc, da, vreau să vă dau, vreau să vă împărtășesc: este Isus, Isus Cristos, milostivirea Tatălui.

El a venit să ne arate, să facă vizibilă iubirea pe care Dumnezeu o are față de noi. Față de tine, față de tine, față de tine, față de mine. O iubire activă, reală. O iubire care a luat în serios realitatea alor săi. O iubire care vindecă, iartă, ridică, îngrijește. O iubire care se apropie și redă demnitatea. O demnitate pe care o putem pierde în multe moduri și forme. Însă Isus este un îndărătnic în asta: și-a dat viața pentru asta, pentru a ne reda identitatea pierdută. Pentru ca să ne îmbrace cu toată forța sa de demnitate.

Îmi vine în amintire o experiență care ne poate ajuta: Petru și Paul, discipoli ai lui Isus, au fost și prizonieri. Au fost și privați de libertate. În acea împrejurare a fost ceva care i-a susținut, ceva care nu i-a lăsat să cadă în disperare, nu i-a lăsat să cadă în întunericul care poate să apară din nonsens. A fost rugăciunea. A fost faptul de a se ruga. Rugăciune personală și comunitară. Ei s-au rugat și pentru ei se rugau. Două mișcări, două acțiuni care împreună formează o rețea care susține viața și speranța. Ne ferește de disperare și ne stimulează să continuăm să mergem. O rețea care susține viața, a voastră și pe cea a rudelor voastre. Tu vorbeai despre mama ta [se referă la o mărturie]. Rugăciunea mamelor, rugăciunea soțiilor, rugăciunea copiilor, și a voastră: aceasta este o rețea, care duce înainte viața.

Pentru că atunci când Isus intră în viață, unul nu rămâne închis în trecutul său, ci începe să privească prezentul într-un alt mod, cu o altă speranță. Unul începe să se privească pe sine însuși, propria realitate cu ochi diferiți. Nu rămâne ancorat în ceea ce s-a întâmplat, ci este în măsură să plângă și acolo să găsească forța de a reîncepe. Și dacă în vreun moment ne simțim triști, ne simțim rău, abătuți, vă invit să privim fața lui Isus răstignit. În privirea sa toți putem să găsim loc. Toți putem să-i încredințăm Lui rănile noastre, durerile noastre, chiar greșelile noastre, păcatele noastre, atâtea lucruri în care noi poate că am greșit. În rănile lui Isus găsesc loc rănile noastre. Pentru că toți suntem răniți, într-un nod sau în altul. Și să ducem rănile noastre la rănile lui Isus, de ce? Pentru a fi îngrijite, spălate, transformate, înviate. El a murit pentru voi, pentru mine, pentru a ne da mâna și a ne ridica. Vorbiți, vorbiți cu preoții care vin, vorbiți… Vorbiți cu frații și surorile care vin, vorbiți. Vorbiți cu toți cei care vin să vă vorbească despre Isus. Isus vrea să ne ridice mereu.

Și această certitudine ne determină să lucrăm pentru demnitatea noastră. Închiderea nu este același lucru cu excluderea – să fie clar – pentru că închiderea este parte dintr-un proces de reinserare în societate. Sunt multe elementele care joacă împotriva voastră în acest loc – știu bine asta, și tu ai menționat câteva cu multă claritate [se referă la o mărturie] -: suprapopularea, încetineala justiției, lipsa de terapii ocupaționale și de politice de reabilitare, violența, lipsa de facilitări pentru studiile universitare… Și acest lucru face necesară o alianță rapidă și eficace între instituții pentru a găsi răspunsuri.

Totuși, în timp ce se luptă pentru aceasta, nu putem să considerăm totul pierdut. Există lucruri pe care le putem face deja acum.

Aici, în acest Centru de Reabilitare, conviețuirea depinde în parte de voi. Suferința și privațiunea pot să facă inima noastră egoistă și să dea loc la conflicte, dar avem și capacitatea de a le transforma în ocazie de fraternitate autentică. Ajutați-vă între voi. Nu vă fie frică să vă ajutați între voi. Diavolul caută cearta, caută rivalitatea, diviziunea, facțiunile. Nu faceți jocul său! Luptați pentru a merge înainte, uniți.

Mi-ar plăcea să vă cer să duceți saluturile mele și rudelor voastre – unii sunt aici. Este atât de importantă prezența și ajutorul familiei! Bunicii, tatăl, mama, frații, soția, copiii. Ne amintesc că merită a trăi și a lupta pentru o lume mai bună.

În sfârșit, un cuvânt de încurajare tuturor celor care lucrează în acest Centru: conducătorilor, agenților din Poliția penitenciară, întregului personal. Voi faceți o slujire publică fundamentală. Aveți o misiune importantă în acest proces de reinserare. Misiunea de a ridica și nu de a înjosi; de a da demnitate și nu de a umili; de a încuraja și nu de a chinui. Un proces care cere să se abandoneze o logică de buni și răi pentru a trece la o logică centrată pe ajutarea persoanei. Și această logică de ajutorare a persoanei vă va salva de orice tip de corupție și va îmbunătăți condițiile pentru toți. Pentru că un proces trăit astfel ne înnobilează, ne încurajează și ne ridică pe toți.

Înainte de a vă da binecuvântarea aș vrea ca să ne rugăm în tăcere un moment, în tăcere fiecare în inima sa. Fiecare știe cum să facă asta…

Vă rog, vă cer să continuați să vă rugați pentru mine, pentru că am și eu greșelile mele și trebuie să fac pocăință. Mulțumesc.

Și Dumnezeu Tatăl nostru să privească inima noastră. Dumnezeu Tatăl nostru care ne iubește să ne dea forța sa, răbdarea sa, duioșia sa de Tată, ne binecuvântează. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Și nu uitați să vă rugați pentru mine. Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 10.07.2015
Publicarea pe acest sit: 11.07.2015
Etichete: ,

Lasă un răspuns