Discursul Papei la audiența cu copiii din Dieceza de Brescia

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la audiența cu copiii din Dieceza de Brescia
sâmbătă, 7 aprilie 2018

Dragi băieți și fete, bine ați venit!

Se spune că acolo unde sunt copiii este gălăgie, dar aici este tăcere…

[strigăte de sărbătoare ale copiilor]

Vă mulțumesc pentru primirea voastră sărbătorească. Îi mulțumesc episcopului vostru pentru introducerea sa și persoanelor care v-au însoțit în acest pelerinaj. Mulțumesc tuturor!

M-au uimit cuvintele acelui tânăr pe care episcopul le-a citat puțin mai înainte – și pe care eu deja le cunoșteam dinainte: „Dar cu adevărat episcopii cred că tinerii pot să ajute Biserica să se schimbe?” Nu știu dacă acel tânăr, care a pus această întrebare, este aici printre voi… Este aici?… Nu este, bine. Dar în orice caz pot să-i spun lui și vouă tuturor că această întrebare îmi stă mult la inimă și mie. Îmi stă mult la inimă că apropiatul Sinod al Episcopilor, care se va referi la „Tinerii, credința și discernământul vocațional”, este pregătit de o adevărată ascultare a tinerilor. Și pot da mărturie că asta se face. Și voi îmi demonstrați asta, cu munca pe care o duceți înainte în dieceza voastră. Și când spun „ascultare adevărată” înțeleg și disponibilitatea de a schimba ceva, de a merge împreună, de a împărtăși vise, așa cum spunea acel tânăr.

Însă și eu am dreptul de a pune întrebări și vreau să vă pun o întrebare. Voi, pe bună dreptate, vă întrebați dacă noi episcopii suntem dispuși să vă ascultăm cu adevărat și să schimbăm ceva în Biserică. Și eu vă întreb: voi, sunteți dispuși să-l ascultați pe Isus și să schimbați ceva din voi înșivă? Las întrebarea pentru ca să intre în inima voastră. O repet: voi, sunteți dispuși să-l ascultați pe Isus și să schimbați ceva din voi înșivă? Dacă sunteți aici, eu cred că este așa, dar nu pot și nu vreau să consider asta ceva sigur. Fiecare dintre voi să reflecteze înlăuntrul său, în propria inimă: Sunt dispus să-mi însușesc visele lui Isus? Sau îmi este teamă că visele sale pot „să deranjeze” visele mele?

Și care este visul lui Isus? Visul lui Isus este acela care în evanghelii este numit împărăția lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu înseamnă iubire cu Dumnezeu și iubire între noi, a forma o mare familie de frați și surori cu Dumnezeu ca Tată, care îi iubește pe toți fiii săi și este plin de bucurie atunci când unul s-a rătăcit și se întoarce acasă. Acesta este visul lui Isus. Întreb: sunteți dispuși să vi-l însușiți? Sunteți dispuși să vi-l însușiți? Sunteți dispuși și să vă schimbați pentru a îmbrățișa acest vis? [Copiii răspund: Da!] Bine.

Isus este foarte clar. El spune: „Dacă vrea cineva să vină după mine – adică să vină cu mine, după mine – să se lepede de sine”. De ce folosește acest cuvânt care sună un pic urât, „să ne lepădăm de noi înșine”? Cum așa? În ce sens trebuie înțeles? Nu înseamnă a disprețui ceea ce însuși Dumnezeu ne-a dăruit: viața, dorințele, trupul, relațiile… Nu, toate acestea Dumnezeu le-a voit și le vrea pentru binele nostru. Și totuși Isus cere celui care vrea să-l urmeze „să se lepede de sine”, pentru că există în fiecare dintre noi ceea ce în Biblie se numește „omul vechi”: există un „om vechi”, un eu egoist care nu urmează logica lui Dumnezeu, logica iubirii, ci urmează logica opusă, aceea a egoismului, a face propriul interes, mascat adesea de o fațadă bună, pentru a-l ascunde. Voi cunoașteți toate aceste lucruri, sunt lucruri ale vieții. Isus a murit pe cruce pentru a ne elibera de această sclavie a omului vechi, care nu este externă, este internă. Câți dintre noi suntem sclavi ai egoismului, ai alipirii de bogății, ai viciilor. Acestea sunt sclaviile interne. Este păcatul, care ne face să murim înăuntru. Numai el, Isus, ne poate salva de acest rău, dar este nevoie de colaborarea noastră, ca fiecare dintre noi să spună: „Isuse, iartă-mă, dă-mi o inimă ca a ta, umilă și plină de iubire”. Este frumoasă rugăciunea aceasta: „Isuse, iartă-mă, dă-mi o inimă ca a ta, umilă și plină de iubire”. Așa era inima lui Isus. Așa iubea Isus. Așa iubea Isus.

Știți? O astfel de rugăciune Isus o ia în serios! Da, și celui care se încrede în el îi dăruiește experiențe surprinzătoare. De exemplu, a simți o bucurie nouă în citirea evangheliei, a Bibliei, un sentiment al frumuseții și al adevărului cuvântului său. Sau a ne simți atrași să participăm la Liturghie, care pentru un tânăr nu este foarte obișnuită, nu-i așa? Și în schimb se simte dorința de a sta cu Dumnezeu, de a rămâne în tăcere în fața Euharistiei. Și totuși Isus ne face să simțim prezența sa în persoanele suferinde, bolnave, excluse… Gândiți-vă la ce ați simțit când ați făcut ceva bun, când ați ajutat pe cineva. Nu este adevărat că ați simțit o respirație frumoasă? Asta dă Isus. El e cel care ne schimbă, este chiar așa. Și totuși ne dă curajul de a face voința sa mergând împotriva curentului, dar fără orgoliu, fără îngâmfare, fără a-i judeca pe ceilalți… Toate aceste lucruri sunt darurile sale – sunt darurile sale! – care ne fac să ne simțim tot mai goi de noi înșine și tot mai plini de el.

Sfinții ne demonstrează toate acestea. Sfântul Francisc din Assisi, de exemplu, era un tânăr plin de vise, dar erau visele lumii, nu cele ale lui Dumnezeu. Isus i-a vorbit în Răstignit, în bisericuța „Sfântul Damian”, și viața sa s-a schimbat. A îmbrățișat visul lui Isus, s-a despuiat de omul său vechi, s-a lepădat de eu-l său egoist și a primit eu-l lui Isus, umil, sărac, simplu, milostiv, plin de bucurie și de admirație față de frumusețea creaturilor.

Și să ne gândim și la Giovanni Battista Montini, Paul al VI-lea: noi suntem obișnuiți, pe bună dreptate, să-l amintim ca papă; dar mai înainte a fost un tânăr, un copil ca voi, dintr-un sat din ținutul vostru. Eu aș vrea să vă dau o temă, o „temă pentru acasă”: să descoperiți cum era Giovanni Battista Montini ca tânăr; cum era în familia sa, ca student, cum era în oratoriu…; care erau „visele” sale… Iată, încercați să căutați asta.

Dragi băieți și fete, vă mulțumesc pentru această vizită, care îmi dă bucurie, atâta bucurie. Mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze și sfânta Fecioară Maria să vă însoțească pe drumul vostru. Viața este un drum! Trebuie să mergem… Și vă rog: nu uitați să vă rugați pentru mine. Mulțumesc!

Și acum aș vrea să vă dau binecuvântarea, dar mai întâi s-o rugăm pe sfânta Fecioară Maria toți împreună: „Bucură-te Marie…”

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 08.04.2018
Publicarea pe acest sit: 08.04.2018
Etichete: ,

Lasă un răspuns