Discursul Papei la Calea Crucii din parcul Blonia

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la Calea Crucii din parcul Blonia
vineri, 29 iulie 2016

„Am fost flămând și mi-ați dat să mănânc,
am fost însetat și mi-ați dat să beau,
am fost străin și m-ați primit,
gol și m-ați îmbrăcat,
bolnav și m-ați vizitat,
am fost în închisoare și ați venit la mine”
(Mt 25,35-36)

Aceste cuvinte ale lui Isus vin în întâmpinarea întrebării care de multe ori răsună în mintea noastră și în inima noastră: „Unde este Dumnezeu?”. Unde este Dumnezeu, dacă în lume există răul, dacă există oameni înfometați, însetați, fără casă, refugiați? Unde este Dumnezeu, când persoane nevinovate mor din cauza violenței, a terorismului, a războaielor? Unde este Dumnezeu, când boli necruțătoare rup legături de viață și de afect? Sau când copiii sunt exploatați, umiliți și suferă și ei din cauza patologiilor grave? Unde este Dumnezeu, în fața neliniștii celor îndoielnici și a celor mâhniți în suflet? Există întrebări pentru care nu sunt răspunsuri umane. Putem doar să privim la Isus și să-l întrebăm pe El. Și răspunsul lui Isus este acesta: „Dumnezeu este în ei”, Isus este în ei, suferă în ei, profund identificat cu fiecare. El este așa de unit cu ei, aproape că formează „un singur trup”.

Isus însuși a ales să se identifice în acești frați și surori ai noștri încercați de durere și de angoase, acceptând să parcurgă calea dureroasă spre calvar. El, murind pe cruce, se încredințează în mâinile Tatălui și poartă asupra sa și în sine, cu iubire care se dăruiește, rănile fizice, morale și spirituale ale întregii omeniri. Îmbrățișând lemnul crucii, Isus îmbrățișează goliciunea și foamea, setea și singurătatea, durerea și moartea bărbaților și femeilor din toate timpurile. În seara aceasta Isus, și noi împreună cu El, îmbrățișează cu iubire specială pe frații noștri sirieni, fugiți de război. Îi salutăm și îi primim cu afect fratern și cu simpatie.

Reparcurgând Via Crucis a lui Isus, am redescoperit importanța de a ne conforma cu El, prin cele 14 fapte de milostenie. Ele ne ajută să ne deschidem la milostivirea lui Dumnezeu, să cerem harul de a înțelege că fără milostivire persoana nu poate face nimic. Să privim înainte de toate la cele șapte fapte de milostenie trupească: a da de mâncare celor înfometați, a da de băut celor însetați, a îmbrăca pe cel care este gol, a da găzduire pelerinilor, a vizita pe cei bolnavi, a vizita pe cei închiși, a îngropa pe cei morți. Gratuit am primit, gratuit să dăm. Suntem chemați să-l slujim pe Isus răstignit în fiecare persoană marginalizată, să atingem carnea sa binecuvântată în cel care este exclus, căruia îi este foame, îi este sete, este gol, închis, bolnav, șomer, persecutat, refugiat, migrant. Acolo îl găsim pe Dumnezeul nostru, acolo îl atingem pe Domnul. Ne-a spus asta însuși Isus, explicând care va fi „protocolul” pe baza căruia vom fi judecați: ori de câte ori am făcut acestea celui mai mic dintre frații noștri, Lui i-am făcut (cf. Mt 25,31-46).

După faptele de milostenie trupească urmează cele de milostenie sufletească: a-i sfătui pe cei îndoielnici, a-i învăța pe neștiutori, a-i avertiza pe păcătoși, a-i mângâia pe cei mâhniți, a ierta ofensele, a suporta cu răbdare persoanele sâcâitoare, a ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii și pentru cei morți. În primirea celui marginalizat care este rănit în trup și în primirea păcătosului care este rănit în suflet se joacă credibilitatea noastră de creștini. În primirea celui marginalizat care este rănit în trup și în primirea păcătosului care este rănit în suflet se joacă credibilitatea noastră de creștini. Nu în idei, acolo!

Astăzi omenirea are nevoie de bărbați și de femei, și în mod deosebit de tineri ca voi, care nu vor să trăiască propria viață „pe jumătate”, tineri gata să-și dedice viața în slujirea gratuită a fraților mai săraci și mai slabi, imitându-l pe Cristos, care s-a dăruit în întregime pe sine însuși pentru mântuirea noastră. În fața răului, a suferinței, a păcatului, unicul răspuns posibil pentru discipolul lui Isus este dăruirea de sine, chiar și a vieții, imitându-l pe Cristos; este atitudinea slujirii. Dacă unul – care se declară creștin – nu trăiește pentru a sluji, nu slujește pentru a trăi. Cu viața sa îl renegă pe Isus Cristos.

În seara aceasta, dragi tineri, Domnul vă reînnoiește invitația de a deveni protagoniști în slujire; vrea să facă din voi un răspuns concret la nevoile și la suferințele omenirii; vrea ca să fiți un semn al iubirii sale milostive pentru timpul nostru! Pentru a îndeplini această misiune, El vă arată calea angajării personale și a jertfirii de voi înșivă: este Calea crucii. Calea crucii este calea fericirii de a-l urma pe Cristos până la capăt, în circumstanțele adesea dramatice ale trăirii zilnice; este calea care nu se teme de insuccese, marginalizări sau singurătăți, pentru că umple inima omului de plinătatea lui Isus. Calea crucii este calea vieții și a stilului lui Dumnezeu, pe care Isus ne face s-o parcurgem și pe cărările unei societăți uneori dezbinate, nedrepte și corupte.

Calea crucii nu este o obișnuință sado-masochistă; Calea crucii este singura care înfrânge păcatul, răul și moartea, pentru că ajunge în lumina radioasă a învierii lui Cristos, deschizând orizonturile vieții noi și depline. Este Calea speranței și a viitorului. Cel care o parcurge cu generozitate și cu credință, dăruiește speranță viitorului și omenirii. Cel care o parcurge cu generozitate și cu credință seamănă speranță. Și eu aș vrea ca voi să fiți semănători de speranță.

Dragi tineri, în acea Vinerea Sfântă mulți discipoli s-au întors triști la casele lor, alții au preferat să meargă la casa de la țară pentru a uita un pic crucea. Vă întreb – dar răspundeți fiecare dintre voi în tăcere, în inima voastră, în propria inimă -: cum vreți să vă întoarceți în seara aceasta la casele voastre, la locurile voastre de cazare, la corturile voastre? Cum vreți să vă întoarceți în această seară ca să vă întâlniți cu voi înșivă? Lumea ne privește. Fiecăruia dintre voi îi revine să răspundă la provocarea acestei întrebări.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 29.06.2016
Publicarea pe acest sit: 30.07.2016
Etichete: , , ,

Comments are closed