Discursul Papei la audiența acordată Mișcării Creștine a Lucrătorilor

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la audiența acordată
Mișcării Creștine a Lucrătorilor
sâmbătă, 16 ianuarie 2016

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Vă primesc cu plăcere și îi mulțumesc președintelui pentru cuvintele pe care mi le-a adresat. Adresez un bun-venit fratern păstorilor care au voit să fie prezenți cu voi, iar unii dintre ei venind chiar de departe. Vă salut pe voi toți și mulțumesc celor doi reprezentanți, Maria și Giovanni, pentru mărturiile pe care le-au scris.

În mărturia sa, Maria amintea de vocația voastră, vorbind despre „vocația muncii”. Este adevărat: munca este o vocație, pentru că se naște dintr-o chemare pe care Dumnezeu a adresat-o încă de la început omului, pentru ca „să cultive și să păstreze” casa comună (cf. Gen 2,15). Astfel, în pofida răului care a corupt lumea și chiar activitatea umană, „în munca liberă, creativă, participativă și solidară ființa umană exprimă și mărește demnitatea propriei vieți” (Exortația apostolică Evangelii gaudium, 192). Cum putem răspunde bine la această vocație, care ne cheamă să imităm activ opera neobosită a Tatălui și a lui Isus care, spune Evanghelia, „acționează împreună” (cf. In 5,17)?

Aș vrea să vă sugerez trei cuvinte, care pot să ne ajute. Primul este educație. A educa înseamnă „a scoate afară”. Este capacitatea de a extrage ceea ce este mai bun din propria inimă. Nu înseamnă numai a învăța vreo tehnică sau a împărți noțiuni, ci a face mai umani pe noi înșine și realitatea care ne înconjoară. Și acest lucru este valabil îndeosebi pentru muncă: este nevoie de formarea la un nou „umanism al muncii”. Pentru că trăim într-un timp de exploatare a muncitorilor; într-un timp în care munca nu este chiar în slujba demnității persoanei, ci este muncă sclavă. Trebuie să formăm, să educăm la un nou umanism al muncii în care omul, și nu profitul, să fie în centru; în care economia să-l slujească pe om și nu să se slujească de om.

Un alt aspect este important: a educa ajută la a nu ceda în fața înșelăciunii celui care vrea să dea de înțeles că munca, angajarea zilnică, dăruirea de sine și studiul nu au valoare. Aș adăuga că astăzi, în lumea muncii – dar în orice mediu – este urgent a educa să se parcurgă drumul, luminos și angajant, al onestității, fugind de scurtăturile favoritismelor și recomandărilor. Aici dedesubt este corupția. Există mereu aceste tentații, mici sau mari, dar e vorba mereu de „vânzări-cumpărări morale”, nedemne de om: trebuie respinse, obișnuind inima să rămână liberă. Altminteri, dau naștere la o mentalitate falsă și nocivă, care trebuie combătută: aceea a ilegalității, care duce la corupția persoanei și a societății. Ilegalitatea este ca o caracatiță care nu se vede: stă ascunsă, scufundată, dar cu tentaculele sale apucă și otrăvește, poluând și făcând atât de mult rău. A educa este o mare vocație: așa cum sfântul Iosif l-a învățat pe Isus arta tâmplăriei, și voi sunteți chemați să ajutați tinerele generații să descopere frumusețea muncii cu adevărat umane.

Al doilea cuvânt pe care aș vrea să vi-l spun este împărtășire. Munca nu este numai o vocație a fiecărei persoane, ci este oportunitatea de a intra în relație cu alții: „orice formă de muncă presupune o idee despre relația pe care ființa umană poate sau trebuie s-o stabilească cu celălalt” (Scrisoarea enciclică Laudato si’, 125). Munca ar trebui să unească persoanele, nu să le îndepărteze, făcându-le închise și distante. Ocupând atâtea ore pe parcursul zilei, ne oferă și ocazia pentru a împărtăși cotidianul, pentru a ne interesa de cel care este lângă noi, pentru a primi ca pe un dar și ca pe o responsabilitate prezența celorlalți.

Ioan a vorbit, în mărturia sa scrisă, despre o formă de împărtășire care se realizează în Mișcarea voastră: „proiectele de Serviciu Civil”, care vă permit să vă apropiați de persoane și contexte noi, însușindu-vă problemele și speranțele lor. Este important ca ceilalți să nu fie numai destinatari ai vreunei atenții, ci ai adevăratelor proiecte. Toți fac proiecte pentru ei înșiși, dar a proiecta pentru alții permite să se facă un pas înainte: pune inteligența în slujba iubirii, făcând persoana mai integră și viața mai fericită, pentru că este capabilă să dăruiască.

Ultimul cuvânt pe care aș vrea să vi-l încredințez este mărturie. Apostolul Paul încuraja la mărturisirea credinței și prin activitate, învingând lenea și indolența; și a dat o regulă foarte puternică și clară: „Dacă cineva nu vrea să muncească, nici să nu mănânce” (2Tes 3,10). Și în acel timp existau aceia care-i puneau pe alții să muncească pentru a mânca ei. Astăzi, în schimb, există persoane care ar vrea să muncească, dar nu reușesc și cu greu reușesc chiar să mănânce. Voi întâlniți atâția tineri care nu muncesc: într-adevăr, așa cum ați spus, sunt „noii excluși din timpul nostru”. Gândiți-vă că în unele țări din Europa, din această Europă a noastră, atât de cultă, tineretul ajunge la 40% șomeri, 47% în alte țări, 50% în altele. Dar ce face un tânăr care nu muncește? Unde ajunge? În dependențe, în boli psihologice, în sinucideri. Și nu întotdeauna se publică statisticile sinuciderilor tinerilor. Aceasta este o dramă: este drama noilor excluși din timpul nostru. Și sunt privați de demnitatea lor. Dreptatea umană cere accesul la muncă pentru toți. Și milostivirea divină ne interpelează: în fața persoanelor aflate în dificultate sau a situațiilor obositoare – mă gândesc și la tinerii pentru care a se căsători sau a avea copii este o problemă, pentru că nu au un loc de muncă suficient de stabil sau casă – nu folosește a ține predici; în schimb este nevoie de a transmite speranță, a întări cu prezența, a susține cu ajutorul concret.

Vă încurajez să dați mărturie pornind de la stilul de viață personal și asociativ: mărturie de gratuitate, de solidaritate, de spirit de slujire. Discipolul lui Cristos, când este transparent în inimă și sensibil în viață, duce lumina Domnului în locurile în care trăiește și muncește. Asta vă urez, în timp ce vă cer scuze pentru întârziere: aveți răbdare, voi! Însă audiențele [de dimineață] s-au prelungit. Și vă binecuvântez pe voi toți, familiile voastre și angajarea voastră. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 16.01.2016
Publicarea pe acest sit: 17.01.2016
Etichete: ,

Lasă un răspuns