Discursul Papei la Casa de Caritate din Nalukolongo

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la Casa de Caritate din Nalukolongo
Kampala, 28 noiembrie 2015

Dragi prieteni,

Vă mulțumesc pentru primirea voastră călduroasă. Am dorit mult să vizitez această Casă a Carității, pe care cardinalul Nsubuga a întemeiat-o aici la Nalukolongo. Acest loc a fost legat mereu cu angajarea Bisericii față de săraci, neputincioși și bolnavi. Aici, în primele timpuri, au fost răscumpărați din sclavie copii și au primit o educație religioasă femei. Salut Surorile Samariteanului Milostiv, care duc înainte această excelentă operă și le mulțumesc pentru anii de slujire tăcută și bucuroasă în apostolat. Și aici, aici este prezent Isus, pentru că El a spus că va fi mereu prezent printre cei săraci, cei bolnavi, ce închiși, cei dezmoșteniți, cei care suferă. Aici este Isus.

Salut și pe reprezentanții multor alte grupuri de apostolat, care se îngrijesc de necesitățile fraților noștri și ale surorilor noastre în Uganda. Mă gândesc îndeosebi la munca mare și rodnică făcută cu persoanele bolnave de SIDA. Mai ales, salut pe cel care locuiește în această Casă și în altele ca aceasta, și pe toți cei care beneficiază de faptele carității creștine. Pentru că aceasta este chiar o casă! Aici puteți găsi afect și grijă; aici puteți simți prezența lui Isus fratele nostru, care iubește pe fiecare dintre noi cu acea iubire care este proprie a lui Dumnezeu.

Astăzi, din această Casă, aș vrea să adresez un apel tuturor parohiilor și comunităților prezente în Uganda – și în restul Africii – să nu-i uitați pe săraci, să nu-i uitați pe săraci! Evanghelia ne impune să ieșim spre periferiile societății și să-l găsim pe Cristos în cel suferind și în cel care este în nevoie. Domnul ne spune, cu cuvinte incontestabile, că ne va judeca despre asta! Este trist când societățile noastre permit ca bătrânii să fie rebutați sau uitați! Este reprobabil când tinerii sunt exploatați de actuala sclavie a traficului de ființe umane! Dacă privim atent la lumea care ne înconjoară, se pare că în multe locuri se răspândește egoismul și indiferența. Câți frați și surori ai noștri sunt victime ale actualei culturi a lui „folosește și aruncă”, ce dă naștere la dispreț mai ales față de copiii nenăscuți, față de tineri și față de bătrâni!

Fiind creștini, nu putem pur și simplu să stăm ca să privim, să stăm ca să privim ce se întâmplă, și să nu facem nimic. Ceva trebuie să se schimbe! Familiile noastre trebuie să devină semne și mai evidente ale iubirii răbdătoare și milostive a lui Dumnezeu, nu numai pentru copiii noștri și bătrânii noștri, ci pentru toți cei care se află în nevoie. Parohiile noastre nu trebuie să închidă porțile și urechile la strigătul săracilor. Este vorba despre calea maestră a uceniciei creștine. În acest mod dăm mărturie Domnului, care a venit nu pentru a fi slujit, ci pentru a sluji. Astfel arătăm că persoanele contează mai mult decât lucrurile și că ceea ce suntem este mai important decât ceea ce posedăm. De fapt, chiar în cei pe care îi slujim, Cristos se revelează în fiecare zi pe sine însuși și pregătește primirea pe care sperăm s-o primim într-o zi în Împărăția sa veșnică.

Dragi prieteni, prin gesturi simple, prin fapte simple și evlavioase care îl cinstesc pe Cristos în frații și surorile săi mai mici, facem să intre forța iubirii sale în lume și o schimbăm realmente. Încă o dată vă mulțumesc pentru generozitatea voastră și pentru caritatea voastră. Vă voi aminti mereu în rugăciunile mele și vă cer, vă rog, să vă rugați pentru mine. Vă încredințez pe voi toți ocrotirii duioase a Mariei, Mama noastră, și vă dau binecuvântarea mea.

Omukama Abakuume! [Dumnezeu să vă ocrotească!]

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 28.11.2015
Publicarea pe acest sit: 29.11.2015
Etichete: , ,

Lasă un răspuns