Discursul Papei la celebrarea mariană

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la celebrarea mariană,
Plaza de Armas, Trujillo, Peru,
sâmbătă, 20 ianuarie 2018

Iubiți frați și surori,

Îi mulțumesc monseniorului Héctor Miguel pentru cuvintele sale de bun-venit în numele întregului popor pelerin în aceste ținuturi.

În această frumoasă și istorică piață din Trujillo care a știut să provoace vise de libertate în toți peruanii ne adunăm astăzi pentru a ne întâlni cu „Mamita de Otuzco”. Știu că mulți dintre voi au trebuit să facă mulți kilometri pentru a fi aici, reuniți sub privirea Mamei. Această piață se transformă astfel într-un sanctuar sub cerul liber în care toți vrem să ne lăsăm priviți de Mama, de privirea sa maternă și duioasă. Mamă care cunoaște inima peruanilor din nord și din atâtea alte părți; a văzut lacrimile lor, râsetele lor, aspirațiile lor. În această piață vrea să se păstreze amintirea unui popor care știe că Maria este Mamă și nu-i abandonează pe copiii săi.

Casa se îmbracă în sărbătoare în manieră specială. Ne însoțesc imaginile venite din diferite colțuri ale acestei regiuni. Împreună cu iubita Fecioară Neprihănită a Porții de la Otuzco, salut și adresez bun-venit Preasfintei Cruci de la Chalpón de Chiclayo, Domnului Prizonier de la Ayabaca, Fecioarei Harurilor de la Paita, Pruncului Divin al Minunii de la Eten, Fecioarei Îndurerate de la Cajamarca, Fecioarei Ridicării la Cer de la Cutervo, Neprihănitei Zămisliri de la Chota, Stăpânei Noastre al Înaltului Har de la Huamachuco, Sfântului Toribiu de Mongrovejo de la Tayabamba (Huamachuco), Fecioarei Ridicate la Cer de la Chachapoyas, Fecioarei Ridicării la Cer de la Usquil, Fecioarei Ajutorului de la Huanchoco, și relicvelor martirilor conventuali de la Chimbote.

Fiecare comunitate, fiecare colțișor din acest ținut este însoțit de fața unui sfânt, de iubirea față de Isus Cristos și față de Mama sa. Și a contempla că acolo unde este o comunitate, unde sunt vieți și inimi palpitante și doritoare să găsească motive de speranță, motive pentru cântare, pentru dans, pentru o viață demnă… acolo este Domnul, acolo o găsim pe Mama sa, precum și exemplul atâtor sfinți care ne ajută să rămânem bucuroși în speranță.

Cu voi aduc mulțumire pentru delicatețea Dumnezeului nostru. El încearcă să se apropie de fiecare în modalitatea în care poate să-l primească și astfel se nasc cele mai diferite titluri. Exprimă dorința Dumnezeului nostru de a fi aproape de fiecare inimă, pentru că limba iubirii lui Dumnezeu se pronunță mereu „în dialect”, nu știe alt mod pentru a face asta și în afară de asta este motiv de speranță a vedea cum Mama asumă trăsăturile copiilor, hainele, dialectul copiilor săi pentru a-i face părtași de binecuvântarea sa. Maria va fi mereu o Mamă metisă, pentru că în inima sa găsesc loc toate rasele, pentru iubirea caută toate mijloacele pentru a iubi și a fi iubită. Toate aceste imagini ne amintesc duioșia cu care Dumnezeu vrea să fie aproape de fiecare sat, de fiecare familie, de tine, de tine, de mine, de toți.

Cunosc iubirea pe care o aveți față de Fecioara Neprihănită a Porții de la Otuzco pe care astăzi, împreună cu voi, doresc s-o proclam Fecioară a Porții, „Mama Milostivirii și a Speranței”.

Fecioară îndrăgită, care, în secolele trecute, a demonstrat iubirea sa față de fiii acestui ținut când, așezată deasupra unei porți, i-a apărat și i-a ocrotit de amenințările care îi chinuiau, provocând iubirea tuturor peruanilor până în zilele noastre.

Ea continuă să ne apere și să ne indice Poarta care ne deschide calea spre viața autentică, Viața care nu se ofilește. Ea este cea care știe să însoțească pe unul fiecare dintre copiii săi pentru ca să se întoarcă acasă. Ne însoțește și ne conduce până la Poarta care dă viață pentru că Isus vrea ca nimeni să nu rămână afară, la intemperii. Astfel însoțește „nostalgia atâtora de a se întoarce la casa Tatălui, care așteaptă venirea lor”[1] și de atâtea ori nu știu cum să se întoarcă. Spunea sfântul Bernard: „Tu care te simți departe de uscat, purtat de valurile acestei lumi, în mijlocul vijeliilor și furtunilor: privește steaua și invoc-o pe Maria”[2]. Ea ne arată calea spre casă, ea ne conduce la Isus care este Poarta Milostivirii și ne lasă cu El, nu cere nimic pentru sine, ne duce la Isus.

În 2015 am avut bucuria de a celebra Jubileul Milostivirii. Un an în care i-am invitat pe toți credincioșii să treacă prin Poarta Milostivirii, prin care – scriam eu – „oricine va intra, va putea experimenta iubirea lui Dumnezeu care consolează, care iartă și dăruiește speranță”[3]. Și vreau să repet împreună cu voi aceeași dorință pe care o aveam atunci: „Cât de mult doresc ca anii care vin să fie pătrunși de milostivire pentru a merge în întâmpinarea fiecărei persoane ducând bunătatea și duioșia lui Dumnezeu!”[4]. Cât de mult doresc ca acest ținut care o găzduiește pe Mama Milostivirii și a Speranței să poată înmulți și transmite peste tot bunătatea și duioșia lui Dumnezeu. Pentru că, iubiți frați, nu există medicament mai bun pentru a îngriji atâtea răni decât o inimă capabilă de milostivire, o inimă capabilă să aibă compasiune în fața durerii și a nenorocirii, în fața greșelii și a voinței de ridicare a atâtora care nu știu cum pot să facă asta.

Compasiunea este activă pentru că „am învățat că Dumnezeu se apleacă asupra noastră (cf. Os 11,4) pentru ca și noi să-l putem imita aplecându-ne asupra fraților”[5]. Aplecându-ne în special în fața celor care suferă mai mult. Ca Maria, să fim atenți la cei care nu au vinul bucuriei, așa cum s-a întâmplat la nunta din Cana.

Privind la Maria, n-aș vrea să închei fără să vă invit să vă gândiți la toate mamele și bunicile din această națiune; sunt adevărată forță motrice a vieții și familiilor din Peru. Ce ar fi Peruul fără mame și bunici? Ce ar fi viața noastră fără ele? Iubirea față de Maria trebuie să ne ajute să generăm atitudini de recunoștință și gratitudine față de femeie, față de mamele și bunicele noastre care sunt o cetate de scăpare în viața orașelor noastre. Aproape întotdeauna tăcute duc înainte viața. Este tăcerea și forța speranței. Mulțumesc pentru mărturia voastră!

A recunoaște și a mulțumi; dar privind la mame și la bunice vreau să vă invit să luptați împotriva unei plăgi care lovește continentul nostru american: numeroasele cazuri de ucidere a femeilor. Și sunt multe situațiile de violență care sunt ținute sub tăcere dincolo de atâția pereți. Vă invit să luptați împotriva acestui izvor de suferință cerând ca să se promoveze o legislație și o cultură de respingere a oricărei forme de violență.

Fraților, Fecioara Porții, Mama Milostivirii și a Speranței, ne arată calea și ne indică apărarea cea mai bună împotriva răului indiferenței și al insensibilității. Ea ne conduce la Fiul său și astfel ne invită să promovăm și să iradiem „o cultură a milostivirii, bazată pe redescoperirea întâlnirii cu alții: o cultură în care nimeni nu privește la celălalt cu indiferență nici nu-și întoarce privirea când vede suferința fraților”[6]. Fie ca Fecioara să vă acorde acest har.

[Rugăciune]

[Încredințare către Fecioara Porții]

Note:
[1] Scrisoarea apostolică Misericordia et misera la încheierea Jubileului extraordinar al Milostivirii (20 noiembrie 2016), 16.
[2] Hom. II super «Missus est», 17: PL 183, 70.
[3] Bula Misericordiae vultus (11 aprilie 2015), 3.
[4] Ibid.¸ 5.
[5] Scrisoarea apostolică Misericordia et misera la încheierea Jubileului extraordinar al Milostivirii (20 noiembrie 2016), 16.
[6] Ibid., 20.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 20.01.2018
Publicarea pe acest sit: 20.01.2018
Etichete: , ,

Lasă un răspuns